Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand plec spre piata sa-mi cumpar pepene, apai chiar vreau sa-mi iau unul sa-mi bucure papilele gustative si sufletul. Si nici nu ma cac pe mine, daca pentru alte fructe si legume imi mai place sa ma targuiesc, pentru pepene nu o fac. O singura cerinta am: sa-i facem „dop” si daca nu-mi place, imi dai mataluta frumusel altul. In rest, poti sa mi-l alegi pe cel mai mare din gramada, il iau ca mancam doua zile din el, doar dulce sa fie. Ah, si ce ma enerveaza vanzatorii care incearca pepenele facand un triunghi din ala imens, de lasi pana acasa o dara lunga de zeama, zici ca esti Hansel si Gretel. Au aparut cutitele alea semirculare, care fac un dop finut in jurul cozii, da’ probabil e o investitie mult prea mare. Mai bine ciopartim juma de pepene, ca ce conteaza, nu? Prostii cumpara oricum.
Intr-o zi din aia de vara fierbinte, cand as fi vrut sa simt niste bucati de pepene rece, ducandu-se in jos pe gatlejul meu insetat, am purces spre piata. Si pentru ca vazusem la cea de la Dristor niste gramezi de inaltimea turnului Eiffel, acolo m-am dus. Ma gandeam eu ca fiind oferta asa de mare, scade pretul si ai si de unde alege. Da, pretul era bun.
Pentru ca vreau sa incurajez productia, in defavoarea negotului, procedez in felul urmator. Ma duc sa cumpar de la cei care imi seamana mie a tarani autentici, nu de la tiganii care revand. Desi poate au si astia coloratii dreptate, mai bine se ocupa cu asta decat sa-i prinda dorul de apartamentul meu, cand eu sunt plecat la munca.
Vad o tanti care imi semana a producator agricol autentic si ma infiintez in fata ei. Ii expun pe scurt ca nu ma intereseaza greutatea si doar sa faca bine sa-mi aleaga unul bun, pe care sa-l incercam. „Cum sa nu mama, se poate? Desi la ce marfa am eu aici, e pacat sa tai pepenele”. Da, da, te cred pe cuvant, dar am eu pitic in cap care nu ma lasa sa plec cu „obectul” acasa pana nu-l vade ochiu meu ca e rosu aprins si pana nu-mi bag si dintii in el. Fixist. Mai ales cand e vorba de banii mei, sunt dat naibii de pretentios. Pe ai altora, mai fac rabat de la calitate, da’ cand e vorba de ai mei, nu stiu de ce naiba da’ parca nu-mi vine sa-mi bat joc.
Alege femeia un pepene mare si frumos. Asa, pe exterior, era aratos tare, numa’ bun de facut o poza si urcat pe Instagram (#lapiata). Se uita la mine, mandra nevoie mare, de alegerea ei. „Il mai taiem”? Femeie, n-auzi ca sunt cu hiba la cap? Il taiem, normal.
Ofteaza de parca trebuia sa-si injunghie un prieten, nu sa faca un amarat de dop si-i „da cep”. Hmmm, ce sa vezi? Frumusetea aia de pepene, pe interior era urat ca dracu’. Avea o culoare roz pal (niciun gheianu care se respecta nu ar fi purtat culoarea aia. Poate doar unul inca nesigur pe sexualitatea lui), iar semintele erau albe ca o masina de cocalar iesit la agatat. L-am gustat si am scuiptat repede din gura. Nasol tare. Se uita tanti la mine, eu la ea. Da din cap in semn ca a vazut ce e in neregula. „Lasa ca-ti alege mama altul bun”. Pai da, sa faca bine sa-mi aleaga. Ca pe ala puteai sa-l iei ca sa-ti acresti ciorba.
Urmatorul arata la fel de bine. Frumos nevoie mare, bun de expozitie. Se repeta ritualul privirilor. Da, da, fa-i dop ca doar tocmai ce-o patiram cu primul. Mda, de data asta nu mai era roz pe interior. Roz-ul era un deziderat la care putea doar sa aspire pepenele ala. Avea o culoare atat de incerta ca nici macar nu am mai indraznit sa-l gust. Femeia ofteaza adanc si-l depune, ca pe-o ofranda, la picioarele mele. Partea misto era ca ceilalti „producatori” au sesizat inceputul situatiei de criza si deja devenisera atenti la ce se intampla.
