Banuiesc ca v-a devenit drag prietenul I. Unul din personajele mele favorite. Sa stiti ca el chiar exista. In carne si oase, asa ca noi. Zici ca e om. Mi-am petrecut ceva mai mult timp, in ultima vreme, cu el. Si nu am putut sa nu remarc „fauna” deosebita pe care o are, sub forma de prieteni (a se citi prietene), in reteaua de socializare pe care obisnuim s-o numim facebook. Are si ceva oameni normali, dar procentul de „pitzi” cu aere de intelectual, este majoritar. Nu stiu zau de pe unde le-a cules. Cred ca e colectionar sau ceva. Zilele trecute, am fost martorul unei incercari de seductie aparte.
Avem aici una bucata poza, pe care o postase domnisoara respectiva pe wall.
Prietenul I., da un mare like. Dupa care se arunca (dar direct pe wall, nu in privat):
– Truth or dare: start a contest about it, and WE, all your FB friends will vote…
Demoazela (al carui nume nu va fi pomenit aici, o sa-i spunem „Mademoiselle”) chicoteste scurt, pe calea fibrelor optice (si tot pe wall):
– Ahaha…really? :))) u r funny!
Lu’ asta al meu atat i-a trebuit, sa simta miros de sange. Ca s-a dezlantuit salbatic:
– Nimeni nu zice sa pui poza cu tine in care sa ti se vada fata. Viata ta personala e doar a ta. Insa ai putea sa oferi o poza in care sa apari de la gat in jos:). Ca un act artistic neinsotit de latura vizuala. In fond la teatru te duci pentru piesa, dar vezi si actorii. La opera, iti place sa asculti, uneori poate tii ochii inchisi, dar nu degeaba au aia costume si joc de scena. Mademoiselle, aici nu e vorba de “teribilisme ce necesita confirmari exterioare”. Aici e vorba de interactiune in anul 2014. Aici e vorba de a contribui cu ceva, cat de putin, intr-o comunitate. Nici macar nu e vorba de a-ti arata fundul intr-un gest frivol. Ci de a oferi o secunda dintr-o intimitate la care nu va mai avea acces nimeni de aici, intr-un mod pervers si, sa zicem, chiar anonim. Un fel de tras cu ochiul pe gaura cheii, dar fara sa vezi fete si fara sa cunosti identitati. E vorba de perversitatea care te face sa simti fluturi in stomac cand stii ca te priveste cineva, dar nu stii cine. Doar un corp si o privire curioasa imbibata de dorinta…
Eu cand am citit dialogul am ramas mut. Nu-l stiam pe asta al meu asa convingator si cu aptitudini de Minulescu. De fapt, simteam si o urma de invidie cum o ia razna prin creierul meu. Ce scoate omu’ din el. Eram „lovit”. Si riscam sa raman asa, daca nu-i aflam secretul. Tipul are salvat pe pc un folder cu replici. Tot ce a citit mai tare in ultima vreme, in materie de impresionat gaste, e bagat acolo la pastrare. Pai da, zi dom’le asa, ca ma panicasem.
Treaba e ca la ora cand va scriu, Mademoiselle inca se mai gandea daca sa accepte sau nu. Asa ca o sa va tin in suspans, pana aflam „scorul” final.
Adaugă comentariu