Pe 27 Decembrie 1995, fix in dreptul placuței care arată “km 72” pe autostrada București-Pitești, m-am dat peste cap cu mașina. Nu am avut nici măcar o zgârietură, deși săraca Dacie 1100 s-a făcut bardaf. Era mai plată ca o lipie libaneză. Având in vedere ca sunt născut în ’72, intr-o zi de 27, am considerat că este un semn sau ceva. Ca și cum m-aș fi născut a doua oară.

În momentul în care s-a efectuat o rostogolire completă și am revenit din nou pe roți, s-a deschis portiera și m-a aruncat afară. M-am ridicat în picioare și mă uitam șocat la ceea ce fusese cu un minut în urmă mașina mea. Iar prin geamurile sparte se auzea tare, de răsuna tot câmpul, melodia pe care o ascultam când s-a produs “decolarea”: goodbye my love, goodbye.

Trei albume originale aveam în mașină, pe care le ascultam prin rotație, până la refuz. Unul dintre ele era cel al grecului cu voce inconfundabilă. Cred că-l știu si acum pe dinafară.

Astăzi, Demis Roussos a murit plecat dintre noi. Și sunt trist.