Guest Post by Ana R.
În societatea noastră se fuge de căsătorie mai ceva ca de bodyguarzii cu spray paralizant. Dar interesant este că bărbații sunt un pic mai iuți de picior. Ei au căpătat un fel de grețuri subite pentru tot ce înseamnă verighete și ceremonii solemne.
Brusc nu mai ești cool și în trend să ai certificatul ăla de la starea civilă. Iar motivaţia principală este ceva de genul: „până la urmă e doar o bucată de hârtie, nu oferă nicio garanție a durabilității relației, nu”? Iar dacă ai apucat să te strâmbi când auzi aşa ceva, imediat ţi-o servesc şi pe aia cu „statistica spune că 50% dintre căsătorii se termină cu un iremediabil divorț”. Însă nimeni nu ne spune ce procent al relațiilor fără adeverință duc la o despărțire. Dar cred că procentul este simțitor mai mare, tocmai pentru că împricinații simt că nu prea există bariere de vreun fel. Adică sună într-un fel „m-am despărțit de prietena mea“ și cam altfel „am divorțat“. Atunci când oamenii aud cuvântul divorț îl asociază cu smuls de păr și împărțit de catrafuse. În schimb, atunci când discutăm de dat papucii, poate fi făcut totul și extrem de pașnic. La asta se adaugă și o doză serioasă de egocentrism, educat subtil de societatea actuală.
Dar de unde a apărut valul asta de antipatie legat de peticuţul ăla de hârtie?
În prima etapă au protestat iritați masculii, și au dat tot felul de argumente în apărarea burlăciei. De la „mie nu îmi stă bine în costum de pinguin“, până la „nu știu să dansez“ sau „eu nu port bijuterii deci nici să nu visezi că pun șaiba pe deget“.
Apoi a devenit un curent din ce în ce mai răspândit din motive materiale. Că nu avem bani de sindrofie și nu vrem să afle maică-mea că taică-tău are rate la bancă prea mari și nu-și permite să sponsorizeze benchetuiala de la nuntă. Sau că tânăra viitoare familie nu ar avea destui bani să susțină o eventuală viață în doi. „Sarmalele de la mama sunt gratis și îmi permit să întrețin și motocicleta din fața blocului, decât să plătesc o chirie în Titan și să îmi gătească soția răbdări prăjite în cinci feluri diferite“.
Fetele, pe de altă parte, au prins din zbor trendul nunţilor în ballroom şi al rochiilor cât se poate de împopoţonate, deci au început să decreteze, spre groaza viitoarlor miri. „Daca nu mai iei cu nuntă de fițe și cu lună de miere în Bali, atunci ești un sărăntoc și nu e nicio șmecherie să mă mărit cu tine. Bașca, mai ai pretenții, după, să îți fac mâncare și să îți împerechez şosetele“. Dar am o vagă bănuiala că argumentele lor s-au adaptat noilor explicații oferite de bărbați. Pentru că, să vezi drăcie, mai nou nici nu prea le mai cere nimeni.
Până la urmă cei doi ajung să gândească la unison. Altel nu se explică de ce majoritatea cuplurilor care au relații de trainică și mult prea durabilă prietenie, ce nu dă semne să se concretizeze în buchet, inele și țopăiala în jurul mesei la biserică, îți dau argumente din ce în ce mai diverse pentru a masca lipsă angajamentului. Atunci când viața e alcătuită din tabele de investiții și strategie de marketing nu mai este deloc recomandabilă îngroparea banetului în lucruri atât de desuete precum pat king size și căruț de copil plus o rezervă impresionantă de lapte praf.
În mentalitatea împământenită, mirii sar direct din patul copilăriei în cel matrimonial. Numai că în ultima perioadă vorbim de o copilărie prelungită, până la aproape 40 de ani. Maxim 50, cu maturizare deplină la 60.
Nu știu cărui motiv se datorează această frică de căsătorie dar am o bănuiala că în majoritatea cazurilor ei își iubesc mult prea mult independența, iar ele așteaptă ceva mai bun.
Din literatura citită, am învățat toți că în iubire funcționează rețeta „el plus ea egal iubire, fluturași, flocricele, nuntă , plozi , trăit fericiți, dat ortu popii şi mai fericiţi“. Acum, în schimb, oriunde întoarcem capul dăm numai de proiecții ale unor relații idealizate și în totală neconcordanță cu așteptările noastre, ce nu mai sunt nici pe departe după tiparul asemănător variantei clasice.
În copilărie, ca fată, credeai că nu e nimic mai frumos decât ca iubitul tău să vina acasă, unde tu mături pe jos asemeni Cenușăresei și după ce îți șterge mânuțele de jeg să te ia în brațe şi să te pupe. Astăzi habar nu ai de unde se deschide aragazul și dacă el îți cere o omletă îl persiflezi aruncându-i din colţul buzelor că în secolul asta femeile nu mai sunt sclave.
În trecut cea mai mare împlinire a unui bărbat era să își întemeieze o familie alături de femeia pe care o iubea și să muncească la gândul bucuriilor pe care le va oferi copiilor lui. Astăzi visează mașini cu enşpe cai putere.
