Guest post by Ana R.
Cand am anuntat in cercul de cunostinte ca am de gand sa imi petrec restul zilelor cu un banatean, o „prietena“ mi-a spus ca e foarte dezamagita de mine, pentru ca imi „iau” un provincial si ca avea pretentii de la mine. „Nu este acceptabil sa iti iei un taran, tu ai o educatie si o cultura, precis habar nu are cum sa se imbrace si sigur familia lui te va face de ras”. Pentru ea era egal cu zero ce fel de om este, ori ca eu eram lesinata dupa el sau ca iubirea invinge orice bariere. Daca nu avea buletin de Bucuresti, insemna ca inca ii mai curgea tarana de pe trupsorul vanjos, in anumite imprejurari.
In inocenta mea tampita nu am inteles vreodata acest elitism al bucurestenilor. Care se simt mai cu mot, doar pentru ca i-au adus berzele direct in sector numerotat si nu in vreun satuc sau orasel din tara. Dar ce ne facem cu urmatoarea situatie? Aproape 80% dintre mamele bucurestenilor get-beget, provin din mediul rural si au ajuns la Bucuresti prin doua metode: ori au invatat de au rupt pamantul agricol extravilan, de teama sa nu ajunga sa il lucreze, ori bunicii lor au vandut cam tot ce aveau sau au economisit la sange, ca sa ii faca fetii sau baiatului, dupa caz, “un viitor mama”.
Parintii mei sunt unul argesean si unul teleormanean, ajunsi la Capitala cu repartitie. Mama a studiat in Cluj si se ruga de mama focului sa nu cumva sa o repartizeze in Bucuresti. Ce sa vezi, ghinion, fix aici a ajuns. Dar asta numai si numai ca sa se poata lauda fie-sa ca e bucuresteanca. De parca aveam eu vreun merit.
Ca sa revenim, i-am explicat prietenei cu pricina ca eu si asa am crescut in copilarie cu Tezaur Folcloric. Si cant muzica populara la petrecerile din familie unde, ca sa vezi, canta si provincialii mei parinti. Se vede ca sunt bucuresteni de doar 40 de ani.
I-am mai spus ca nu lesin cand vad un cal impreuna cu ceea ce pana nu de mult a fost pranzul sau orzos, acum proaspat digerat si eliminat. Stiu cum arata o vaca, ba chiar recunosc si boii. J Am si sapat in viata mea, stiu sa fac diferenta intre lopata si harlet. Si in acelasi timp am capacitatea sa asimilez ca Lagerfeld creaza pentru Chanel.
Toata copilaria mea, parintii si-au facut vacantele prin tara. Mergeam prin toate satucele uitate de lume, dar si prin marile orase. Asa ca, in timp, am invatat sa deosebesc temperamentul si obiceiurile oamenilor in functie de locul de provenienta. De mica am admirat ardelenii si banatenii tocmai pentru calmul ala proverbial. Deci faptul ca am ales un banatean de sot, nu i-a surprins cu adevarat pe cei ce ma cunosteau. Ba chiar unii dintre ei au spus ca e bine ca macar unul in casa sa fie mai calm si mai intelept (nu stiu la ce se refereau).
Pe de alta parte, am avut mult de furca cu prejudecatile oamenilor legate de “astia din capitala”. Pe oriunde merg aici, daca spun in comunitatea de romani ca sunt din Bucuresti, automat imi lipesc eticheta de fitoasa pe frunte fara sa sta de vorba cu mine. ” Voi astia din capitala sunteti smecheri, credeti ca le stiti pe toate, va credeti buricul universului, pentru ca toata actiunea din tara se petrece la voi”. De am ajuns in ultimul timp sa adopt o alta strategie: daca ma intreaba de unde sunt, ii pun sa ghiceasca. Problema este ca, habar nu am cum si de ce, dar aproape toti ghicesc.
O colega de facultate, ce avea sa imi devina cea mai buna prietena, proaspat venita de la Campu Lung in capitala in calitate de studenta, imi spunea ca inainte sa ma cunoasca cu adevarat nu m-a placut deloc. Ca paream o bucuresteanca fitoasa pentru ca stiam ultimele tendinte in machiaj, purtam tocuri cui la orice ora, vorbeam de case de moda, biblioteci si baruri. Iar pentru ea, ce inca primea mancarea trimisa de mama in plase de rafie cu autocarul, astea reprezentau inca vise. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine, o ajutam sa isi care sacosele cu provizii in garsoniera matusii. Pana la urma ea s-a maritat cu un bucurestean si eu cu provinicialul. Acum niciuneia nu ii pare rau de alegerea facuta, ba din contra.
Ma distreaza ca, mai nou, se pune pe nedrept eticheta de „tarani“ multor bucuresteni ce nu au un comportament foarte adecvat capitalei. Este total injust si frustrant pentru adevaratii tarani sa fie comparati cu specimenele astea umane, prefer de departe taranii.
Of Doamne, Bucurestenii astia….aici vorbeste o provinciala care se mandreste maxim cu „acasa”, dar care traieste la capitala de 13 ani. Da, recunosc faptul ca nu as mai pleca din Bucuresti decat la pensie, oportunitatile de aici nu le mai am nicaieri.
