Zilele trecute, cum stăteam eu într-o seară și cugetam la nemurirea sufletului, mă trezesc că-mi zbârnâie o notifcare de email. Mi-era lene și somn, am vrut să nu mă mai uit, da’ pâna la urmă a învins curiozitatea. Ce să vezi, îmi scrisese Moș Crăciun. Da’ nu ăla pe care-l așteptăm toți, era Moș Crăciun al bloggerilor. Tipul îmi scria ca să mă înștiințeze că i s-a stricat un ren la stomac tare de tot (cică de la frig) și mă întreba dacă nu-s eu atât de amabil să-i țin locul, că el sigur n-are cum să ajungă până nu-l doftoricește pe Rudolph ăla.

Am zis să fiu politicos, să nu-l supăr așa de la prima conversație, că poate nu mai vine nici la mine (a propos Moșule, anul trecut unde-ai fost? că la mine n-ai ajuns sigur) și l-am întrebat cu duhul blândeții cum crede el c-aș putea să-i țin locul, dacă la o privire superficială ar fi vreo optzeci de mii de bloguri în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. De unde bani și timp ca să ajung la atâta amar de omenire? Și banii ca banii, nu cred eu că-mi dă țeapă Moș Craciun (deși s-a mai întâmplat o dată, când eram copil și în loc de ceas cu melodii, m-am trezit cu două cărți și-o ciocolată amăruie), da’ când crede el c-aș putea sa trec pe la toți?

La care omu’ cu cadourile îmi trimite un emoticon d-ăla care zâmbește și-mi zice că nu trebuie să-mi fac probleme degeaba, el oricum nu avea de gând să vină la toți bloggerii (cică n-au fost cuminți sau ceva), ci doar la câțiva. Iar eu ar urma să merg în locul lui la unul singur. Ei, hai, că mi-a mai venit inima la loc. Da, Moșule, zi-mi care-i ăla, că te rezolv, mă duc peste el imediat. Și-mi răspunde scurt: “E Bunescu și săptămâna asta trebuie să ajungi la el. Vezi că-i plac negresele. Nu mai pot să stau. Vorbim”.

Praf m-a făcut. La una ca asta nu m-așteptam. Al naibii Bunescu o tot dădea că se însoară, și când colo el i-a trimis vorbă lui Moș Crăciun că-i plac negresele. Mă rog, cui nu-i plac, de ce să n-o zicem pe-aia dreaptă, dar chiar așa s-o dai pe față? După care mi-am dat seama că omul e șmecher, măcar a spus ce-și dorește de Crăciun, ca să nu se trezească desfăcând cadouri cu cămăsi în carouri si pușculițe turcoaz în formă de porc. Dar întrebarea presantă era alta: unde naiba găsesc eu negresă pentru ăsta? Am promis, am promis, trebuie să mă țin de cuvânt.

I-am mai dat un email Moșului, poate venea el cu vreo idee, dar ți-ai găsit să-mi răspundă (cred că Rudolph n-o mai duce mult în ritmul ăsta). Până la urmă, din vorbă în vorbă și din aproape în aproape, cineva care știe pe cineva, am reușit să iau legătura cu o negresă. Una autentică, de la mama ei. Și stai și explică-i fetei că ai un prieten blogger, cu preferințe mai… hmm… exotice și că dacă n-ar vrea să vină până în România să-l cunoască. Greu, greu, de tot. A crezut că nu-s normal, a trebuit să duc munca de lămurire, să-i arăt poze cu Bunescu (a cam râs la ele, nu înțeleg de ce, cred că din cauza ochelarilor), să-i promit cu cerul și cu pământul că nu se întâmplă nimic, doar vine până aici să se cunoască. Până la urmă a acceptat. Cu o condiție: să plătesc eu și drum și cazare. Vai, se poate, dar cum altfel (Mosule, pun eu mâna pe tine!!!). Am plătit, am aranjat si-acum mi-am zis să-l sun pe Bunescu, să nu plece din București pe undeva. L-am sunat:

Bă, Ionuț, hai că mai aveam un pic și răscoleam toată planeta, da’ până la urmă te-ai scos. Rezolvă sâmbătă cu Diana (viitoarea lui fostă soție) și spune-mi unde să-i zic fetei să vină să vă vedeți.

Ăsta face o pauză luuuungă de respirație, apoi o dă pe nedumerire:

– Ce fată, boss?

Frate, numa’ de figurile lui nu mai aveam chef. Și-așa eram cu nervii la pământ, iar el mă freca la melodie:

– Negresa, boss! I-ai zis lui Moș Craciun că-ți plac negresle și-acum faci pe niznaiul? Ți-am găsit o negresă care vine mâine la București să vă cunoașteți, deci zi-mi cum fac.

A urmat un soi de tăcere din aia dinaintea tsunami-ului, apoi l-am auzit pe Bunescu cum sughite de râs și mai reușește să-mi spună:

– Vasilescule, îmi plac negresele de la COFETĂRIE! Prăjiturile, băbăiatule!

Să mor io dac-am înțeles de ce râdea așa tare când mi-a închis.

Mno, ce voiam să-ntreb. Știți pe undeva vreo cofetărie care face negrese mai de calitate așea și acceptă și plată online? Că sunt în criză de timp și am cam cheltuit tot ce aveam pe bilete de avion și cazări. Noroc că m-am trezit cu niște bani în aplicația mobilă de la Raiffeisen, așa că la o adică aș putea să plătesc direct de pe telefon și să rezolv cazul.

mihai_vasilescu_negrese

sursa foto