Asta vara, la insistentele copiilor de a primi un animalut de casa, Bunica noastra draga a achizitionat, pe perioada concediului in tara, un iepuras. Mai bine zis o iepurasa. In consiliul de familie, cand inca nu stiam ce este, s-a stabilit: daca e femela sa o cheme Jasmin si daca e mascul, sa fie Aladin. Si dupa indelungi si amanuntite cautari sub codita, a primit numele de Jasmin. Asta asa, ca sa intelegeti ca ai mei copii sunt inca in faza Disney.
Iepurasa a fost trecuta fraudulos frontiera intr-o cutie de carton. Era tare micuta si dragalasa, stiam ca nu are paraziti si nu constituia un pericol pentru sanatatea odraslelor proprii. A stat la inceput int-o cutie de carton, dar cum i-am promis un standard de viata occidental, am inceput sa investim in dotari. Am auzit eu ca exista iepurasi educati ce pot fi antrenati sa mearga ” la olita”, daca le creezi spatiu adecvat in cusca, asa ca am pus in practica.
Ca o adevarata printesa a primit o tavita roz destinata pisicilor, pe care a luat-o in primire pe post de toaleta. Toata lumea se crucea de iepurele nostru dresat. Acum mai aveam doar s-o invatam si sa ne aduca ziarul, dimineata. In mod normal isi avea domiciliul in casuta de gradina, iar cand era cald avea functia de cositoare, pentru ca rodea la milimetru iarba din zona unde ii amplasam cusca. Avea voie si in casa, pe pernuta ei, ce ii servea pe post de fotoliu.
Si sa vedeti ce draguta era cand se uita cu copii la desene animate. Nu se misca doua ore cand era un film cu printese, zici ca stia ca face si ea parte din familia lor. Statea pe canapea flancata de cei doi copii, care pe toata perioada vizionarii o mangaiau pe urechi. Niciodata nu a facut ceva mirositor in casa, iar atunci cand era bagata in seama nu voia nici apa, nici mancare sau sa ne arate calitatea maslinelor produse. Cand a mai crescut a necesitat si o mani-pedi, imi era frica sa nu zgarie copii. Sa ma fi vazut ce mai prestam cu clestele la gherutele ei. Cu lac nu le-am dat, dar nici nu mai era mult!
Vecinii mei fac parte din asociatia gratargiilor profesionisti. Serios, nemtii mei au si asa ceva. Sa va spun ca am vazut in librarii carti gen: Biblia gratarului? De cand ne-au vazut iepuroaica zburdand prin curte isi exersau miscarea din poignet pentru rotisorul, ce avea in imaginatia lor bolnava, sa imi gateasca pet-ul de vita nobila.
Timpul a trecut iar Jasmin s-a facut din ce in ce mai mare, deja nu ii mai incapea popoul in casuta ei, toaleta devenea din ce in ce mai mica. Toate ca toate, dar lucrurile s-au complicat atunci cand datul din labuta in semn de „te rog mangaie-ma”, s-a transformat in gheraneala curata. Si a mai capatat inca un obicei nefast: a inceput sa muste. Eeee, aici s-a complicat problema. Deja toata familia incepuse sa si-o imagineze, cu sos, in farfurie. Si din vajnicii aparatori ai printesei, s-au transformat toti in doritori de iepure fraged la cuptor.
Problema majora era cum sa explicam copiilor ca dulcinica lor iepuroaica s-a cam facut o bestie cu colti si gheare ce nu isi mai gasea locul in cusca sau in casa. Mintile ne-au fost luminate curand cand ne-am dat seama ca ruda lui Bocanila a sesizat si ea ca e primavara, iarasi primavara, si cam toate animalutele incep sa invete lectia aia cu floricelele si albinutele. Prin urmare am inteles care era cauza nelinistilor ei. Destul de simpla, dar din pacate, nu foarte usor de rezolvat.
Dupa indelungi dezbateri familiale, am hotarat sa vorbim la ferma de unde luam noi produse si unde stiam ca exista iepuri. Adica sa o maritam si la propriu si la figurat. Asa ca am plecat in petit. Acolo o asteptau pe Jasmin a noastra cinci masculi! Toti aratau ca un fel de Chippendales din lumea iepurimii: imensi, musculosi si foarte aratosi. Brusc avea iepuroaica noastra o mutrita foarte fericita. Banuia, cred, ca i s-a rezolvat situatia familiala si nelinistea de primavara.
A primit o cusca in folosinta si promisiunea ca nu va ajunge vreodata friptura. Iar noi vom manca de Paste, curcan si miel, pe care va garantez ca nu i-am crescut personal si nici nu faceau la olita.
Mai jos o puteti oberva pe Jasmin, in toata splendoarea ei.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=WcSo9OTJ0OA&w=640&h=360]
Broblemă cu iutubu, șefu’. Ză ăcaunt uoz termineităd.
@yottaro, da, am avut un mic „diferend” cu ei. 😀