Plus că a devenit și mai greu castingul prin care să îl găsești pe cel ce merită să îți stea alături în următoarele etape ale vieții. Îți dai seamă câte curente de modă vor trece în următorii 60 de ani? În toate revistele astea sclipicioase sunt la modă alți bărbați în fiecare săptămâna. Păi cum o să mai fi tu o pisi cool dacă al tău a rămas hipster și luna asta se poartă lumbersexualul? Sau cum să îți iei o nevastă care nu știe să gătească cel puțin ca la o stea Michelin și care să nu arate și la vârsta senectuții că MILF-urile alea bune la care te uiți tu pe diverse siteuri de culturalizare trupească?
Societatea ne oferă tipare din ce în ce mai false legate de ceea ce ar trebui să simțim, să iubim sau să apreciem. Și dacă cel de lângă tine nu are toate calitățile alea fantasmagoreice despre care ai citit tu, atunci nu prea îți mai vine să te gândești la ideea de „până când moartea ne va despărți“. Și stai într-o continuă așteptare a unei relații ce nu va fi vreodată să fie, pentru că viață reală arată altfel. Nici pe departe atât de glossy dar plină de bucurii simple. Printre ele și sentimentul că îl ai pe cel potrivit, toată viața lângă tine. Ăla care uneori merită chiar şi supremul sacrificiu de a îl lua cu fițuică oficială, bulete de cașcaval și invitați trotilaţi la trei dimineața.
sursa foto
Suriware, ce-i cu „Başca” aia de o tot pui in ultimele articole? :))
@upprann, cred că eu sunt cel care a apelat la acest termen minunat, atunci când corectam articolul. Dar care e problema cu el? Sună rău?
Suna a tic verbal… E de umplutura dar nu inseamna nimic. Da-i o definitie. Wtf is „başca”? :))
@upprann, „BÁȘCA2 prep. (În) afară de…, nepunând la socoteală…” 😉
@Mihai… wtf? din dictionar comun cu care si dăcât? :))
@upprann, ha?
@upprann, eu l-am scris asa, nu l-a adaugat Mihai la corectare. In vorbirea directa e foarte folosit. E din ciclul: beton, varza, naspa.
@Ana R., am inteles. 🙂
Ai inteles pe dracu’. :))
Definita lui Misu (din turca) nu se pupa cu un inceput de dialog, a Anei nici atat. :))
Ai zis ca ai inteles ca sa o lasi moarta, asa-i? 😛
@skogentrollet, :))))))))))))))))))))))
@Mihai, ce te razi, stimabile? 😛
@skogentrollet, doamne fereşte, nu mă râd, doar ziceam şi eu aşa… :)))))))
@Mihai, aha… cu gura pana la urechi si tinandu-te de burta?
@skigentrollet, aşa mă ştii tu pe mine? Nici gând, era exact invers: mă ţineam de burtă şi aveam gura până la urechi. :))))
@Mihai, Adica nu te-a luat cufureala de la ras… te-a luat rasul de la cufureala?
Ciudatule 😛
@skogentrollet, :)))) Treaba e alta, de ce tace mâlc dom’ Pălugă? 😀
@Mihai, ia pranzul cu colegii. Dar tu ce ai de esti asa vesel azi? Ti-a fatat pisica in asternut? 🙂
@skogentrollet, păi eu sunt vesel tot timpul. Nu sunt?
@Mihai, mmmnu…
Exact! 😛
@upprann si @skogentrollet, ia înlocuiţi-l voi pe „Başca”, cu „nepunând la socoteală”, în formularea din text: „Bașca, mai ai pretenții”. Are sens sau nu? Ce-i drept, lipsea virgula, dar am pus-o io acum. 🙂
@Mihai, mergea mai bine „coaie” sau „pwla mea” :)) si erau si formulari autohtone. 😀
@upprann, no, pai zi-i Anei, că eu de când o rog să mai scape şi ea o „pulă” sau nişte „coaie” prin texte si se face că plouă. :)))))
@Mihai, chiar nu mi-o imaginez pe Ana vorbind trvial.
@upprann, cum, mă, pai nu tu ai zis cu ce mergea înlocuit „başca” în textul Anei? :))))))
@Mihai, ba da… dar nu cred ca e stilul Anei
@upprann, nici eu, dar trollam să vedem ce iese. 🙂
@Mihai, q.e.d. 😀
@skogentrollet, 😉
@skogentrollet, off. Incerc si eu sa fac o smecherie sa nu fac o fraza kilometrica si repede ma prinzi tu, ochi vigilent. :)Merci.
@Ana, wrong recipient :))
@upprann, @mihai, puteti sa trollati voi cat doriti, astfel de texte nu sunt capabila sa scriu. 🙂
@Ana, cred. Mihai trebuie convins
Nu-mi dau seama daca ai vrut sa fii ironica sau nu. Dar, da, certificatul de casatorie este o hartie absolut inutila. O conventie sociala demna ras si de alte secole. Daca asta tine doi oameni impreauna, mai bine lipsa.