Apropos de provinciali, cand am iesit cu sotul meu prima data la un restaurant, el fiind bucurestean get beget, dupa mai multe discutii am ajuns sa vorbim despre cei din provincie, moment in care eu i-am explicat ca nici eu nu sunt din Bucuresti, ci tot provinciala, iar pe deasupra ma si mandresc cu asta. Credeti-ma ca timp de 5 minute s-a uitat fix in ochisorii mei, dupa care imi spune ca nu arat. M-a bufnit rasul, i-am tinut o teorie de vreo ora, eu fiind intre furie si un zambet care nu era al meu, in care i-am explicat cam cum ar trebui sa se clasifice fiecare persoana, iar acum, dupa 8 ani cand isi aminteste ce a putut sa spuna, nici lui nu ii vine sa creada si recunoaste ca provinciala lui e cea mai cea…
@Diana, evident ca provinciala lui e “cea mai cea” 🙂
M-am mutat la tara anul trecut in vara si le-am explicat copiilor cu mandrie ca de-acum incolo ne numim tarani. In acelasi timp tot tarani (cocliti, prosti, basiti) ii fac pe cocalari si ai dreptate, nu este corect. Chiar ieri i-am pus un biletel pe parbriz unuia care ma blocase putin, cu mesajul: „ai parcat ca un taran prost”
As vrea sa putem diferentia clar situatiile si oamenii 🙂
@Preduca George, foarte rari sunt oamenii astia. Cand inca te mai bucura contactul cu taranii adevarati inseamna ca poti face diferenta.
Ana e boring , again , sau na , nu stiu pe mine cel putin nu ma captiveaza ce ai scris ,
era mult mai simplu sa scri ” m-am maritat cu un banatean, lumea il credea taran dar nu este si nici astia din Bucale nu-s cine stie ce grozavi , au doar figuri in program ca sunt mitici ” dar na tu a trebuit sa dezvolti ideea mult prea mult , gandeste-te ca ai scris ditamai pagina in care nu ai spus nimic !
Interesant este faptul ca nu simt rautate sau superioritate din mesajul tau. Doar ii transmiti direct (socant) ca lipseste continutul, dar fara sa fii „taran”. Poate esti chiar prietenos cand ii transmiti asta.
@FKT, la fel ca si Preduca George simt si eu unda de prietenie din spatele criticii, multumesc pentru ca imi atragi atentia. Poate uneori sunt boring dar asta am simtit cand am scris, ma straduiesc sa imi condimentez textele incat sa iti placa mai mult 🙂
Chiar conteaza de unde esti de fel ? si intrebarea e mortal de serioasa, romania nu e chiar asa de mare incat sa avem diferente culturale de neacceptat intro prietenie, sa nu vorbim de ceva mai serios gen iubire unde se presupune ca accepti persoana “la bine si la rau”. Intre varza de cluj si varza de bucuresti nu e asa mare diferenta, la fel hora si sarba sunt dansuri populare pentru transpirat alcoolul afara din tine, numai pasii difera un pic 🙂
Sau sunt eu prea “international” cand consider ca daca ai un oarecare nivel, nu ragai la masa, stii sa folosesti cutitul si furculita cand manaci peste 😀 e chiar indiferent de unde vii ca regiune si e mai important de unde vii ca familie ? (ca daca la tine acasa bataia era la ordinea zilei probabil si tie ti se pare normal acceasi comportament)
Problema majora apare cand persoana se poate autodefini prima si prima data ca si provenind din X (puneti voi regiunea ca eu am intalnit pana acum numai mitici care aveau piticii astia). “Buletin de bucuresti” se pare ca a nascut prea multe valuri celebrale care sau intiparit in unii, exact in cei care nu au cu ce altceva sa se mandreasca, asa ca nici reactiile adverse ale provincialilor nu mi se par deplasate 🙂
Disclaimer: spre bucuria mea intalnesc comportamentul asta majoritar numai in trafic, daca vad masina parcata total aiurea, oprita deamboulea pe banda cu avaria aprinsa, sau una de azi, in oras eu cu 90 la ora(cu limita de viteza normala de oras 50) pe strada cu o banda si un logan amarat incerca de zori sa ma depaseasca pe dreapta, ghici unde era inmatriculata 😀
Si uite cum se naste un hate comm diin nimic :)) dar imi sustin punctul de vedere, chiar nu conteaza de unde vii ci mult mai mult ceea ce esti
@ kalm-man, exact asta sustin si eu.
Treaba sta in felul urmator: bucurestencele sunt atat de fitzoase ca bucurestenii se orienteaza in alta parte. Cand vine timpul de maritis al bucurestencelor, barbatii valabili nu mai sunt disponibili. Prin urmare se reorienteza si ele in alta parte.
“In alta parte” inseamna doua lucruri:
– sau pun mana pe unul care la mananca din palma si care face numai ce vor ele (varianta ideala pt voi)
– sau sunt atat de disperate ca spun “Da” primului venit.
Din siguranta cu care ai scris, vad ca faci parte din prima categorie. Bravo tie, ti-a mers!
@alghenu, m-am maritat la 25 de ani. Asa ca disperarea de a gasi un barbat nu se aplica la varsta aia. Consider ca a-mi lua un barbat care sa imi manance din palma este o plictiseala infioratoare pe termen lung si ma autoumilesc singura. In concluzie am luat unul care spre deosebire de mine “bucuresteanca atotstiutoare” vorbeste rar dar cand o face toata lumea e atenta si vesnic ii da dreptate. Gandeste mai apasat 🙂
@Ana R., un fel de Terente al gândurilor. :)))
Partea cu “stiam ultimele tendinte in machiaj, purtam tocuri cui la orice ora, vorbeam de case de moda, biblioteci si baruri” e geniala!!! Ai pus partea cu bibiotecile la deruta nu? Sa vezi daca suntem atenti 🙂
@alghenu, m-ai prins 🙂
@mihai vasilescu, :))))))))