Pare de domeniul incredibilului, dar am fost martor ocular la un record european de asistenţă. Am aflat abia ieri şi n-am avut când să vă zic. Despre ce e vorba? La meciul de sâmbătă, România-Turcia, s-a stabilit un record absolut pentru baschetul feminin românesc, dar şi pentru primele trei etape din calificările la Campionatul European. Mai precis, în Sala Polivalentă din Cluj-Napoca a fost prezent un număr impresionant de spectatori: 6817. Ceea ce este absolut fantastic!
Aş vrea să realizaţi ce înseamnă asta, în condiţiile în care devansăm ţări cu mare tradiţie în acest sport, precum Serbia sau Turcia, în timp ce la noi baschetul feminin este promovat puţin spre deloc. Înseamnă enorm, înseamnă că uşor-uşor ne îndreptăm spre civilizaţie, înseamnă că nu mai sunt aşa departe zilele în care jurnalele de sport nu vor mai conţine doar ştiri despre fotbal, puţin Halep (şi asta acum, cât e pe val) sau ultimele aventuri ale lui Mutu.
De mii de ori m-am întrebat de ce în străinătate sunt săli pline la sporturi care la noi nu au nicio şansă. Aţi observat asta? Afară, meciurile de volei, handbal, baschet, rugby şi multe altele, se dispută aproape mereu în faţa unor tribune pline. Şi nu înţelegeam cum de este posibil. După recordul ăsta de asistenţă de la Cluj, am început să mă lămuresc. Aşa arată civilizaţia. Aşa trebuie să se întâmple lucrurile.
Dacă aveţi impresia că exagerez sau nu mă credeţi pe cuvânt, o să vă las aici ce-a declarat imediat după meci Florina Paşcalău, pivotul naţionalei, una dintre cele mai experimentate jucătoare din lot, care la 34 de ani şi după trei participări la turnee finale, cred că ştie ce vorbeşte. Ia uitaţi:
Ce am simțit aici, e peste puterile mele. Nimeni nu a reușit așa ceva până acum pentru echipa națională feminină, iar eu sunt aici de 15 ani. A juca în fața a 7000 de oameni e ceva inimaginabil. Ceva ce nu am crezut că voi trăi vreodată. Am trăit asta acum și mulțumesc încă o data atât colegelor, cât și celorlalți implicați. Sper să mai apuc să mai trăiesc așa ceva în cariera mea.
Sunt bucuros că am fost unul dintre cei 6817 spectatori care au contribuit la acest record. Sunt bucuros că am văzut Sala Polivalentă din Cluj plină ochi, vibrând, scandând şi cântând. Sunt bucuros că erau o grămadă de copii la meci. Sunt bucuros că, deşi Turcia a avut o galerie de câteva sute de suporteri care au cântat non-stop, nimeni nu le-a adresat nici măcar o privire urâtă. Sunt bucuros că am văzut nişte jucătoare triste pentru că n-au putut face 7000 de oameni fericiţi. Sunt bucuros că echipa naţională de baschet feminin are şanse reale de calificare la Campionatul European. Sunt bucuros că şi în ţara asta se pot face lucruri la care altădată doar puteam să visăm.
Hai România!
sursa foto
Superb! Doar atât pot spune 🙂
Subscriu !
@Mihai, mediatizare, publicitate, idei deosebite care sa atraga oamenii si, mai ales, generatiile tinere. Ati vazut ce vizionate au fost meciurile nationalei de rugby? Cati copii au descoperit acest sport? Intereseaza pe cineva ca avem niste echipe de handbal feminin in fazele superioare ale cupelor europene? E plin feed-ul cu infrangerile Simonei si fcsb-ului, dar trebui sa sapi dupa o stire din handbal, baschet sau alte sporturi. Sporturi? Care sporturi? Cine mai tine minte Cupa Liceelor la fotbal? Facuse gazeta o asemenea campanie la sfarsitul anilor ’90 ca suspendau liceele orele ca sa mearga copiii in Polivalenta la meciuri. Mediatizare?. Dar finalele la hochei, cand nu reuseai sa intri pe Flamaropol sau in secuime (da, am fost chiar si la Miercurea-Ciuc la un meci??). Mai stie cineva ce se intampla cu hocheiul? Nu, dar stiu toti ca Tade e un idiot si Marica iesit din forma.
Felicitari celor care au fost acolo si au facut posibila realizare acestui record, felicitari si celor care au promovat evenimentul si haideti sa urmarim aceasta campanie de calificare, sa nu ramana doar o exceptie.
@Ionut, multumesc, man! Nu ai idee ce m-a bucurat ce-ai scris.
@Ionut,un mare BRAVO !!!!
Un comentariu fara nicio legatura cu articolul, dar nu stiam unde sa scriu :).
Azi am citit pe fb un articol scris de Mihai Vasilescu si asa am ajuns aici pe blog. Si nu m-am mai oprit din citit, sunt la pagina 10 deja(din 101 parca). Pur si simplu m-au captivat toate povestile si, de multe ori, am ras cu lacrimi.
S-o tii tot asa!
Felicitari!
@Oana, bine ai venit!
@Oana Ilie, ai grija ca da dependenta :)))) O spune cineva patit!! Dar sigur este, ca diminetile, si cafeaua ta vor fi fara sare si piper {ma rog, fara zahar si lapte } daca nu ai sa vezi postarea :)))
@Dede Cati, :*
Pff! Chiar da dependenta! Am ajuns la povestea fetei prinsa intre sotul paralizat si proaspatul amant. Si ma uit ca se face 12 si nu ma pot dezlipi.:))
Imi tot venea sa comentez la diverse articole, dar apoi vedeam in ce data sunt scrise si mi se taia.:)
Si-mi place foarte mult si AnaR. Mi s-a zbarlit parul cand i-am citit povestea-Sunt fata de terorist. Mai aveam un pic si plangeam.
Fain, fain blog!
La CSM Bucuresti-Gyor te duci? Duminica asta. Se serbeaza calificarea in sferturile Ligii Campionilor la handbal feminin 🙂
@Tweety, ah, uitasem. Uite o idee bună. Să vedem dacă ajung.
Ar fi mers mai bine „Hai cu totii, umpleti sala”… Ma mir ca exegetul de serviciu nu a sesizat!
@Adrian, poate avea și el treabă.