Zilele trecute era un tip lânga mine în metrou. Şi m-am apucat să-l studiez, pentru că omul era pe genul culeanu. Staţi aşa că vi-l descriu imediat. Ambele mâini erau acoperite de tatuaje. Se mai vedea unul şi pe gât. Ochelari de hipster, tot felul de brăţari ciudate, cercei în ambele urechi şi un piercing micuţ sub buza de jos. Cam ăsta era peisajul. Mie, personal, imi plăcea gagiul, mai ales că avea şi un aer „jemanfişist”. Părea genul care s-ar uita calm şi relaxat la tine în timp ce-l anunţi că peste fix o oră un meteorit uriaş va distruge Pământul. Ei, şi? Nu e panică, man.
Dar tot mi-au venit nişte întrebări în minte. Nu m-am putut abţine să nu mă gândesc cum ar reacţiona un posibil angajator când l-ar vedea la un interviu? Şi mă refer la domenii mai „pământene”, nu ceva care să ţină de artă sau chestii boeme. Adică îmi imaginez că nu ar avea nicio problema dacă ar aplica pentru o expoziție de sculptură abstractă, dar cum s-ar descurca dacă potențialul job ar fi de reprezentant de vânzări într-o firmă de materiale de construcții? Oare suntem pregătiţi pentru asta? Suntem suficient de deschişi la minte ca să puteam accepta un om pentru ceea ce poate si ce gândeşte, nu pentru cum arată?
Ştim cu toţii că anii ăia mulţi, în care eram obligaţi să ne tundem şi să ne îmbrăcăm „regulamentar”, au lăsat urme adânci pe cortexurile românilor. Oare azi, acum, la data când vorbim, o fi trecut destul timp ca să nu ne mai influenţeze un look ieşit din tipare? Pentru că, la nivel teotetic, oricine poate să spună că n-are nicio treabă şi îl lasă rece cum arată un eventual interlocutor sau angajat. Dar oare chiar este aşa? Suntem suficient de relaxaţi pentru asta?
Mi-ar plăcea să vă ştiu opinia, indiferent de care parte a „baricadei” sunteţi. Angajator sau angajat, client sau furnizor, cum aţi reacţiona dacă la un interviu sau la o negociere faţă în faţă cu voi s-ar afla un tip (sau o fată) care ar arăta cam ca în fotografiile de mai jos? Ori pur şi simplu dacă într-o zi s-ar deschide uşa biroului unde lucraţi şi șefa de la HR vi l-ar prezenta pe noul vostru coleg. Sau, de ce nu, pe noua voastră colegă.
V-am pus variante „light” și „hard” și „heavy”, ca să aveți de unde alege. În ceea că mă privește, vă spun foarte sincer că eu nu sunt suficient de deschis la minte și relxat ca să pot accepta varianta „heavy”. Ăia doi pot să fie savanți, genii sau cei mai tari specialiști din lume într-un domeniu, că eu n-aș putea să trec peste cum arată.
Hai să vedem cum stați voi cu „toleranța” la tatuaje.
deci, cine e mister „light”? întreb şi eu aşa, poate ai un nr. de tel…
Comentariu beton!191
@catherine, nu am. :(((
glumesc, ai prins ideea.
nu mă deranjează câtuşi de puţin dacă nu depăşesc o limită, mai exact light şi hard sunt ok, heavy încep să nu mai arate umani (nu că unii n-ar depăşi limita asta fără să-şi tatueze nimic). personal, am avut iubiţi tatuaţi şi asta nu a contat prea tare ca şi criteriu de evaluare. unul din trei era chiar un om cu muncă de birou, absolut integrat în colectivul lui, tatuajele, deşi multe, mari şi greu de ignorat, reprezentând nişte nebunii de tinereţe
Se dezbate încă. Ce zici?93
@catherine, deci fără „heavy”. Ok, am prins-o. 😉
Nu am nimic cu un tatuat/a dar imi da senzatia ca nu este indeajuns de interesat de ce ar trebui sa faca la munca. Pare ca este focusat pe altceva iar ca sef inseamna ca am o veriga slaba iar ca un coleg l-as vedea ca pe ala caruia trebuie sa ii fac munca. Eu nu am trait atat de mult pe vremea tunsorii regulamentare insa as avea aceiasi impresie si la o cucoana siliconata, aranjata si dichisita in mare fel care ar veni sa se angajeze ca vanzatoare.