@mada, eu sunt maritata si nu imi merge foarte rau :). Am vazut si diferenta intre prietenie si casnicie iar dintre cunostintele mele cei care sunt casatoriti sunt mai fericiti decat ceilalti. Nu certificatul tine oamenii impreuna ci sentimentul ca ai partenerul portivit si cu el vrei sa construiesti in viata ceva.
Comentariu beton!16
@Ana R. ai perfectă dreptate. Și eu cred că o să mă simt mult mai bine după ce o să fiu pe numele lui. Să știu că el e cel pe care l-am ales să îmi fie alături și că în același timp și el a făcut același lucru. Actul în sine nu are vreo valoare, dar sentimentul oferit are.
@mircelaionelailca, exact! 🙂
Atunci nu ai reusit sa transmiti asta cu articolul tau. Este o ironie dar n-am inteles la adresa cui.
NU e ironie. e doar o analiza sumara. 😀
@mada, saptamana trecuta la comentarii s-a dezbatut un pic tema. Evident ca se dadeau argumete contra casniciei. Aici doar mi-am expus punctul de vedere legat de tema si de experienta de cuplu a celor pe care ii cunoesc.
@mada, nu certificatul tine oamenii impreuna ci iubirea. Certificatul este strict o atestare sociala. El a fost inventat pentru ca tanarul cuplu sa beneficieze de anumite drepturi suplimentare din punct de vedere social. Dar eu cred ca reprezinta pe langa asta si o asumare emotionala. Adica atunci cand faci acest pas simti cu toata fiinta ca el e cel alaturi de care vrei sa iti petreci viata.
Si concluzia articolului este ca… ?
@Rossana, eu sunt pro casatorie. Si nu prea cred argumentele celor ce sunt impotriva.
Si eu sunt casatorita, dar le inteleg. Tu te bazezi pe ce cand afirmi asa ceva?
@Rossana, si eu inteleg argumentele dar daca exista toate elementele unei fericiri in doi atunci toate argumentele alea zboara. Inteleg de exemplu cupluri ce nu se casatoresc pentru ca nu isi permit in etapa aia a vietii lor. Asta e un argument puternic, dar nu inteleg cupluri ce nu se casatoresc pentru ca ei prefera sa isi finanteze hobby-ul decat sa contribuie la chelzielile unei familii.
O familie nu insemna sa renunti la hobby-urile tale. Ce inseamna ca „nu se casatoresc pentru ca nu isi permit in etapa aia a vietii lor”? Cred ca esti foarte confuza si inconsecventa in ce afirmi.
@Rossana, ma refer la cei ce nu se casatoresc pentru ca le e greu sa isi cumpere un costum sau o rochie. Sau poate isi doresc macar sa poata plati masa pentru familie dupa incheierea ceremoniei. Exista si astfel de cazuri, in care desi ei isi doresc nu isi pot permite. Daca sunt studenti si nu doresc sa apeleze la parinti pentru a le plati nunta. Parintii mei cand s-au casatorit au mers doar cu nasii la biserica, iar mama a avut un buchetel de flori culese de pe camp. Astazi toate fetele isi doresc rochii din catalog si macar o masa la restaurant asa ca exista cupluri ce prefera sa stranga ceva bani pentru organizarea unei nunti.
Evident ca a te casatori nu presupune nici renuntarea la hobby-uri, dar exista cazuri in care se amana momentul pentru ca in acel moment nu sunt bani de amandoua. Ca sa iti dau un exemplu concret, cunosc un cuplu ce a amanat nunta un an pentru ca mirele era fascinat de pescuit si el a vrut neaprat in anul ala sa isi ia nu stiu ce scule pentru pescuit care au costat o caruta de bani.
Confunzi nunta cu casatoria. Sa te casatoresti, daca asta iti doresti, nu presupune NICIUN efort financiar. Te duci la primarie si te casatoresti. Atat de simplu. Tu faci un talmes-balmes ingrozitor din notiuni. Prietenul despre care povestesti tu a amanat NUNTA, nu casatoria. Putea sa se insoare si sa-si cumpere ce scule de pescuit dorea el. Intelegi?
@Rossana, pentru ca pentru majoritatea populatiei aceste doua notiuni se intrepatrund, exact datorita conventiilor sociale. In 90% din cazuri dupa cununia civila urmeaza o masa la restaurant, iar la ceremonia de la biserica se presupune ca ai rochie alba si el costum. Invitatii vin sa vada cand spui tu „da”. Nu prea poti sa explici rudelor ca tu te-ai casatorit dar nunta o faci la anul pentru ca anul asta iti iei scule de pescuit.
Da, Ana, scopul meu in viata este sa dau explicatii rudelor despre ce fac eu cu viata mea.
@Rossana, scopul in viata e sa fi fericit. Ca e cu nunta si cu neamuri , ca e pe varful muntelui sau pe malul apei nu conteaza. Atunci cand ai pe cel potrivit langa tine doresti uneori sa arati si sa se bucure toata lumea de fericirea voastra. Sau poti sa ai persoana perfecta langa tine si sa nu stie absolut nimeni decat inima ta.
