Dragii mei, aveți mai jos un moment de mândrie pe care vreau să-l împărtășesc cu voi toți: primul meu text în Academia Cațavencu. Ziarul pentru care, după ce am ajuns în București, mă trezeam în fiecare miercuri dimineața, ca să-l mai prind la Romană, la „coloane”. Iar cât eram la Vâlcea, mă certam cu vânzătorii de presă dacă nu mi-l păstrau. Hai, bucurați-vă cu mine, că nu-mi mai încap în piele!

…………………………………………………………………………………………

Dimineață devreme în penitenciarul Jilava. Comandantul închisorii tocmai trage ultimul fum din țigară și deschide geamul să se aerisească, în timp ce suduie ușor în gând: „‘Tu-vă muma-n cur cu legea voastră antifumat, doar nu credeți că vin aici să-mi bat capul cu scursurile societății și nu pot să fumez și eu ca tot omu'”. Ridică telefonul de pe birou și latră scurt:

-Au venit ăia de la DNA?

Ofițerul de serviciu ia poziția de drepți și confirmă:

Da, să trăiți. I-am dus jos, la paisprezece, la interogatorii.

-Mișcă și adu-l și pe Borcea acolo!

-L-am dus deja, să trăiți!

-Bă, tu ești idiot? L-ai dus acolo fără să-ți zic io? Băăăă, tu vrei s-ajungi să păzești căcații de câine în parc? Tâmpitule!

Trântește telefonul la loc în furcă și se întinde lung. „Bă și ăștia cu DNA-ul lor, ce-or mai vrea de la săracul Cristi. Nu le-ajunge că l-au înfundat? Se țin de capul lui doar ca să-mi strice mie combinațiile”. Pleacă spre camera paișpe cu scârba întipărită pe față. Pe drum îi sună telefonul. Ascultă cu atenție, apoi urlă:

-Ce trei mii, ai înnebunit? Am zis cinci mii, altfel nu vede liber de Paști. Bă, voi vă jucați cu mine? Ia vedeți că acu’ întorc foaia, cât e el de senator.

„Tâmpiți, domnule, numai tâmpiți. Eu le zic clar că trebuie să ung toată comisia și ei…”

Intră în camera paișpe exact când unul dintre cei doi de la DNA rostea tare:

-Domnule Borcea, dacă ne spuneți cine era în spatele afacerii cu terenurile din Barbu Văcarescu, putem să punem pârghiile în mișcare și să vă obținem o reducere consistentă a pedepsei. Vă rog să vă gândiți bine la asta!

Fostul acționar majoritar de la Dinamo strânge din buze și lasă capul în jos, apoi șoptește stins:

-Nu știu, degeaba insistați, nu sunt un turnător!

[Continuarea pe site-ul Academia Cațavencu]

 

mihai_vasilescu_borcea_ontanu