Inițial, n-am vrut să mă uit. O dată pentru că deja îl detest suficient de tare pe Iohannis, ca să mai am nevoie și de un documentar pentru asta. Și doi, pentru că nu înțelegeam cu ce scop. Adică, n-am fost plecat într-o misiune pe Marte în ultimii 10 ani, nu m-am retras pe Jepii […]
Îmi apăruse ceva mai devreme în feed reportajul celor de la Recorder, dar abia acum am avut răbdare să mă uit la el. Dacă nu l-ați văzut, va rog eu sa vă uitați, o să înțelegeți multe. Când l-am văzut p-ăla care a zis „am văzut coadă și m-am așezat la coadă” mi-a dat șah-mat […]
De fiecare dată când mă uit la Las Fierbinți, băi, dar de fiecare dată, apare fashionista și constată retoric trecând pe lângă tv: „Nu înțeleg cum poți să te uiți la mizeria asta”. Și tot de fiecare dată îi răspund că mă uit pentru că asta e România reală și eu vreau să NU UIT […]
Tocmai am apucat să mă uit și eu la videoul celor de la Recorder. M-am simțit mic și, mai ales, m-am simțit umilit. Oare pentru a câta oară, în ultimii 30 de ani? Vă rog eu, rupeți-vă 22 de minute și uitați-vă la bjiuteria asta.
Știu c-am promis că în ziua de 22 decembrie nu va mai exista alt articol pe acest blog, dar trebuie să vedeți documentarul Recorder despre Revoluție. TREBUIE! Mai ales azi. .
