Întotdeauna se poate mai rău
Omul care îmi face semn unde să parchez pe Academiei mă ghidează vorbind ușor. Are o voce cu o tonalitate înaltă, plăcută. – Gata, gata, că sunteți prea aproape de stâlp. Perfect, lăsați-o așa! Cobor și mă uit intrigat la el. E înalt, mult mai înalt decât mine, are niște cazmale de mâini bătătorite și […]