Există o ştire care mi-a încântat în dimineaţa zilei de ieri sufletul însetat de bine, frumos şi, mai ales, de credinţă. Aceasta. Aşadar câteva mii de oameni se duc în pelerinaj să dea ocol unei mânăstiri, sperând că tatăl tâmplarului (sau mama, n-am înţeles prea bine) o să facă nişte chestii pentru ei din cauza asta (a propos, în cazul ăsta trebuie să folosesc „din cauza” sau „datorită”?).

Uite, de dragul poveştii, sunt dispus să admit că există dumnezeu. Da, frate, este moşu’ acolo sus şi se uită cum ne porcăim noi acişilea pe Pământ. Pentru că azi sunt într-o dispoziţie beton, merg mai departe şi accept că pe lângă el se mai află şi pleiada aia întreagă de sfinţi şi arhangheli. Plus bulangiul ăla bătrân de sfântu’ Petru. Sunt toţi, în păr, acolo sus şi ne monitorizează cu osârdie (ha, de când voiam să folosesc cuvântul ăsta şi nu gaseam prilej). Pentru care motiv tâmpit credeţi că le-ar plăcea să se uite la o grămadă de retarzi care se târâie pe genunchi şi coate dimprejurul unei clădiri? Ce plusvaloare le-ar aduce lor defilarea asta şchioapă şi tembelă?

Doar dacă nu cumva băieţii ăia din cer se ţin de pariuri. Că pentru mine cam asta este singura ipoteză valabilă. Se adună toţi ca la hipodrom şi bagă cote pe fraierii care se târăsc la mânăstirea Nicula.

-Doamne, ţii un pariu cu mine pe baba aia cu batic roşu?

-Care, Petre, aia de lângă cruce?

-Nu, doamne, ailaltă de la Buzău, care vine tare pe turnantă.

Cam aşa cred eu că se desfăşoară lucrurile, pentru că altă explicaţie nu văd. Trebuie să-ţi fileze tare de tot o lampă ca să te târăşti prin praful şi pietrele alea sperând că… nu ştiu că ce. Mă depăşeste.

Iar dacă aveţi impresia că exagerez, vă invit să vizionaţi video-ul de la secunda ’47 până pe la ’52. O să vedeţi un puştiulache care bagă tare pe genunchi şi pe coate cu speranţa că o să i se îndeplinească dorinţa. Care este una de mare angajament: să ajungă fotbalist. Pare ceva cu ce s-ar ocupa dumnezeu, nu?

Bă, io am certitudinea că pelerinii ăştia ar face treabă mai bună daca ar veni să bage ture în jurul blocului meu. Organizăm concurs, cu premii pentru primii trei, pe care i-aş lua şi i-aş aşeza la masă. Vă garantez că ar fi mai câştigaţi, măcar s-ar alege cu ceva. Başca adrenalina întrecerii. Unde mai pui că weekend-ul ăsta am şi îngheţată, deci s-ar scoate bine de tot.

mihai_vasilescu_pelerin
Măcar „pelerinul” ăsta are un motiv solid. Sau lichid.

sursa foto