„Da, iubito, ai dreptate”

Guest post by Ana R.

Vorbește lumea în târg, recte pe blog, că femeile sunt gălăgioase și vocale atunci când nu au dreptate. Povești! Femeile au doar mai multă imaginație. Dar ce să înțeleagă barbații, care atunci când rămân fără argumente într-o dispută, trag o înjurătură sănătoasă și schimbă subiectul.

De aia războiul a fost inventat de bărbați, se împușca ei cât se împușca și cel care rămâne fără bani de gloanțe sau fără soldați are posibilitatea să ridice măinile şi să se predea. O femeie nu capitulează niciodată, noi doar ne adaptăm. Noi suntem cele care schimbăm regulile în timpul jocului, iar când ne plictisim și de schimbare ne văietăm că dorim stabilitate. Femeile fac parte din organizația mondială a nehotărârii tocmai pentru a va scoate pe voi bărbații din minți. Noi nu putem funcționa după reguli stricte.

Ca dovadă, toate sporturile au fost inventate de bărbați. Fotbalul, niște ciumpalaci aleargă 90 de minute după o amărâtă de mingiuța. Păi dacă era inventat de femei era mult mai interesant. Erau 11 gagici care la minutele 15, 25, 38 și 55 își schimbau echipamentul și făceau o defilare în costume de baie, o pauză de băut un smoothie și una de făcut unghiile. Toate aceste ativitati alternând și în funcție de strarea de spirit. Căpitanele de echipa s-ar fi ales după dimensiunea bustului. Ei, aud, cine s-ar mai fi uitat la plictisitorii ăștia care aleargă după beșică?

Luați orice alt sport, toate au reguli stricte în legătură cu ce ai voie și ce nu. O plictiseală îngrozitoare. Noi suntem mult mai creative de atât, suntem acești cameleoni pe tocuri înalte. Am fi reușit să facem și din șah o adevărată atracție, dacă noi i-am fi conceput regulile. De asta cred eu că pokerul pe dezbrăcate sigur a fost inventat de femei. Pentru că noi știm prea bine că ei, bărbații, nu-și pot oxigena simultan mai multe extremități ale corpului și avem șanse imense de a câștiga.

Așadar, ca să concluzionez: orice discuție în contradictoriu cu o femeie este destinată din start eșecului. Și dacă ai ghinionul să generezi un conflict cu o reprezentantă a sexului frumos si delicat, există șanse mult mai mari să înnebunești, decât să primești oficial câștig de cauza pentru argumentele tale logice.

Dar, cei mai inteligenți bărbați au învățat deja asta și evită orice formă de conflict. Ei au înțeles că formularea „da, iubita mea” are efect de Prozac combinat cu Xanax și Distonocalm. Orice altă variantă de răspuns îi poate aduce în mijlocul unei dispute căreia nu îi pot face față. Pur și simplu natura nu i-a înzestrat pe săracii de ei cu armele necesare.

Pentru că după ce femeia utilizează toate argumentele din dotare, dacă acel conflict mai este încă în desfășurare (slabe șanse, dar mai există bărbați înăpăţânâţi care rezistă până în faza asta), se trece la artileria grea. Și aici sunt pierduți. De la amenintrari sentimentale, până la șantaj emoțional, suntem în stare de orice. Și când nici asta nu funcționează aruncăm bombă neutralizatoare: lacrimile. Armele noastre, special concepute ca să anihileze orice disputa. Au efectul sprayului paralizant și ucid toate dorințele voastre combative. În clipa în care în colțul ochiului a apărut prima pată umedă, orice bărbat normal la cap știe că totul s-a încheiat. Se lasă moale pe o parte si spune spășit: „da, iubita mea”. Game over.

Nu știu de ce natura ne-a înzestrat pe noi cu aceste mici funcții suplimentare și pe voi cu o sensibilitate exagerată la lacrimile și suferința noastră, a sexului slab și frumos, dar cred că va rămâne unul din mistrerele neelucidate ale omenirii. Asta si cu „de ce se tem elefanții de șoareci” nu-și vor găsi răspunsurile niciodată.