Binenteles, omul poate fi urmatorul Einstein sau alt geniu dar in momentul in care te pictezi cap -coada si afisezi un anumit look, nu ca cum arati ci ca cum te arati a fi, trebuie sa iti asumi!
ps: e cacofonie? daca da, e intentionata!
Se dezbate încă. Ce zici?85
@Nicoleta, și cei de la „light” îți lasă aceeași impresie?
Citez: „Nu am nimic cu un tatuat/a dar imi da senzatia ca nu este indeajuns de interesat de ce ar trebui sa faca la munca”. Faptul ca in timpul liber acel tatuat/tatuata isi permite sa isi vada de pielea lui consideri tu ca ii afecteaza in mod direct interesul fata de munca? Sau consideri ca tatuajele lui te pot afecta pe tine fiind mai concentrat in a le studia/analiza/judeca decat in a-ti face treaba?
Comentariu beton!190
Daca viitorul job inseamna o interactiune constanta cu clientii (exceptiile sunt cele enuntate de tine), as ezita foarte tare sa il angajez, pe considerentul ca lumea este plina de indivizi cu prejudecati. Dar daca ar fi un job in care trebuie sa isi faca singur treaba sau impreuna cu echipa angajata, tatuajele si piercingurile lui nu ar fi un impediment. In general apreciez persoanele care au cel putin un hobby, in acest caz fiind vorba de tatuare.
Comentariu beton!252
@Ovidiu, deci te-ai teme de ce cred ceilalți despre el, chiar dacă tu nu ai avea nicio problemă. Interesant.
Daca jobul lui ar consta in a vinde ceva unei clientele obisnuite, da. Ca angajator scopul meu este profitul. Ar fi o greseala manageriala teribila sa nu tii cont de cultura, de mentalitatea clientelei. Ca angajator nu sunt dispus sa imi asum riscuri ce ar putea duce la diminuarea profitului. In schimb daca jobul ar fi pentru o clientela specializata pe tatuaje si articole pentru pasionatii genului, cu siguranta ar avea intaietate fata de un candidat imaculat. Omul potrivit la locul potrivit.
Comentariu beton!361
@Ovidiu, am înțeles din prima ce ai zis. Deci nu suntem pregătiți pentru asta și din acest motiv ți-ar fi teamă că-ți periclitezi veniturile. E un punct de vedere ok, nu trebuie să justifici mai mult.
da, e si normal sa te intereseze, mai ales daca e intr-o pozitie ce are contact cu clientii (sales, project manager etc) ptr ca sunt multi oameni care au prejudecati si poti pierde oportunitati si afaceri din cauza unor asemenea prejudecati, ce pe termen lung iti poate dauna afacerii.
@speedy.gonzales, de-aia am și scris textul. Eram curios ce zice lumea.
va zic din proprie experienta ca ne mai trebuie cam 1 generatie sa „fim pregatiti pentru asa ceva”.
30 de ani am fost om normal, dupa care mi-am facut „manecute”. daca ma duc la magazin sa schimb bani si dau de o vanzatoare mai de varsta a 3-a, multe se uita putin ciudat, si ma refuza :((
Comentariu beton!141
@max, pe sistemul „ăsta e traficant, fată”. :)))))
Hai sa-ti zic un caz stiut de mine, o tanara de 27 de ani, tatuata pe decolteu cu un motiv tribal destul de fain, monocolor (cam ca tipa din prima fotografie). Fata a plecat in Anglia sa munceasca si si-a gasit un job temporar la un furnizor al Casei Regale. Tanara si draguta, cat p-aci sa fie trimisa la o receptie la Buckingham, dar…din cauza tatuajului i s-a dat reject. Cam asta e…
Se dezbate încă. Ce zici?82
@Dana, hai că totuși era Casa Regală. Etichetă, chestii…
Nu doar la noi ar fi o problemă tatuajele și pircingurile în exces. Nu văd cum asortezi un costum la așa ceva dacă postul presupune că trebuie să porți costum. Și mai și arată înspăimântător.
