M-am apucat de slăbit

Începând de azi (de ieri, de fapt) fratele vostru a demarat operaţiunea „slim în patruşcinci de zile”. De ce? Pen’că m-am îngrăşat ca un porc. Mai am puţin şi grohăi. Când mă îmbrăcăm să plec la Social Media Summit, am vrut să iau pe mine o pereche de blugi, pe care-i păstram „de buni” (nu-mi găseam treningul pentru mers la nunţi, aşa că mi-am zis să scot blugii „ăia mişto”). Nu-i mai îmbrăcasem de ceva vreme, da’ nu mă aşteptam sub nicio formă să nu-mi mai vină. Da, ok, am putut să-i trag pe mine, dar arătam in ei ca un balerin obez. Dacă treceam îmbrăcat aşa pe lângă Parcul Operei, sigur mă interpelau băieţii veseli cu „păpuşă esti singurică?”. Şi obligatoriu frângeam căteva inimi de împingător de lut la deal.

Ca să nu mai zic că nasturii nu am reuşit să-i închid sub nicio formă. Şi abia atunci mi-au trecut prin cap zecile de shaorme de la Dristor, pe care le băgam în fizic în week-end-uri, absolut convins fiind de teoria conform careia: „shaorma nu îngraşă”. Păi ce, n-aveam dreptate? Ce să îngraşe? Carnea de pui şi legumele (cartofi nu bag în ea, mai luam separat dar nu-i pun la socoteală)? Nu are cum, este exact ca ca şi cum ai mânca grătar cu salată. Hmmm, se pare că e un pic greşită teoria mea. Nu-mi dau seama încă unde, dar ceva nu se verifică. 🙂

După ce mi-am dat blugii ăi buni jos (a durat ceva, bestiile nu mai voiau sa iasa cu niciun chip), mi-am amintit şi de toate dulciurile pe care începusem să le balotez într-o veselie. Nu de alta, dar am un prieten bun care lucrează la Ferrero şi pornisem să mă dau puternic pe bomboane Raffaello, Nutella, Duplo, Kinder Bueno si alte sărăcii din astea care la mine creează dependenţă imediat. Va jur că pot să manânc cinşpe Happy Hippo la rând fără nicio problemă. Ştiu sigur asta, am verificat de vreo trei ori, ca să mă lămuresc.

Ah, uitasem, teoria mea cu privire la shaorma mai cuprindea un corolar şi o lemă. Primul se referă la pizza. Care nici ea nu îngraşă, dacă o consumi noaptea târziu, în zilele săptămanii al căror nume se termină în „i”. Şi lema era cu privire la hamburgerii de la Mac. Sunt absolut inofensivi dacă-i mănânci în mai puţin de trei minute de la deschiderea pungii. Acum se pare că trebuie să o iau de la capăt cu studiul, nici astea două nu se prea verifică.

Aşa că, în timp ce-mi admiram în oglindă noile proporţii, am hotărât: de săptămâna viitoare mă apuc de slăbit hard way! Adică aşa cum ştiu eu foarte bine că trebuie să fac, daca vreau rezultate. Iar săptămâna cu pricina, tocmai a început. Prin urmare am decis să urmeze 45 de zile infernale. Să mă întreb în fiecare dintre ele şi în fiecare oră care trece: de ce mi-o fi trebuit să bag în mine ca un porc? Să mă uit cu jind de fiecare dată când trec pe lângă Dristor şi să-mi spun în gând: vezi boule ce înseamnă să nu ai măsură, acum ia şi rabdă! Ma rog, şi alte chestii d-astea de îmbărbătare.

Target propus: zece kile în minus.

Iar voi, întrebaţi-mă acum dacă vreţi să ştiţi ceva, pentru că o lună şi jumătate nu am de gând să raspund la întrebări de genul „ai dat ceva jos” sau „cum merge slăbitul”. Vă voi spune eu la sfârşit cum a mers. 🙂

Pentru conformitate, aveţi poza cu şerveţelele umede care s-au strans de la shaormele mâncate în week-end-uri. Şi nu-s toate, am mai consumat din ele, nu ştiam că voi ajunge să le fotografiez:

Acum înţelegeţi cât de gravă e treaba?