Hai că zilele astea sunt cu mini-concediu şi chestii de genul ăsta, nu prea se dă lumea pe interneţi, deci o să fiu si eu mai scurt. Aşa, de vacanţă. Plus că ieri nici n-am avut timp, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Pe repede înainte, să vă zic ce-am păţit aseară, de-am rămas cu gura căscată. A fost ca-n filme şi mai multe nu.

Eram în locul de pierzanie în care-mi mai petrec serile, la câte o bere sau pepsi, o cârciumă de la mine din cartier. Am stat de vorbă, ne-am hăhăit, am stropt fleicile cu beutură şi ne pregăteam s-o cam luăm din loc spre căşi. Deşi nu simţeam neapărat nevoia, a trebuit totuşi să cer nota. Nu de alta, dar eu trebuia s-o achit, bineînţeles. Ceea ce-mi sună prost de fiecare dată când se întâmplă (sunt zgârcit, dar rămâne între noi, da?). Aşa că fac un semn sugestiv către tipul care ne servise şi omul îmi aduce „cărticica” aia în care trebuia să fie „amenda”.

O deschid, cu inima strânsă, şi ce să vezi? Sur-pri-ză! În loc de totalul de plată, era o foaie pe care scria frumos de mână: „Domnule Vasilescu, în seara asta achităm noi nota dumneavoastră. Totul a fost din partea casei. La mulţi ani!”.

Bă eşti nebun? Ei, da, cam asta înseamnă să fii celebru, nu? Să mergi la cârciumă like a boss şi, pentru că oamenii îţi citesc blogul, măcar o dată pe an să nu plăteşti ce-ai consumat. Beat that, assholes!

După care m-am trezit din visare, am văzut totalul, am înghiţit în sec, am scos portofelul din rucsac şi am achitat nota. Ce naiba, mă, chiar aţi muşcat-o? Mai uşor cu celebritatea pe scări! Varianta de mai sus e de la capitolul „cum ar fi fost dacă?”. Şi ne-am imaginat-o noi, acolo, când aşteptam să plătim. Ar fi fost mişto, dar n-a fost să fie. Poate în altă viaţă.

P.S. Dacă tot ne imaginăm chestii despre celebritate, a se vedea poza de mai jos. Mi-a trimis-o o prietenă care e la Hollywood zilele astea (da, ştiu, lăsaţi ca am înghiţit eu în sec şi pentru voi) şi e făcută în hotel. Am o bănuială că Angelina n-ar fi plătit nota aseară.

mihai_vasilescu_celebritate