Se dezbate încă. Ce zici?47
@Marius, am vrut să pun poze și cu tatuați îmbrăcați la costum. Mie mi se pare că arată cool. Serios.
Cum să angajezi asa ceva cînd în toate manualele se indică că la un interviu să mergi în costum/taior, depinde de sex și fără bijuterii stridente! Fata mea a fost angajata la companie aeriana din Golf si una din condiții era să nu aiba tatuaje pe părțile corpului neacoperite de uniformă, mîini, gambe, gît. Așadar fără tatuați oricît de light or heavy ar fi ei! Să nu uităm că în trecut era o cutumă, tatuați=pușcăriași!
Se dezbate încă. Ce zici?510
@gheo, fără îndoială că există meserii unde nu te lasă cu tatuaje prin fișa postului. Eu mă refream la celelate. Cât despre Golf, nu mai zic nimic.
Eu una daca as avea o companie cred ca as pune asta ca si criteiu de selectie.Asta si inteligenta.Eu sunt absolut convinsa ca,daca oamenii sunt capabili fac lucrurile sa mearga indiferent cum sunt imbracati sau pictati si gasesc solutii pentru toate problemele.
Bun exemplu ai dat cu fata ta care s-a angajat in Golf.Pai aia nu o lasa nici sa i se vada fata daramite tatuaje.
Izvoarele de istorie scrisă notează că egiptenii sunt cei care au răspândit arta tatuajului în lume. În 1891, arheologii au descoperit un mormânt datat 2160-1994 î. Hr., constatând că mumia de sex feminin avea tatuat un desen geometric format din puncte şi linii, practică rituală rezervată pare-se doar femeilor
Citeste istoria tatuajelor si ai grije de fata ta sa nu fie parte din vreun harem…
Tatuajele ne plac în filme (eroul e clar un badass) dar ne sperie în viaţa reală fiindcă tipii respectivi seamănă cu animalele viu colorate care, prin astfel de culori, te avertizează că sunt periculoase, otrăvitoare (vezi şerpii, broaştele).Şi prin faptul că cei din categoria „heavy” s-au exclus intenţionat din rândul societăţii prin alegerea lor, în momentul în care îţi faci asta pe moacă e clar că nu dai doi bani pe ceea ce cred ceilalţi despre tine.Am colegi şi colege cu tatuaje, mi se par chiar sexy (na! acum ştiţi!), n-am o problemă în a lucra alături de ei, chiar am cochetat cu ideea unui tatuaj într-o vreme dar se pare că nu sunt chiar atât de non-conformistă pe cât credeam (ori prea cerebrală) fiindcă m-am gândit prea mult şi am renunţat.Am ajuns la concluzia că până şi în domeniul ăsta e ceva discriminare, un tip tatuat nu-i privit la fel de ciudat ca o tipă tatuată….
Comentariu beton!251
@Cris Șerbu, nice point of view. 😉
Da, da! Cred ca pe „Mr. Light” l-ar dori orice colega sau angajatoare :)))). Pe „Doamna Heavy” am vazut-o intr-un documentar. Femeia are sot si copil … nu-mi amintesc sa fi vazut vreo urma de modificare corporala la ei… deci, parca nu se „asortau” :D. Dar ea avea o poveste legata de violenta domestica. Ideea e ca ar fi cam greu sa nu te holbezi la asa nou/noua coleg/colega.
Comentariu beton!92
@Oana, mai zi, mai zi, că zici bine.
https://www.youtube.com/watch?v=Z127wKKWfXg aici e pe scurt povestea ei. Femeia a facut ce a simtit cu trupul ei. Eu lucrez intr-o corporatie si am contact nu doar cu ai mei colegi, sefi, ci si cu parteneri, colaboratori. De multe ori m-am intrebat ce s-ar intampla cu job-ul meu, daca m-as tunde la zero :D.
Comentariu beton!81
@Oana, dar ai vrea s-o faci? Sau doar te întrebi retoric?
