Zilele astea, mi-am dat seama de o chestie. E un fel de regula nescrisa, dar universal aplicabila. Care spune asa: daca te-ai dus in concediu la mare (se aplica si pentru week-end-urile prelungite) si ai prins vreme proasta, PENTRU NIMIC IN LUME SA NU RECUNOSTI ASTA!
Si mi se pare perfect justificat. Adica, repet, te-ai dus in concediu la mare, cum mortii ma-sii sa ploua? Asa ceva nu are cum. In momentul in care ai pasit pe plaja si vezi in jurul tau primii stropi de ploaie, creierul trebuie sa-ti intre in modul de negare si orice s-ar intampla, refuzi sa accepti ca asta ti se poate intampla TIE.
Am un amic care a fost la mare, acum vreo doua saptamani, in plina perioada de vreme nasoala. Toata tara era impanzita de coduri galbene, amenintari de vreme rea si ploi abundente, iar stirile de pe litoral ne aratau numai furtuni, umbrele de plaja zburatoare si oameni circuland cu barca prin mijlocul statiunilor.
In momentul in care l-am sunat sa-l intreb ce face, cum se descurca, omul a dat-o cu “aaa, pai nu, ca aici nu e asa rau, au fost cativa stropi de ploaie dimineata, dar acum e bine”. Moment intrerupt dramatic de o pauza in care a trebuit sa-si linisteasca dintii ce-i clantaneau de frig si pe fundal s-a auzit vocea receptionerului care-i spunea ca o sa-i trimita in camera caloriferul electric pe care l-a solicitat. Doar se stie, daca e prea cald la mare, in camera faci racoare cu un radiator sau calorifer electric. Fizica elementara.
Acu’ in week-end, am un alt prieten care a plecat la “plaja”. Sambata a plouat ca la balamuc. Atat de rau incat frati-sau, care trebuia sa plece si el spre litoral, dar la o alta ora, a refuzat sa se mai duca si a venit la Valcea. Cand l-am sunat sa-l consolez (e drept, am gresit un picut cand am folosit un ton usor ironic) s-a trecut la nivelul urmator al regulii mai sus mentionate. Si anume, intimidarea. Pe genul “frate, esti tu aici ca sa-mi spui mie cum e vremea? Eu sunt la mare si iti spun ca e frumos. Hai pa, ca ma enervezi”!
Si brusc mi-am dat seama ca asa trebuie procedat. Daca tot te-ai dus in concediu, te pisi pe codurile lor galbene (niste facaturi cu ajutorul carora EI incearca sa ne controleze), nu te lasi intimidat de ploaie (pana la urma e niste apa care cade din cer, n-a omorat pe nimeni si nici nu pateaza) si respingi cu indarjire orice aluzie a rau-voitorilor care te suna sa faca misto, ca niste cretini. Voie buna si distractie, ca la tropice ploua sase luni pe an si n-a mai murit nimeni. Habar nu aveti ce frumos se sparg valurile de dig, cand e furtuna afara. Poezie curata.
:)) poza etse de nota 10! Nu m-ar mira maine-poimaine sa se puna in aplicare.
Referitor la vreme… mi s-a intamplat in urma cu ceva multi ani ceva de genu’ : aici, cald, de-a dreptul zapuseala, faceam un pas, efectiv un pas, ploua cu piatra si tuna de mama focului.. stateam jumatate in ploaie, jumatate in soare, dupa care am fortat nota si stateam cu totul in ploaie 1 minut, urmat de 1 minut la soare… tot ce trebuia sa fac era un pas :)). De-atunci tot astept acelasi fenomen natural asa ca cine stie, poate prietenul tau, se afla chiar in portiunea de soare 😀
Cand vine vorba de natura, chiar nu m-ar mai mira nimic.
@Scorpya Cristina, eh, era doar o ironie. 😉
Efectul Facebook (din reclama care face turul internetilor inca) cu mintitul ca totul e frumos nu e inventie noua, e veche ca umanitatea, iar darul autoironizarii e rezervat pt putini, din pacate….