Ano, deci eu ce-i spun acum fetei care tot asteapta s-o iau de nevasta? Sa-si puie pofta in cui?
@zorro, daca inima ta stie ca alaturi de ea vei avea o viata fericita atunci nu mai ezita. Fa un exercitiu de imaginatie si vezi daca e langa tine in fiecare etapa a vietii tale. E capabila sa iti educe copiii? Apoi pune in balanta cat iti doresti tu sa mai copilaresti sau daca ai acum alte prioritati. Si vezi ce primeaza pentru tine, inima sau libertatea ta.
Deci daca primeaza inima ti-ai pierdut libertatea??? Asta trebuie sa inteleg eu ca odata casatorit nu mai pot fi liber? Ano, cred ca nu stii ce vorbesti. Imi bag pwla in ea de casatorie in cazul asta!
@Zorro, :))))))). Era o ironie , ma refeream la argumentele date in text. Exista barbati ce percep casatoria ca pe o ingradire a libertatii. Dar observ ca iti e frica, daca asa repede te sperii. Inca nu esti pregatit. Mai asteapta , mai analizeaza. 🙂
Ano, nu era nicio ironiem ai dat-o la intors. „Si vezi ce primeaza pentru tine, inima sau libertatea ta”. Arata-mi unde este ironia in ce ai scris aici!
@zorro, fara zambaret poate fi interpretat ca nu e o ironie, dar asa s-a dorit a fi. Din text si din comentariile mele de-a lungul timpului ai vazut probabil ca eu sprijin exact ideea de neingradire in cuplu. Consider chiar egoist sa consideri ca nu mai poti face ceea ce iti doresti daca esti casatorit. Eu cred ca asta e dovada suprema de iubire, sa il sprijini pe celalat in toate actiunile si dorintele sale. Pentru ca el, daca te iubeste, va stii sa le foloseasca pentru binele comun.
Comentariile tale de-a lungul timpului sunt fix zero. Crezi ca le tin minte? Sau crezi ca cineva care citeste azi pentru prima oara acest blog o sa stea sa caute in urma ce-ai mai zis tu? Textul de astazi este incoerent de la cap la coada si nu se poate trage nici o concluzie dupa ce il citesti.
@zorro, adica tu esti printre cititorii de baza ai blogului si uiti comentariile mele? 🙂 Fiecare trage ce concluzie vrea referitor la casatorie. Eu am enumerat doar argumentele celor ce nu doresc sa se casatoreasca prea repede, desi au un partener cu care teoretic doresc sa isi imparta viata. Daca nu e coerent mea culpa. Dar ideea de baza cred ca a fost inteleasa. E un punct de vedere, si cred ca se intelege faptul ca eu nu militez pentru casatorie de dragul certificatului sau al argumentului „sa fim in rand cu lumea” ci ca pe o consecinta fireasca a gasirii partenerului perfect pentru tine.
Eu i-as raspuns lui zorro: „spune-i ce vrei, mai baiatule! de unde sa stiu eu care este relatia ta si cum mama dracu sa iti spun eu ce sa faci?”
Eu tot nu ma dumiresc!!!! Asta presupune evolutia?! …sau involutia?! Incep sa cred ca sunt doar o taranca proasta, ignoranta! :((
@emmanuella, nu am inteles, la ce te referi?
La viata in doi cu hartiuta!!!! Aceasta hartiuta a fost considerata, la un moment dat evolutie…. primele cupluri neconsfintindu -si relatia cu nimic ” la mana” ! In zilele noastre ce presupune hartiuta : un atentat la independenta, un angajament, o simpla hartie?! Afirmatia ca as fi o taranca proasta ignoranta i a apartinut uneia dintre surorile mele : eu fiind afepta ” hartiutei”, ea nu ( pt ca nu dorea iubitul sa convietuiasca legal! …neah… spirit rebel!) culmea e ca s-a tratat intre timp si se straduiesc sa tina pasul cu cei 20 de ani de cadatorie legal consfintiti ai mei! Doar am reinnoit certificatul…. de nevoie : cele tip vechi sunt refuzate la apostilare!
@emmanuella, atunci suntem amandoua taranci proaste si ignorante :). Eu de 10 ani.
Multe cupluri s-au destrămat după ce s-au căsătorit în urma unei lungi conviețuiri… fără hârtie. Așadar, le era mai bine fără, iar faptul că asta s-a întâmplat de prea multe ori în ultimii ani, a contribuit probabil la creșterea fricii față de bucata de hârtie.
@M.C., eu cred ca explicatia acestui fenomen este faptul ca multi cred ca odata facut acel pas ceva se va schimba in relatia lor, vor trece la next level. Iar cand vad ca este exact acelasi tip de convietuire cu cel cu care ei erau deja obisnuiti, atunci sunt dezamagiti. Si realizeaza ca nu asta e tot ce si-au dorit ei de la viata si poate alesul e in alta parte. Cei doi inaintea casatoriei aveau o relatie buna pentru ca nu exista o presiune, iar casnicia le-a creat bruste revelatii ca partenerul cu e chiar ce isi doresc ei in realitate.
