Fost, văzut, plăcut, mai mergem. O să las aici câteva idei.

-Dacă sunteţi bloggeri şi n-aţi ajuns nici măcar o dată la acest eveniment, trebuie să v-o setaţi ca prioritate pentru anul viitor. Cred că este cea mai bună ocazie de networking posibilă. Iar eu v-aş sfătui să vă hotărâţi asupra unor oameni din domeniul ăsta şi odată ajunşi acolo să faceţi tot posibilul să-i cunoaşteţi. Habar nu aveţi cât cântăreşte impactul vizual, însoţit de o strângere de mână şi câteva cuvinte.

-Puteam să jur că o să recunosc pe toată lumea de acolo. Ei bine, n-a fost aşa nici pe departe. Mulţi, foarte mulţi oameni noi. Ah, fac o paranteză, o exista vreo posibilitate ca Facebook-ul să-ţi dea notificare când treci pe lângă cineva care-ţi este prieten în reţea, te uiţi la el şi nu-l recunoşti? Nu? Nu se poate? Tot pe memoria mea trebuie să mă bazez? Nasol. Pentru că mă uitam la oameni şi mă întrebam „de de unde o/îl ştiu?” sau „doamne, cine-o fi, că mi-e aşa de cunoscută faţă ei/lui?” (aiurea, nu m-am întrebat asta despre niciun bărbat).

-Dacă tot ai ajuns la eveniment şi nu prea cunoşti pe nimeni, te rog eu nu sta într-un colţ, singur-singurel, că nu vine nimeni să te întrebe de sănătate decât dacă arăţi ca George Clooney şi porţi un afiş în mână pe care scrie „available, waiting for proposal” (da, Krantz, pentru tine am scris asta, dacă nu te-ai prins). Ok, ştiu că nu toată lumea are tupeul meu nesimţit, dar la doi-trei oameni tot te poţi duce să faci cunoştinţă, să le spui cine esti şi ce faci, să le dai add request etc.

-Am mai învăţat o chestie. Dacă ai 120 de kilograme (sau peste) şi eşti un munte de om, poţi să te îndopi cu circa jumatate de kil de analgezice, durerea de măsea n-o să-ţi treacă în veci. L-am numit aici pe tipul ala mare şi negru, care mai apare pe la televizor şi răspunde la numele de Cabral. Săracu’, mai avea un pic şi se întindea pe jos de durere. Aaa, staţi dom’le că acu’ mi-am dat seama. Păi n-avea cum să-i treacă în veci, alea erau medicamente pentru albi (sper să uite gluma asta până următoarea dată când ne vedem pe undeva, altfel o să fie nasoală treaba). 😀

-Şi încă una. Degeaba eşti ditmai Lucian Mândruţă, probabil unul dintre cele mai virale personaje din online, dacă eu m-am intersectat de două ori cu tine şi de fiecare dată erai singur la o măsuţă şi mâncai încet si trist. Să mor dacă nu m-a străfulgerat un fior de milă şi chiar am vrut să ma pun lângă el să-i ţin de urât. Da’ mi-a trecut repede. Şi bine am făcut.

-Mi-am dorit să câştige Cristian Florea premiul pentru Personalitatea Online a Anului. L-a luat Zmenta (Mihai Ţăranu). E bine şi aşa, nu-i băiat rău nici zăpăcitul ăsta.

P.S. Habar nu aveam că de la a doua halbă de bere nu se mai simte frigul şi poţi să stai la terasă liniştit, deşi afară sunt 11 grade. Mai nasol e când te trezeşti a doua zi şi te doare în gât de parcă ai băut cocktail de sârmă ghimpată cu sticlă pisată.

P.P.S. Au mai scris şi au dat câteva idei bune zoso, hoinaru şi tizul meu.

mihai_vasilescu_webstock_2015