Gata? Aţi luat lumină? Aţi cărat lumânările aprinse după voi prin tot oraşul? Aţi simţit cum s-a pogorât duhul sfânt asupra voastră? V-aţi îndopat bine de tot (un plus de smerenie şi religiozitate pentru cei care au chemat salvarea, după cantităţile uriaşe de drob, miel şi ouă îngurgitate)? Aţi fost în club să sărbătoriţi minunea învierii tâmplarului? Păi înseamnă că e cam gata, s-a terminat şi cu paştele de anul ăsta.

De-amu’ ne putem întoarce la ale noastre, da?

Pot să înjur şi eu liniştit la volan, fără să mai aud din dreapta: nu ţi-e ruşine? suntem în săptămâna mare, te vede dumnezeu.

Pot să mănânc la birou o ceafă de porc din care picură grăsime topită, fară să-mi stea în gât de la blestemele mute ale colegilor care o ard pe ştevie opărită şi napi fierţi.

Pot să uit pentru următoarele 360 de zile expresia „dezlegare la peşte” sau, cel mult, s-o aud doar dacă fac pană pe centură.

Pot să scriu două-trei articole despre ‘mnezeu ăla care nu există, fără să le tremure mâna pe mouse cititorilor mei când văd atâta lipsă de respect pentru cele sfinte. Măcar în postul paştelui putea să se abţină şi el.

Pot să râd liniştit de Prietenul I., care mi-a spus foarte serios săptămâna asta ţin post, în timp ce ospătăriţa îi desfăcea a doua bere şi el îşi aprindea o ţigară.

Pe scurt, de-acum ne putem întoarce liniştiţi la cele lumești. L-am păcălit pe dumnezeu si anu’ ăsta.

mihai_vasilescu_lumanare_stinsa

 

Foto by Flickr