Mai ușor cu ironia în subteran
Mă urc în metrou. E oleacă aglomerat, dar am văzut și mai și. Cetățeanul care șade pe scaunul în fața căruia reușesc să mă proptesc stă liniștit picior peste picior. Chestie care în mod normal m-ar deranja foarte puțin spre deloc, dacă talpa lui stângă nu s-ar odihni imperial pe genunchiul meu drept. Îl împing […]