„Auzi ba?! Mai tiaduci aminte cand chioleam la romana ji toti fraieri aia statea sanvete?”

Circula pe facebook chestia asta de mai sus.

    Va suna cunoscut ? Care aveti copiii marisori sau cunostinte aflate inca pe bancile scolilor, nu se poate sa nu fi vazut ceva de genul asta. Eu am o fata. Are 16 ani. Imi scria acum vreo cativa ani pe mess, intr-un stil asemanator cu cel de mai sus. Fara greseli de ortografie dar cu prescurtarile si substituirile de litere aferente. M-a luat capul cand am vazut. Eu unul nu puteam sa umblu cu o fata, daca respectiva facea greseli flagrante in scris. Bine, vorbesc de cazurile cand ajungeam sa vad cum scrie aia cate ceva. 😉 Daca-o punea dracu’ s-o apuce efuziunile sentimentale sub forma scrisa si vedeam greseli de ortografie (mai mult de doua, pe prima o treceam cu vederea) era „pa si la revedere”. Ma rog, nu vorbeam de mine aici.

Ziceam ca primisem de la fiica-mea ceva de genul „sunt jmekera k nu ma duk”. N-as putea zice ca am citat exact, pentru ca mi se intunecase usor mintea cand am vazut una ca asta. Stiu ca am reusit sa articulez doar atat: „din momentul asta, daca mai vad ca scrii in felul asta, s-a terminat cu calculator, internet si mobil. Pe perioada nedeterminata”. Bine, as mai fi vrut sa adaug ca toate vor fi inlocuite cu carti. De citit. Dar nu puteam sa amenint copilul in halul asta. Mi-era sa nu faca vreun soc de s-o vad la stiri. Treaba e ca amenintarea a tinut. O urmaresc constant cum scrie (ea nu stie, cred ca o sa afle acum 🙂 ). Scrie aproape corect. Nu reusesc si pace s-o fac sa inteleaga cum e cu „i”-urile. Mai papa cate unul, mai pune altul in plus. De cele mai multe ori le nimereste, dar nu stiu cat e „ghici” si cat e  „stiinta”. Vedem. Zilele astea i s-a stricat calculatorul. Am anunat-o aseara ca nu i-l repar si ca tre’ sa se apuce de citit. Azi ma duc cu emotii spre casa. O fi fugit in lume sau nu ?