Al treilea a avut aceeasi soarta cu primii doi. A ajuns la picioarele mele, unde deja incepuse sa se formeze o gramada respectabila. Inca putin si cred ca ar fi inceput sa ma intrebe lumea cu cat dau kilu’. Dar dupa ce l-am refuzat pe asta, s-a stricat treaba cu tanti. Deja nu-mi mai vorbea cu „mama”. Ba dimpotriva incepuse sa se rasteasca la mine, vocifera si isi cauta aliati in jur. De parca ceilalti ar fi putut face sa se coaca pepenii aia. Dar nu, ea cauta sprijin impotriva bestiei care venise sa-i…nu stiu ce sa-i faca. Eu venisem doar sa-mi cumpar dracului un pepene. Dupa al doilea imi venise asa un impuls sa ma duc sa iau de la alticineva. Dar parca nu era in regula sa nu cumpar de la femeie, dupa ce sacrificase doi. Asa am judecat de nu m-am carat naibii la alta taraba.
Chestia e ca vreo doi „tarani” se apropiasera de locul aprigei negocieri si se jucau, intr-o doara, cu cutitele in maini. Dar intre timp incepusem si eu sa ma enervez. Asa ca ma impresionau cum va impresioneaza pe voi ca ploua la Antananarivo. Si pentru ca incepuse sa ma ia capu’, i-am zis sa faca bine sa mai aleaga unul. Al patrulea.
Ia sa va aud, cam cum credeti voi ca se prezenta al patrulea fruct sacrificat pe altarul Zeului Vreausieuunpepene? Care ati zis ca asta era copt si dulce, v-ati inselat amarnic. Da, oameni buni, patru din patru, unul mai crud si mai nasol ca celalalt. Si din momentul ala au inceput blestemele si amenintarile. Ma rog, pe astea nu mai are rost sa vi le povestesc, mai ales ca nici eu nu m-am lasat mai prejos. Ma enervasem si spuneam si eu niste expresii pe care mi-e rusine cand mi le aduc aminte, dupa ce ma calmez. „Ce pula mea sa va fac eu daca veniti cu pepenii cruzi in piata?” a fost cam cel mai distins lucru pe care l-am zis.
Ce vreau eu sa va intreb este altceva. Cum ar fi trebuit sa procedez? Prietenul I mi-a zis ca el nu ar fi putut sa faca asa ceva. Dar la intrebarea mea legitima: „tu ce-ai fi facut in situatia asta?”, imi da un singur raspuns: „nu stiu”. Si eu va spun ce ar fi facut. Unul din pepenii aia cruzi ar fi ajuns la el acasa si implicit la gunoi, din secunda urmatoare incercarii de a-l manca. De ce? De ce sa fac asta pe banii mei? Sa iau un pepene doar pentru ca mi-e jena sa le spun „ma cac pe el, e crud. Mancati-l voi daca va place. Daca vreti sa-mi vindeti, faceti bine si alegeti-mi unul copt”. Are vreo importanta ca refuzi unul sau cinspe? Nu e acelasi lucru? Sau dupa ce l-am refuzat pe primul, pe urmatorul il cumpar indferent daca e crud sau copt, doar asa de obraz? Ei bine mie nu-mi este rusine, dar deloc. Eu plecasem la piata neavand nici cea mai mica intentie sa ma cert cu cineva sau sa refuz pepeni. Dimpotriva, voiam sa rezolv cat mai repede si sa ma intorc, ca era playstation-ul pornit si fifa pusa pe pauza. SI, MAI ALES, CU UN PEPENE BUN! Este vina mea ca TOTI cei pe care mi i-a ales chiar femeia aia erau cruzi? Chiar intreb serios: voi ce-ati fi facut?
Ah, la Protectia Consumatorului, Duminica e zi sfanta. In sensul ca am sunat la ei, din piata, dar degeaba. Nu s-a invrednicit nimeni sa raspunda. Pacat, as fi asteptat la locul „crimei” pana a doua zi, numai sa le vad fetele „producatorilor” cand ii luau aia la controale.
Pepene mi-am luat din Berceni. Din prima. Bun si dulce. 🙂
De acord cu prietenul I. :))