Aoleu, nici măcar n-am putut să mă uit până la sfârşit…Eu una cred despre mine că sunt o persoană care n-am sau încerc să n-am prejudecăţi, dar toate ca toate până la oamenii sau înfăţişările lor care-ţi violentează ochiul! Sorry, dar în momentul în care mă uit la cineva şi mă ia cu frisoane şi mi se încârceşte stomacul, nu mai vreau să mă uit, mie-mi place să văd oameni frumoşi în jur.
Poate sună superficial, dar pentru mine criteriul ar fi „de estetică”, ca să zic aşa, dar nu să-i angajez sau să-mi placă să-i am colegi, nici măcar n-aş suporta simpla lor companie dacă felul în care arată îmi dă fiori.
Primele două categorii arată bine, cu tipa din colţul stânga jos nu mă pot obişnui 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?32
@Corina, deci „light” și „hard” sunt ok. Te ia capul când este vorba despre exagerare.
mie nu-mi plac, nici macar varianta light, dar asta-i doar parerea mea. n-am nimic cu ei, intr-un fel chiar ii admir pentru nonconformismul lor afisat la vedere si nu m-ar deranja sa lucrez cu ei sau pentru ei. totusi, am retineri in ideea ca cineva i-ar angaja intr-o multinationala sau direct cu clientii. eu veneam cu blugi taiati, cu tenisi si accesorii (bratari, inele, etc.) mai altfel si deja se uita lumea ciudat, mai ales cei trecuti peste 50 de ani. si ca veni vorba, care-i exact rolul tatauajelor asta intinse asa de mult pe corp? inteleg ideea unui fluturas, floricica, etc, mister-sexy etc. dar nu-i prea mult totusi?
Se dezbate încă. Ce zici?45
@Roberts, vezi? Asta este frumusețea lumii ăsteia. Că suntem diferiți și fiecare vede lucrurile altfel.
ha, cateodata prea diferiti:)
@Roberts, ceea ce este și mai mișto. 😉
La mine pe plantatia corporatista, nu comenteaza nimeni legat de tatuaje, ba chiar este apreciata diversitatea din toate punctele de vedere. Important este sa-ti faci treaba.:-)
Iar ca si alegere personala, light este binevenit, hard ma face sa ridic spranceana in semn de intrebare iar heavy nu are ce cauta nici in cele mai urate vise.
Sunt absolut convinsa ca nu suntem pregatiti sa depasim aceste bariere…fratelului meu care lucreaza in zona financiara, in timpul unui interviu prin skype, i s-a recomandat sa isi tunda parul lung care era prins in coada…despre ce vorbim?!
@MariaA, să se tundă??? Oaaaaau, asta chiar credeam că a dispărut de mult. 🙁
Chiar trist!… Din seria „Partidul te vrea tuns”…
Se dezbate încă. Ce zici?60
Cum au spus si altii, depinde de job. Exista joburi unde, oricat de open-minded ar fi patronul, nu poate sa treaca peste faptul ca, poate, clientii lui nu sunt la fel. Pe ultimii doi nu i-as angaja din motivele descrise de Cris Şerbu. De fapt, nu cred ca le-as deschide usa, ma sperie, si prima senzatie e ca vor incerca sa ma manance. In plus, in mintea majoritatii romanilor exista ideea ca cei cu tatuaje sunt fosti sau viitori puscariasi. Cu fetele tatuate e si mai nasol. Femeia e asociata cu ideea de frumusete, puritate, alb, bla, bla.. si cand vezi pe una cu tatuaje la vedere, iti vine sa o iei de mana sa o speli. E greu sa schimbi aceasta mentalitate, 25 de ani sunt prea putini. Inca ceva: pentru majoritatea celor care se tatueaza, aceste tatuaje reprezinta ceva personal, sentimental etc. Cei care le vad nu cunosc aceasta semnificatie, asa ca, tatuajele reprezinta niste mazgaleli fara sens. Cel putin, eu nu stau sa intreb fiecare persoana tatuata pe care o cunosc ce reprezinta chestiile pe care si le-a desenat pe corp. Deci, ca angajator, depinde de job. Ca prieten sau coleg de munca, nu am nici o problema. Ca si client..hmm…am ceva prejudecati. Poate varsta, poate cresterea, poate mediul in care traiesc ma fac sa fiu un pic precaut.
