Văd că pe Ana R. o interesează elucubraţiile lui Mircea Badea. Nu e rău. A mai şi scris ceva despre asta, din postura de „trăitor” peste hotare. Luaţi de citiţi cam cum se vede de „afară”. 

mihai_vasilescu_mircea_badea_biscuiti

Mircică, am înțeles că mi-ai transmis un sincer „Hai sictir!”, pentru că muncesc în străinătate și am pretenția că mi-am luat țara înapoi. Nu mi-am luat-o mai Mircică și am senzația că, pentru moment, nici nu o mai vreau. Mai las-o să se spele de personaje ca tine și ca Rus care ne balacaresc pe la toate colțurile. Mai las-o să se spele și de toată clasa politică ce o siluieşte în fel și chip pe banii tăi, dar și pe banii mei, măi Mircică. Pentru că, deși tu susții că eu nu am nicio contribuție la bugetul României, ghici ce, chiar am mai băiatule.

Și nu numai pentru că trimit biscuiți în țară, pe lângă crănţănele mai fac și alte lucruri pentru România. Iar asemenea mie sunt mulți alţi români plecaţi. Pentru că, după ce au văzut toți pe afară cam ce înseamnă civilizația, au hotărât să ajute fiecare cu ce poate țara de unde au plecat. Mircea, ce nu înțelegi tu este că enorm de mulți dintre noi, deși nu suntem acolo, încă gândim și simţim românește. Şi ne pasă, uneori al naibii de tare, de modul în care se vorbește despre noi în România.

Ne pasă că nen-tu´ Rus putea să vorbească despre dramele trăite de familiile separate, despre eforturile guvernului lui de a crea locuri de muncă plătite ca afară, dar el a ales să îi facă pe copiii ăia „golani” și pe mamele lor „curve”. Dar asta a fost limita creierului lui. Creier ce, din păcate, a fost într-o poziție cheie de conducere a țării.

Tu îmi explici că suntem niște javre pentru că l-am votat pe Johannis și nu pe Ponta, cu creșterea lui economică fabuloasă. Dar te înşeli, eu nu am avut norocul să îl votez pe Johannis. Pentru că am stat șapte ore în frig și ploaie la 4 grade, fără să apuc să pun ştampila. Votare organizată de Guvernul Ponta. Dar ştii ce? Am vaga senzație că și mulți români din țara l-au votat pe Johannis, nu numai exportatorii de biscuiți din diaspora.

Dar să revenim la afirmațiile tale legate de cum ne vezi tu pe noi, ăștia de prin străinătățuri, cam rupți în fund și capabili să trimită doar biscuiți pe la rubedenii. Mai Mircica noi ăștia din străinătate poate nu plătim taxe către statul român, dar noi ajutăm efectiv țara de unde am plecat.

Organizați în comunități și în strânsă legătură cu diverse asociații, contribuim la multe proiecte sociale. Am dotat şi utilat grădinițe din țară, în care copiii se jucau cu cartofi și frunze, iar jucăriile propriu-zise erau de pe vremea când m-am născut eu, cu jucării. Ajutăm familiile venite la tratament în străinătate. Ajutăm copiii veniți să își trateze forme de cancer netratabile în România. Acum avem un nou proiect prin care sunt trimiși în tabere mulţi dintre copiii fără posibilități financiare.

S-au construit case familiilor aflate în dificultate. Românii din străinătate merg inclusiv în acțiuni de curățare a mediului prin pădurile patriei și asta în concediul lor. Adunăm haine și jucării pentru familiile nevoiașe, pentru copiii ce nu au avut vreodată o jucărie. Pentru că, din păcate, România are și astfel de familii. Poate chiar prea multe. Și astea sunt numai câteva proiecte despre care știu sau în care mă implic şi eu.

Te plângi că nu plătesc taxe. Eronat, nu le plătesc direct Mircică. Dar orice investiție făcută de mine în țărișoara, tot bani la buget aduce. Păi faptul că îmi petrec cea mai mare parte a concediului în România, plătind pensiuni, hoteluri sau apa plată la benzinărie, nu mai trimite nişte bani la gaura aia mare care poartă numele de „bugetul statului”.

Dar când părinții, bunicii sau altcineva au nevoie de bani, cine crezi tu că trimite bani în țară? Nu tot noi? Sau cum îți explici consumul ăla fabulos din perioada concediilor? Și noi contribuim la el, ăștia biscuițarii. Biscuițari care cumpără case și apartamente cu banii munciți prin străinătățuri, cu gândul să lase ceva copiiilor lor și acolo unde s-au născut ei.

În fine, am înţeles de ce eşti revoltat, încurcăm prin vocile noastre. Încurcăm rău, măi Mircică, pentru că străinătatea şi „biscuiţii” ne-au învățat se fim drepți și vocali. Să vedem unde sunt fisurile în mentalitatea românească și să încercam cumva și noi, de afară, să le reparăm. Există o singură problemă, noi am învățat să reparăm atât de bine încât să nu se mai strice vreodată. Și o vom demonstra de fiecare data când va fi nevoie.

Așteaptă doar alegerile și „Hai sictir!”.

 

sursa foto