Dacă sunteţi sensibili pe subiectul „copii”, puteţi să vă opriţi din citit exact aici.

De-a lungul timpului am văzut tot felul de ştiri cu părinţi ai căror copii au păţit lucruri urâte şi prin urmare au cerut şi au primit compensaţii financiare. Uite, citeam cum o mamă a acceptat 50.000 de lei ca să-şi retragă acuzaţia de viol asupra fiicei ei minore. Acum vreo câteva zile circula altă ştire cu ăia care cereau două miliarde de euro despăgubiri financiare pentru copilul lor care a murit din cauza unei sonde ce aparţinea unei companii petroliere. Şi am mai citit despre zeci şi sute de cazuri în care părinţii cer despăgubiri financiare pentru diverse chestii păţite de copiii lor.

Ei, aici vin eu şi vă întreb: care e „mercuriarul”? Cum merge „piaţa” pe partea asta? Pentru că am stat să mă gândesc ce-aş face într-o situaţie de genul ăsta. Şi cred că banii ar fi unul dintre ultimele lucruri la care aş mai avea puterea să mă gândesc.

Uite, să luăm cazul de mai sus, cu violul. Păi cea mai mare satisfacţie a mea ar fi să-l văd pe „creatorul de modă Silvian Spiridon” cu faţa spartă şi înghiţindu-şi dinţii unul câte unul, după ce i-am făcut şi un sandviş din propriu-i nas. În niciun caz nu m-aş apuca să negociez sume. A, ba da, eventual cât vrea să-i dau eu ca să-şi retragă reclamaţia pentru că l-am bătut de l-am băgat în spital şi l-am violat cu penisul lui. Pe care l-aş păstra, în condiţii ideale, la mine în frigider. La congelator. Că nu se stie când mai am nevoie de el. Şi suma? Cum s-a ajuns la suma de 50.000 de lei? Ăla a oferit 30.000 şi mama fetei i-a bătut obrazul: „boss, mai pune ceva că ai violat-o şi anal, ce naiba”.  „40.000 e bine”? „Boss, şi oralul nu-l plăteşte nimeni? Aşa?

Acum nişte ani, prin 2010, a dat unul cu maşina peste fie-mea, pe trecerea de pietoni. Puteam să-l nenorocesc pe cel care a condus, legea era de partea mea. Era un tip pe la 60 de ani, aflat la primul lui incident în trafic. Când am ajuns la locul accidentului, plângea de se rupea cămaşa pe el. Nu am depus nicio plângere, nu i-am cerut niciun ban. Şi eu sunt şofer şi mie mi se putea întâmpla. În plus, nu aveam niciun chef de făcut socoteli şi calcule. Să evaluez ce? Glezna ruptă în două locuri a fie-mii? Tot ce-mi doream era s-o văd că se face bine, în rest nu mă mai interesa nimic. Credeţi că n-au fost oameni care mi-au zis „ce fraier eşti, trebuia să-l jupoi”. Poate, dar eu vă spun ca în momente din astea probabil că trebuie să fii construit într-un anume fel ca să te poţi gândi la bani.

Aşadar, revenind. Voi ce-aţi face? Cum aţi reacţiona? Aţi negocia? V-aţi face calcule? „Deci, anal a fost sigur, ia s-o întreb pe fie-mea şi de câte ori a fost oral, ca să ştiu cât cer”. V-ar sta capul la aşa ceva?

mihai_vasilescu_bani