Se dezbate încă. Ce zici?93
@Ionut, bun. Îmi place când oamenii spun exact ce gândesc.
Culmea este ca urasc sa ma imbrac in costum, si de aceea am reusit pana acum sa ma feresc de joburi care cer asa ceva, am fost printre primii in scoala generala care mi-am pus cercel (e adevarat, fara gaura :)), si era sa fiu dat afara de la BAC din cauza faptului ca imi oxigenasem parul exact inainte de examene. Nu pun la socoteala tricourile de rocker „cu maimutoaie si scheleti”, cum zicea bunica, sau vopsitul pe fata si cap in galerie la meciuri. Dar, cred ca, in subconstient, exista ceva ce ma face sa fiu precaut cand este vorba de „chestii de adulti” si nu copilarii intamplate acu’ multi ani.
Se dezbate încă. Ce zici?51
@Ionut, „ceva-ul” ăla sunt cei 50 de ani în care toți trebuia să arătăm „regulamentar”. 😉
Din păcate suntem o societate în care dictează banul și profitul. Așa că decizia unui angajator va fi puternic influențată. Este firesc ca respectivul să nu angajeze pe cineva care, prin felul cum arată, ar putea să îi afecteze vînzările.
În ceea ce mă privește nu am nimic cu tatuajele și piercingurile, atîta timp cît sunt bine executate, adică se apropie de o operă de artă mai mult decît de un experiment eșuat. Exclud din start însă toate intervențiile care presupun modificări ale structurii osoase, piliri ale dinților pentru a le da diferite forme, implanturi care deformează și dau cine-știe-ce forme, aplicarea a 10.000 de piercinguri care fac fața să arate precum C-3PO în Star Wars, etc. Astea deja nu mai țin de artă ci de altceva…
În ceea ce privește tatuajele, avem o cultură în privința lor sau, mai bine zis, avem una de nu prea bun augur. Tatuajele sunt încă mult prea puternic asociate cu fenomenul infracțional, cu viața din pușcării etc. pentru a li se putea vedea și alte forme, cum ar fi cea de artă de exemplu.
Niciodată nu vor înceta să existe locuri de muncă unde lipsa tatuajelor să fie o cerință bătută în cuie.
Comentariu beton!112
@Chircu Victor, deci tu ai angaja un „light” sau „hard” fără probleme?
@Mihai Vasilescu În funcție de specificul afacerii și de postul pe care ar trebui să activeze respectivul. Aș fi tîmpit să spun că, dacă ar trebui să angajez pe cineva care să relaționeze permanent cu clienți pretențioși („la patru ace”), aș angaja pe cineva care este pasibil de a-i speria imediat ce intră pe ușă!
Eu sunt open-minded, chiar dacă și eu am limitele mele, dar cînd vine vorba de afaceri și interacțiunea cu ceilalți, trebuie să fii nebun să pui cu mîna ta lacătul pe afacere prin alegerile pe care le faci.
Eu aș angaja fără probleme un „light” sau „hard” fără probleme, dar problema nu aș fi eu, ci clienții. Sper că am reușit să mă fac înțeles.
Se dezbate încă. Ce zici?51
@Chircu Victor, cristal clear. 🙂
Cu un tatuat poti face multe – omul are imaginatie si o incredere de sine greu de daramat. Sunt domenii in care se incadreza perfect acest gen de oameni. Nu ma intelege gresit, nu sunt toti la fel. Vorbesc de cei cu creierasul in cutiuta. Astia trebuie „exploatati” la maxim. Fratele meu are o colectie de tatuaje foarte smechere si eu inca cochetez cu ideea de a-mi face unul. Mai greu e ca nu ma pot hotara ce ar trebui sa reprezinte si ma gandesc ca nu am decat o sansa si trebuie s-o valorific la maxim.