În alte țări perechea trece pe altă categorie de impozitare o dată cu acea foaie de hârtie. Dacă unul din soți nu mai are serviciu trece pe asigurarea medicală a celuilalt, iar în cazul trist al plecării din această lume, celălalt primește o pensie de văduv(ă). Foaia aia înseamnă ceva.
@Cristian, eu stau in Germania deci la mine e fix asa cum spui tu, statul incurajeaza casatoria si natalitatea. Astfel dobandesti prin casatorie si niste avantaje sociale, tocmai pentru sustinerea viitoarei familii.
Germania nu incurajeaza casatoria. O impune. Roin impozite asigurari, bisarica pt cine are treaba cu ea. si daca se ajunge la divort te f-te statu german de numa daca esti cel cu salariul mai mare.
sa vezi ce frumos e sa-ti zica judecatorul aaa pai tu castigi de 2x ca partenerul ia da jumate la partener ca nu poti sa-i iei stiluld e viata cu care s-a obisnuit. daca n-ar fi turcaletii in germania s-ar desfiinta starile civile
@ioexist, pai din cate vezi nu o impune foarte bine pentru ca astia stau singuri pana la 40 de ani si apoi ii apuca dorinta de a intemeia o familie. Dar la ei argumentul este ca isi doresc sa se distreze cat pot pana cand se intampla asta. La ei bunicii ajuta foarte rar cuplul in cazul in care au copii. Iar asta e un argument puternic sa amane conceptia progeniturilor.
În alte țări hârtia aia îl sclavagește pe bărbat și-i ia toată munca și o mai și întreține pe lepră după divorț.
@diabolic, sau o sclavageste pe ea. Cunosc un cuplu in care el a fost director de banca si ea judecatoare. El s-a incurcat cu o secretara a unui client si a inceput sa fure incat sa isi perimita sa o intretina pe amanta. A fost prins si dat afara. Judecatoarea a incercat 2 ani sa isi salveze casnicia pentru ca il iubea, el se purta infioarator cu ea si s-a ajuns la divort. Ia ghici tu cine cui plateste? Exact, judecatoarea ii plateste lui intretinere in urma divortului. Iar el cheltuieste banii cu alte femei. Care e lepra in cazul asta?
Să-ți răspund cu un caz al unui amic din SUA care a divorțat de nevastă(româncă) și crește și copii și-i mai dă și ăleia pensie de vreo 600 $, sau cu povestea cumnatului mei în Spania care a făcut vreo 3 luni de pârnaie pt că nu a mai avut bani să-i dea leprei(tot româncă) după ce-l lăsase în curu’ gol?
@diabolic, spuneam doar ca nu numai barbatii platesc, sunt si cazuri in care ele platesc. Dar si eu cred ca barbatii platesc in mai multe cazuri decat femeile.
Oare sunt singura care e de părere că o cununie nu trebuie să fie cea mai mare petrecere văzută de tot poporul și că, cel mai ok lucru e să faci o masă la care să îți chemi doar apropiații? 🙂 Soră mea voia să se mărite cu mare balamuc, muzica scumpă, candy bar, fântâni de ciocolată și toate prostiile. După ce au plătit toată nunta, a lăsat-o „iubi” cu ochii în soare, de fapt s-au lăsat reciproc. Ea a plecat, iar el i-a spus că ea merită ceva mai bun. :))
@mircelaionelailca, nu esti sngura. Eu vad destul de multe nunti si am vazut si nunti la care mirii se cautau la sfarsit prin buzunare sa plateasca nota, si nunti facute ca o petrecere intre prieteni. Nu opulenta petrecerii asigura buna dispozitie a invitatilor si nici rochia de mii de euro nu face mireasa mai fericita in viata.
Sfatul meu e ca fiecare sa faca cum crede de cuviinta.
Bă ….știi cum e? ca la sala de fitnezzz .. Sari cu banu’ . Luăm 20 persoane a cate 50 de lei pe lună = 1 000 lei. – 400 cheltuieli…etc Acum mă intreb…Atat să coste vaselina cu care ungi aparatele? Care-i ideea , o să te intrebi…Păăăăiiii cumva de auto-incurajare . „Bă, dacă tot am plătit, mă duc la sală.” Că dacă nu ai fi plătit, sunt ferm convins că nu iţi ridicai curu din canapea.Dă-o in p..la mea de sală.” Cam așa e și cu uniunea asta. A fi impreună , e ceva mult mai elevat decat o bucată de carton. Stiu că și unii și altele, au argumente…dar băbăeţi… și băfete… „cartonu” trebuie să intervină ca o „certificare” a facultăţii căsătoriei. Adică după vreo caţiva ani de trai in comun.ca să apuci să il cunoști pe celalalt.
