Usturoi, un film dat dracului

Dragii mei, am un coleg intr-ale scrisului, aflat intr-o grava suferinta. Blogul pe care il foloseste pentru a-si dezlantui talentele de scriitor, se afla in plina operatiune de reconstructie. Si cum mai degraba gasesti un mecanic auto care stie sa cante simfonia a noua la pian cu o singura mana, in timp ce cu cealalta gateste, decat un scriitor care sa stie si web-design, amicul meu simte ca nu mai rezista fara sa-si reverse undeva efluviile de inspiratie. Asa ca, plin de solicitudine, i-am pus la dispozitie pentru azi, modestul meu blog. Sper sa va placa. Luati de cititi un Guest Post by Damian Gicoveanu:

La fel ca stimabilul proprietar în grădina căruia mi-am plantat postarea asta, trebuie să recunosc că nu mă pricep nici eu la cronici de film. Din fericire însă, Filmul Usturoi face lucrurile ușoare din punctul ăsta de vedere, pentru că nu seamănă cu nicio altă peliculă autohtonă. Nu voi folosi cuvinte mari și exagerate în cele ce urmează, ci numai cele pe care le merită.

Prima și prima dată, pe scurt, câteva lucruri despre Usturoi, ca să-i punem în temă pe cei în necunoștință de cauză.

E un film românesc bazat pe o idee a lui Radu Valentin Băzăvan (groparu.ro), adus la viață de însuși stimabilul blogger și de regizorul Lucian Alexandrescu. Prima proiecție – corectați-mă dacă greșesc – a fost în Cluj în 5 iunie, la Casa TIFF, în cadrul Transylvania International Film Festival. N-am ajuns, din păcate, dar am auzit că în jur de 500 de oameni au călărit insuficientele 300 de locuri disponibile.

Ăla a fost primul semnal că ceva nu-i tocmai sănătos cu filmul ăsta.

Usturoi s-a mai plimbat apoi pe la Sibiu, București, Zalău, Timișoara și Alba-Iulia, peste tot adunând mai mulți oameni decât scaune. Impresii de la fiecare proiecție în parte puteți citi pe site-ul oficial al filmului.

Am văzut Usturoi miercuri seară în cadrul Comedy Cluj. A fost prima proiecție într-un cinematograf clujean. Prevăzător, am luat bilete de luni, pentru mine și alte patru perechi de ochi curioase. Presimțeam deja că Florin Piersic, al doilea cel mai mare cinematograf din țară, va fi asediat.

Și nu m-am înșelat. Cu 30 de minute înainte de-a începe filmul, lumea se adunase ca la pomeni electorale, numai că de data asta era o mulțime tânără care plătise pentru a se afla acolo. Problemele tehnice n-au lipsit însă, iar ușile s-au deschis la 10 minute după trecerea orei scrise pe bilete, spre disperarea celor îmbrăcați ceva mai gros.

Pentru că noi eram aproape de ușă și ne organizasem bine din timp, n-a fost nevoie decât de câteva îmbrânceli, vreo două coate în coaste și una-două fete mai slăbuțe călcate în picioare ca să prindem unele dintre cele mai bune locuri din sală.

Am înțeles că și aici au fost cam 900-1000 de oameni pe 700 de locuri, deci înțelegeți care era problema principală. În fine, s-au adus și scaune de terasă, s-a stat pe jos, pe coate și în brațe, dar nimeni n-a plecat.

Cu cel mai mare respect, aș descrie Usturoi în felul următor: un film dat dracului!

Acțiunea urmărește două clanuri de țigani rivale din Sălaj: Usturoi și Ceapă. Bogați și săraci. Dansurile țigănești, cântecele dumnezeiești din vioară, limbajul savuros țigano-româno-ardelenesc, umorul și comicul de situație te țin cu ochii pe ecran vreo 5 minute după terminarea filmului. Sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie, dar Groparu (de zici c-ar fi avut el ceva merit, dom’le!) a luat microfonul și s-a băgat în seamă pe scenă, așa că mi-a distras atenția.

Deliciul filmului îl fac însă cei doi copii din rolurile principale: Nicușor (românul) și Eremia (romul). Respectiv Sebastian Topan și Darius Stoica, doi copii cu viitor mare, pe care am avut bucuria să-i și vedem miercuri seară pe scenă, alături de o mare parte din distribuție.

Aventura celor doi copii începe când se hotărăsc ei să meargă la oraș să se facă actori. Scopul lor era simplu: să câștige bani pentru a-l ajuta pe fratele lui Eremia, din clanul Ceapă, să se însoare cu fata lui Usturoi.

Percepția simplă, curată și optimistă asupra lumii de care cei doi mici prieteni dau dovadă e absolut halucinantă. Parafrazez o replică: ”Merem la Cluj azi, ne facem actori, câștigăm mulți bani și disară sântem înapoi acasă!”

Mai adăugați la asta umor de calitate, marca Groparu.ro, aventură, inteligență, actori excelenți și imagini extrem de bine filmate și v-ați ales cu un film autohton fără buget care, iată, a ajuns si la New York sau Boston. No, cum vă place asta?

Mergeți, uitați-vă la el și, foarte important, nu uitați să-i dați o notă pe IMDB. Numai așa, cu sprijinul nostru, poate ajunge și-n cinematografe, să se bucure toată lumea de el.

Usturoi e un film care promovează armonia interetnică și ideea conform căreia, citez de pe site-ul oficial, ”copiii nu se nasc rasiști sau xenofobi”.

Să ne vedem la următoarea ecranizare, cu bilete luate din timp!

.

P.S. Aş mai vrea să menţionez că în film joacă şi ambii tevedecei, iar asta nu ştiu daca e neapărat de bine. Dacă ar fi fost doar Alina, mai era cum era, dar pentru că prestează şi Răzvan este foarte posibil să apară Buzdugan şi să le şutească filmul cu totul. – nota detinatorului blogului 😉

Sursa poze:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.763956206983832.1073741856.170565999656192&type=1