Asa si ce daca are tatuaje, poate fi un bun vânzător, contabil, tăietor de lemne….
cei care au o gândire „Flower power” nu merg la interviuri care sa nu aiba legătura cu modul lor de gândi, de a fi… Sa ma vezi pe mine in bocanci, înconjurata si de doamne care se încadrează la 60+, m-au privit strâmb o perioada.
S-au obișnuit, o zi in pantofi stiletto, una in bocanci de armata si viața merge mai departe…
Comentariu beton!81
@Corinne Baraghin, you are a kind of cool girl. Me like. :))))
1) Culeanul pe care l-ai văzut în metrou cel mai probabil nu s-ar angaja niciodată ca reprezentant de vânzări; 2) Nu, nu suntem pregătiți să-i acceptăm, agreăm, nici piața, nici angajatorii, nici oamenii, restul, cei care nu-s ca ei, din jur – dovada cea mai clară ești tu și acest articol; 3) din postura de angajator, 4 din 5 fete din echipa mea au tatuaje, cele mai multe la vedere, atunci când sunt îmbrăcate decent, me included.
Comentariu beton!121
@Mother of loud visigoths, dacă acest articol este dovada, o să te dezamăgesc. Nu aș avea nicio problemă cu un „light” sau chiar un „hard”.
Tu mi-ai dat mă,minus la comentariu? :)))))
Se dezbate încă. Ce zici?41
@Mother of loud visigoths, nu, mă, s-a aciuat un hater care dă la toată lumea. Totul îi pute, nimic nu-i convine. Au mai remarcat și alții. 🙂
Cred ca umbla pe aici un „om cu minusuri” 😀
Comentariu beton!80
Eu apreciez mult acesti oameni, par liberi de tot si toate.
Sigur nu vor job în domenii mai “pământene” ci doar ceva care să ţină de artă sau chestii boeme. ( vorba ta).
Cei heavy sincer ma cam sperie dar cred ca m-as putea obișnui daca trebuie sa il am prin jur.
Dacă nu vor sa se adapteze cerințelor societății si vor sa fie „altfel” fizic cred ca își asuma intoleranta majorității si sigur nu prea le pasa.
Nu asta inseamna „Open Mind”?!
Se dezbate încă. Ce zici?41
@Mona, ba exact asta. Doar că am întălnit mulți oameni care erau „open mind” pănă era vorba despre ceva legat de ei. 😉
Treceti o tura prin City-ul Londonez la ora pranzului (acolo unde sunt bancherii, brokerii si altii ….. aia mai verosi cu business si tinuta business si observati cam cate tatuaje sunt pe sub costume) 😀
Pentru cei care nu au inteles ma refer la „acea parte” a Londrei nu la Londra turistica.
Si aici nu e vb doar de cei cu tatuaje… in general daca iesi putin din „normalul” consacrat… esti privit dubios. Aici intra gagicile cu parul vopsit curcubeu( asta e nebuna la ce si-a facut in cap), barbatii cu parul lung(asta e nespalat) femeile tunse periuta ( asta cred ca a avut paduchi, arata ca o puscariasa) barbatii care imbraca haine cu usor accent feminin( asta sigur e gay), cei care asculta o muzica mai putin comerciala ( asta e rocker din ala drogat si betiv) si lista poate continua… am scris in paranteza gandurile care ii incearca pe unii ( nu pe toti ), atunci cand intra in contact cu oameni de genul. Romanii, au o parere foarte buna despre ei, dar sunt inca foarte inchistati, suportand cu greu faptul ca suntem diferiti si ca normalul unuia nu este imperios necesar si al celuilalt. E greu, dar mai avem mult de mancat pana vom ajunge sa nu mai etichetam inainte de a cunoaste persoana… sau poate nu vom ajunge niciodata… cine stie?
Comentariu beton!111
@Maria, noi nu. Poate aștia care sunt acum adolescenți să prindă.