Stii ba ce e funi? Căca să conduci mașina iti trebe școală, da ca să te casatorești sau sa faci/crești/educi un copil nu iţi trebuie nici o certificare….. In plus de asta e incurajată „căsătoria” imediată…. de ce? vezi in link. Tot din aceeași cauză e „concubinaju” subtil marginalizat.O „despărţire” nu costă. PAI …ASTA E PROBLEMA…CA NU COSTA. In timp ce un divorţ….hmmm. :))))) Si tot ce vezi pe teve blablabla …e doar manipulare, ca să pici in plasa sistemului. Si să uiţi , de fapt, adevaratele definitii. Si tot aceeiasi manipulare, iţi omoară si acel „click”, acel imbold, de a căuta si alte „definiţii” si alte „sensuri”…. Te determină să …..”știi una și bună” …. => nu facem harţoaga, ..=> nu mă iubești, e clar!
10 puncte @mircelaionelailca
https://scontent-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xfa1/v/t1.0-9/s720x720/11188343_1561702574074490_3658368311784846493_n.jpg?oh=06db2c7c440515d8f77420165984ab69&oe=559FBC18
@meshteruyoda, mulțumesc! Și eu sunt de aceiași părere cu tine. Poți să iubești persoana cu sau fără hârtie. Poți să pui punct relație înainte sau după căsătorie. Dacă te înțelegi cu partenerul și în primul rând respectul unuia pentru celălalt există, atunci vine și iubirea. De exemplu, eu am fost și sunt o fată săracă, nici iubitul meu nu este bogat, dar trăiește mai bine decât am trăit eu. Dacă căutam pe unul bogat care prin bani să îmi întrețină iubirea, care să îmi facă cea mai mare nuntă văzută vreodată, ce rezolvam? Sora mea asta a căutat, să fie deștept, frumos și să aibă bani și s-a ars de două ori. Păi dacă căutam și eu așa ceva, pentru ce mai luptam? Unde ar fi fost înțelegerea și respectul? Înțelegerea, respectul, fidelitatea și onestitatea întrețin adevărata iubire, cu sau fără certificat de căsătorie, cu sau fără nuntă de mii de euro. Toate vin la momentul potrivit, nu trebuie să grăbim lucrurile deoarece stricăm ordinea firească a vieții. 🙂
@mesteruyoda, eu nu cred ca acest sistem e o forma de manipulare. Sa nu uitam ca el a fost creeat sa sprijine o viitoare familie. Ideea e ca noi am ajuns sa punem alte argumente in balanta in fata casatoriei, iar certificatul nu mai reprezinta nici ca deziderat ideea de iubire vesnica si comuniune in cuplu, ci o amenintare a statutului si libertatii pe care le avem inainte de casatorie.
A auzit cineva de sir Walter Raleigh?Atunci cand acesta a fost executat de catre regina, i s-a spus ca nu-i sta bine capul pe butuc, sa-l puna cu fata spre rasarit.La care a raspuns : „Ce conteaza cum sta capul, atunci cand inima e la locul ei”.
@Batranu´, foarte adevarat!
In cazul meu hirtia a facut mai mult rau. Fix a doua zi dupa obtinerea hirtiei, s-a schimbat omu’ si a pus picioru-n prag si pumnu-n gura (la figurat), iar eu dupa sase luni am dus hirtia la tribunal. Asa ca, nu cred in hirtie. Dar cred ca intr-o relatie adevarata, hirtia e doar o formalitate.
Rossana… nu hartia e vinivata, ci (ne) caracterul partenerului!
@Roxana, ai dreptate, hartia nu aduce garantii suplimentare pentru relatie. Exista din pacate si cupluri unde sotii cred ca prin acea hartie capata drepturi totale asupra partenerului. Trist e ca nu au inteles ce inseamna cu adevarat ideea de cuplu, cu sau fara hartie. Important e sa ai o relatie adevarata, asa ca ai luat cea mai buna decizie.
Decizia asta am luat-o acu’ 20 de ani….
Amu daca tot povestim, ia uitati-va ce bine e sa fii femeie in Iran :
http://ro.avoiceformen.com/mens-rights/sclavi-angajati-in-iran-mitul-divortului-oprimator-patriarhal/
As vrea sa ne gandim putin la impactul enorm al „societatii” asupra cuplului.
Nu este usor ca pastrezi o relatie buna, trebuie munca zi de zi. Munca asta poate fi mai grea sau mai usoara, depinde de nivelul celor doi, dar este totusi o munca. „Societatea” nu are foarte multe de spus in cazul unui concubinaj, astfel incat cei doi se pot concentra pe problemele lor, isi pot focusa energia acolo unde trebuie si in felul acesta pot face relatia sa mearga mai usor. De aceea consider ca este ideal sa ramai la acest stadiu, pentru ca este mai usor de gestionat totul. Viata oricum iti ofera multe provocari si poate fi destul de greu sa treci peste ele daca nu esti eficient. Bun, concluzia mea pentru acest paragraf este ca societatea nu prea iti baga bete in roata cand este in concubinaj.
