Zilele trecute era un tip lânga mine în metrou. Şi m-am apucat să-l studiez, pentru că omul era pe genul culeanu. Staţi aşa că vi-l descriu imediat. Ambele mâini erau acoperite de tatuaje. Se mai vedea unul şi pe gât. Ochelari de hipster, tot felul de brăţari ciudate, cercei în ambele urechi şi un piercing micuţ sub buza de jos. Cam ăsta era peisajul. Mie, personal, imi plăcea gagiul, mai ales că avea şi un aer „jemanfişist”. Părea genul care s-ar uita calm şi relaxat la tine în timp ce-l anunţi că peste fix o oră un meteorit uriaş va distruge Pământul. Ei, şi? Nu e panică, man.

Dar tot mi-au venit nişte întrebări în minte. Nu m-am putut abţine să nu mă gândesc cum ar reacţiona un posibil angajator când l-ar vedea la un interviu? Şi mă refer la domenii mai „pământene”, nu ceva care să ţină de artă sau chestii boeme. Adică îmi imaginez că nu ar avea nicio problema dacă ar aplica pentru o expoziție de sculptură abstractă, dar cum s-ar descurca dacă potențialul job ar fi de reprezentant de vânzări într-o firmă de materiale de construcții? Oare suntem pregătiţi pentru asta? Suntem suficient de deschişi la minte ca să puteam accepta un om pentru ceea ce poate si ce gândeşte, nu pentru cum arată?

Ştim cu toţii că anii ăia mulţi, în care eram obligaţi să ne tundem şi să ne îmbrăcăm „regulamentar”, au lăsat urme adânci pe cortexurile românilor. Oare azi, acum, la data când vorbim, o fi trecut destul timp ca să nu ne mai influenţeze un look ieşit din tipare? Pentru că, la nivel teotetic, oricine poate să spună că n-are nicio treabă şi îl lasă rece cum arată un eventual interlocutor sau angajat. Dar oare chiar este aşa? Suntem suficient de relaxaţi pentru asta?

Mi-ar plăcea să vă ştiu opinia, indiferent de care parte a „baricadei” sunteţi. Angajator sau angajat, client sau furnizor, cum aţi reacţiona dacă la un interviu sau la o negociere faţă în faţă cu voi s-ar afla un tip (sau o fată) care ar arăta cam ca în fotografiile de mai jos? Ori pur şi simplu dacă într-o zi s-ar deschide uşa biroului unde lucraţi şi șefa de la HR vi l-ar prezenta pe noul vostru coleg. Sau, de ce nu, pe noua voastră colegă.

V-am pus variante „light” și „hard” și „heavy”, ca să aveți de unde alege. În ceea că mă privește, vă spun foarte sincer că eu nu sunt suficient de deschis la minte și relxat ca să pot accepta varianta „heavy”. Ăia doi pot să fie savanți, genii sau cei mai tari specialiști din lume într-un domeniu, că eu n-aș putea să trec peste cum arată.

Hai să vedem cum stați voi cu „toleranța” la tatuaje.

mihai_vasilescu_tatuaje