Faptul ca normalul unuia nu este si al celuilalt, nu tine de nationalitate ci de normalitate. Acceptarea acestui lucru tine de educatia din familie si de gradul de cultura si inteligenta indiferent de tara de provenienta. Am trait in Germania. Acolo adeptii curentului punk, metall rock, trash, cei cu tatuaje din ochi pana in talpi, isi faceau veacul prin gari. Acolo socializau si nu intamplator. Gara este un loc de trecere in care nu ai timp sa te zgaiesti la ei ca la niste ciudatenii. Nu ii prea gasesti in locurile publice in care bunicuta isi plimba pudelul. Nu sunt angajati la ghisee, ca agenti comerciali sau vanzatori. Nici ei nu vor si nici angajatorii. Este liber consimtit. Marginalizarea lor nu tine de Romania. Poate aici oamenii se uita mai ciudat, dar este vorba despre o obisnuinta vizuala. Ciudat se uita si occidentul la ei, de aceea isi fac barurile lor, stau prin gari sau cartiere rau famate. Scuze, dar am o sensibilitate legata de bagarea romanilor intr-o sg. oala. Imi plac nuantele si culorile tari 🙂 (pe piele maxim 🙂 )
Se dezbate încă. Ce zici?60
Ei, unii dintre noi deja au ajuns, alţii nu vor ajunge niciodată (să nu mai etichetăm) 🙂
OK ,dar ce ai face tu daca te duci la un interviu si angajatorul arata asa ????
@dede cati, mi s-ar părea mega-cool. Cred că aș rămâne mut de admirație. Și nu fac mișto.
Din postura de angajator pot spune ca primii 4 nu ar reprezenta un impediment pt mine daca ar veni la un interviu. Unul dintre ei ar fi chiar o delectare a pupilelor :)))). Ideea este ca si domeniul pt care aplica sa se potriveasca profilului lor. Degeaba il angajez eu daca imi sperie clientii. Eu pot fi ,,descuiata” dar daca cei cu care lucrez au un disconfort, nu pot risca angajarea unui om ineficient ( fie si din vina unor prejudecati) . Daca nu ar lucra cu publicul, nicio problema. Este capabil, il angajez. I-as angaja si pe cei ce arata ca la circul groazei dar ar trebui sa fiu sigura ca sunt perfect echilibrati mental. Tatuarea excesiva este un semn de mutilare (o spun terapeutii, nu eu). Cat despre acceptarea in cercul de prieteni, no problem indiferent cum arata. Si eu sunt tatuata intr-un loc vizibil si ma gandesc la inca un tatoo 🙂
@Andreea, hmmm… și ăsta al doilea unde o să fie? :)))))
Inca nu stiu 🙂 primul a fost facut acum 18 ani in Hawaii si am ales locul dupa ce am ales modelul tatoo-ului. Astept ca urmatoarea destinatie exotica sa imi indice locul si modelul. Parca vad ca ajung prin Alaska 🙂
@Andreea, d-apăi și eu ce să înțeleg de aici? Ți-l faci în dreptul inimii? :)))
Greu, tare greu de analizat problema asta. Dacă ași fi angajator ași vrea să văd și competențele angajatului, dincolo de aspectul light/hard/heavy. Acuma, dacă persoana ar fi chiar bună, ași atenționa potențialii clienți asupra acestui fapt. Asta e doar opinia mea, ca fost purtător de cercei( deh, acuma port uniformă și cerceii chiar nu sunt compatibili) și posesor de tatuaje. Și o întâmplare cu tatuajele mele: mă vede comandantul la bustul gol și, evident, remarcă și „petele” de culori de pe mine. Mă întreabă ce e cu alea pe mine, si-i răspund, foarte candid:”d-le colonel, permiteți să raportez: m-am sprijinit de un zid proaspăt vopsit și nu se mai curăță! ” Concluzia: a înebunit 😀
Se dezbate încă. Ce zici?60
@diabolic, chiar i-ai răspuns așa? :)))))
Da frățică. Chiar așa am răspuns. Vroia să mă consemneze în cazarmă și l-am întrebat care e motivul?!?!?! Conform cărui regulament? Răspunsul a fost: eu nu tolerez asemenea golănisme la mine în unitate. Replica: înseamnă că trebuie să dați afară jumate din militari și un sfert din civili. A făcut spume….bâlbăia cuvinte fără rost….nebunie totală. Efectiv, din 35-40 de oameni care au asistat, nu știu dacă s-au abținut 2-3 să nu râdă și ăia erau lingăii de serviciu 😛