Acum trecem la casatorie. Ai aceleasi provocari de la viata pe care le aveai inainte, dar la care se adauga si multe altele din partea „societatii”. Acum, ca te-ai casatorit, multe se schimba, adica multe probleme se adauga celor existente. Posibile exemple: parintii, cei care nu se bagau in viata ta (asteptand sa te casatoresti) acum au multe de zis, dar mai ales au asteptari, iar aceste asteptari te sifoneaza de energie, pentru ca te fac sa iti schimbi prioritatile si fara sa iti dai seama ajungi sa faci cu totul altceva decat iti propusesesi. Unii parinti cand dau ceva ajutor (bani, apartmente) nu o fac gratis, cer ceva in schimb implicandu-se in viata ta si tu poate accepti, dar pretul este mare, se va plati ulterior.
Singurul beneficiu al faptului ca sunt insurat cu acte (fara petrecere cu mancare si bautura) a fost faptul ca am putut lua credit pentru casa.
Asta ca sa nu mint si sa zic ca hartia nu are NICIO valoare.
Eu sunt eu, am o relatie buna pentru ca am stiut cum sa o fac sa fie buna si am fost dispus sa muncesc la relatie suficient de mult pentru a fi cum este, dar aversiunea mea impotriva casatoriei porneste de la observarea atenta a zeci de cupluri pe parcursul celor 10 an de cand sunt casatorit. Ei nu stiu/vor sa comunice bine si nici nu sunt dispusi sa munceasca sufiecient de mult pentru a face casatoria sa mearga si atunci apar probleme. Imi pare rau cand vad cupluri cu probleme pentru ca nu suport sa vad suferinta, dar asta este situatia pentru mine, in 90% dintre cuplurile analizate de mine casatoria s-a transformat repede in suferinta, mai ales pentru fete.
Bine spus, se vede ca ai trecut prin viata.Cat despre casatorie si compromisurile ulterioare, am o vorba si ma tin de ea : „Daca nu suntem verticali, vom suferi atata timp cat soarele straluceste pe cer”.Asta o aplic des in viata de zi cu zi.
Cat despre ultimul tau alineat, asa se intampla cand asteptarile nerealiste se intalnesc cu realitatea crunta.In casatorie ai parte de mult rau inainte sa fie bine, si doar cine are niste ani buni la activ stie asta cu adevarat.Eu am citit odata una dintre cele mai bune descrieri ale casatoriei pe care cineva a putut-o reda in cuvinte : cuplu care aniversa 50 de ani de casatorie.Reporter – Care e secretul?/Sot – Pai eu am cazut de acord cu sotia ca atunci cand vom avea dezacorduri, unul din noi sa mearga la plimbare ca sa evitam cearta./Reporter – Si…?/Sot – Pai am ajuns sa ma plimb si de cate 10 ori pe zi…”.
@Batranu´, :))))))))))))))))))))))
@I AM YOU ARE, ai mare dreptate in privinta asteptarilor celorlalti, fata de tine, dupa casatorie. Am si eu prieteni ai caror parinti simt nevoia sa se implice activ in viata lor. Si eu cunosc persoane ce au senzatia ca dupa casatorie partenerul devine un bun ce poate fi utilizat dupa bunul plac si nu realizeaza ca un cuplu inseamna altceva.
Eu am vazut mai multe cazuri de cupluri mai fericite si mai implinite dupa casatorie, decat cei ce stau in concubinaj zeci de ani. Am vazut si cupluri necasatorite ce fac copii si apoi regreta, copiii sufera iar ei nu isi regasesc echilibrul nici in alte relatii. De aia trebuie reflectat serios atunci cand faci un astfel de pas. Trebuie sa te cunosti foarte bine si pe tine si sa realizezi daca pentru tine fericirea presupune notiunea de cuplu sau nu. Pentru ca in marea majoritate a cazurilor de aici apar fisurile, unul este mai preocupat de el insusi mai mult decat de binele comun.
„unul este mai preocupat de el insusi mai mult decat de binele comun.”
si este normal sa fie asa, dezvoltarea lor personala nu poate fi la acelasi nivel incat sa permita o buna conlucrare, unul dintre ei de obicei mai are mici lucruri de lucrat cu el pana sa poate lucra la relatie. Toate etapele au o logica, o succesiune. Aici se cere o foarte buna comunicare intre parteneri si o intelegere si respectare a celuilalt, chestii care nu prea se intampla. La momemntul la care ne casatorim nu prea avem experienta de viata si nu prea putem oferi atat de mult (o intelegere si respectare a celuilalt)
@I AM YOU ARE, dezvoltarea persónala a individului are loc pe toata perioada vietii, indifernt daca esti casatorit sau nu. Multi au insa tendinta de a deveni egocentristi si nu prea au chef sa ofere mai nimic. La inceputurile casatoriei ai perfecta dreptate ca nu avem destula experienta de viata, dar daca realizam repede cum fonctioneaza o relatie incat ambii parteneri sa fie fericiti, si nu suntem egoisti, avem mari sanse sa avem o casnicie excelenta.
Rossana, mi-ar placea mult daca mi-ai zice daca stii mai multe fete casatorite fericite sau mai multe fete casatorite nefericite. Asa, mic input din viata ta, nu doar teorie. Pliz!
Am o singura prietena atat de buna pentru a putea sa stiu cu adevarat daca este fericita sau nefericita. In rest, esti naiv cu intrebarea ta. Femeile stapanesc cel mai bine arta disimularii. Nu ai sa vezi una care vine si spune ca este nefericita chiar daca o bate ala de trei ori pe seara.
Ca sa-ti raspund la intrebare, prietena mea este necasatorita si pare destul de fericita la momentul asta.
Nu cred cand spui ca nu stii daca femeile casatorite apropiate tie sunt sau nu fericite. Poate nu reusesti tu sa iti faci prietene si pastrezi relatiile cu fetele la nivel superficial. Sau poate chiar nu vezi tu fericirea lor sau lipsa fericirii si simti nevoia sa le intrebi. Eu nu intreb pe nimeni daca este fericit, dupa un timp petrecut impreuna observ singur.
.Femeile experte in disimulare sunt cele care au relatii foarte bune (yeah right) si pentru ca le e tarseala sa admita ca au cacat enorm in bucatarie se mint pe ele insele si pe restul ca totul este ok.
Cred ca subiectul nu ti-a cazut bine de la inceput si de aceea nuai facut niciun efort spre cooperare. Nu-i nimic. Nu mai conteaza. Apreciez faptul ca mi-ai raspuns, nu ma asteptam
am auzit pareri si de genul ca acel petic de hartie este de folos la banca pt a lua un credit mai mare ….problemele pot aparea dupa ce pornesc platile la rate…..interesant subiectul tau …zi frumoasa si w/e placut
@mcooper801, pentru banca reprezinta o garantie suplimentara. Macar unul plateste :). We placut si tie. Multumim!
da, dar apar problemele cu banii, etc etc…sa ai o zi minunata
Ana, uite cu hartia aia de la starea civila am ipoteca la casa mai mare decat un cuplu fara.
Sunt multi englezi care au divortat dar au ramas impreuna, doar sa le scada ipoteca si taxele. 🙂
@skogentrollet, stiu ca si pentru noi s-a intamplat la fel. Plus schimbarea clasei de impozitare. Dar eu nu ma refeream la beneficiile materiale si sociale aduse de statutul de persoana casatorita, ci de dorinta de a concretiza relatia de iubire pe care o traiesti. Asumarea suprema 🙂
@Ana R, si certificatul reprezinta asumarea suprema? :)))
@skogentrollet, dap, e mai ceva ca moartea şi taxele. E un fel de bau-bau. Oare cine a speriat-o în halul ăsta pe Ana? :)))))
@Mihai, cred ca dosise prea bine ceferticatu’ si a intrat in panica. Ano, eu cred ca domnu’ Meres te iubeste si fara sa ii arati certificatul in fiecare seara. 😛
@skogentrollet, da, da, dacă nu-l mai găsea, se anula tot. O luau de la zero. :))))))
@mihai, :))))) da, ne nastem din nou.
@skogentrollet, tie ti-am pus zambaret special ca sa nu interpretezi si tu ca vorbesc serios. Am lesinat de ras la ideea ca ii arat sotului certificatul in fiecare seara.
@Ana R., fiecare cu fetisul lui… poate domnului M. ii place sa vada certificatul 😛
@skogentrollet, :)corect. Culmea e ca azi imi explica la telefon ca mai sunt cateva zile si implinim 10 ani de la cununia civila. Si nici nu a apucat sa citeasca textul de azi.
@Ana R., era o aluzie fină să găsești certificatul ăla, că altfel e de rău. Muhahaha
@mihai, sigur ca da, il caut sa il inramez! :)))))
@Ana R. cea mai bună soluţie. Să înţeleagă şi el odată pentru ce te iubeşte. 😀
@mihai, nu, ca asta cu iubirea e inainte de certificat. Certificatul e cireasa de pe tort sau bomboana de pe coliva, dupa caz 🙂
Am dat cu destu` acum multi ani (tineretea, bate-o vina), ulterior am vrut sa sterg cerneala dupa el si a fost un act mai indraznet decat construirea piramidelor.
In prezent e cu de toate, stabilitate, respect, aci las eu nitel, in cealalta parte si celalalt, in fine, toate cele mai sus mentionate si de alti comentatori.
Dar nttt, nu mai vreau hartie si cerneala, de altfel am trecut pe e-reader 🙂
@lectorarumana, :)daca e cu de toate atunci e perfect.
Aţi uitat cu toţii de familia Bundy unde, vorba aia, aveam toate răspunsurile. Cât despre căsătorie (care deh, se condideră validă, dpv legal, prin acel petec de hârtie) ce poţi zice mai mult decât:
Love and marriage, love and marriage
Go together like a horse and carriage
Dad was told by mother
You can’t have one without the other.
*”this I tell you brother”*
@krantzro, dacă apare pe aici, prin pesiaj si Christina Applegate, eu mă consider mulţumit. 😀
@krantzro, :)))) cam asa!
Păi, dacă spre anii 1900, sora străbunicii mele a trăit 28 de ani cu un bărbat, până ce moartea (lui) i-a despărțit, fără să fie ea pe numele lui și fără să-i arate cineva cu degetul, cred că n-am inventat noi concubinajul fericit și liber consimțit.