Guest Post by skogentrollet
Servus, câțiva m-ați văzut comentând p-aci cu nickul skogentrollet. Dacă n-am interacționat cu toți până acum, îmi cer scuze! Cu siguranță va fi o plăcere să mă cunoașteți. Îmi împart viața cu soțul, zis uppran, zis Pălugă sau pompieru’ și meseria de chirurg la The Royal Surrey County Hospital din Guildford. Mi-am făcut greu curaj să vă scriu un episod recent, mai ales că toți veniți pe pagina lui Mihai să vă amuzați. Zorro, Sponge Bob, Batranu’, Ashu, I AM WE ARE, krantzro, luați-vă niște șervețele înainte să continuați să citiți.
Când mi-a sunat telefonul încercam să agăț draperiile noi de mătase în living. Eram ușor enervată. Era deja al treilea apel în unica mea zi liberă şi oricine era de gardă, trebuia să știe asta. Chiar când a început să sune, mă găndeam de ce n-am vrut să achit ăia £120 meșterului care se oferise să pună și draperiile și suportul. Dar nuuu, mă încăpățânasem să fac asta singură, spre amuzamentul lui upprann (care încă are piciorul în gips). Am răspuns, am auzit suspinele de la capătul celălalt al liniei, am lăsat totul vraiște pe podea și am fugit la spital.
Stăteam lângă ușa rezervei, privind pe monitor bătăile inimii și ritmul respirației. Bip, bip, bip… din când în când ding, ding… Doctorul de gardă era prezent, iar două asistente se mișcau frenetic când în rezervă, când pe coridor. Mama și tatăl fetiței o mângâiau pe rând, în timp ce restul familiei îndurerate se adunase pe coridor.
În curând echipamentele de menținere vor fi oprite, iar medicamentele nu vor mai fi administrate.
Acest copiluţ s-a născut cu o problemă a inimii care ar fi putut fi tratată… dacă s-ar fi știut asta din timp. A venit pe lume în micul spital din orășelul vecin și avusese două pre-infarcturi, până să fie transferată de pediatrul de gardă de acolo, la spitalul nostru. Până a ajuns la noi, rinichii și inima începuseră să cedeze iar scoarța cerebrală deja prezenta leziuni.
Maica-sa făcea parte din staff-ul micului spital, practic era înconjurată de doctori. Şi atunci, cum a fost posibil să nu fie observata problema din timpul sarcinii?
Schimbările din planul asigurării impuse de o bancă, destul de cunoscută la nivel mondial, au lăsat asigurații fără acoperire în unele situații. Pur și simplu, banca a hotărât că vrea să recupereze unele sume pierdute, prin a-i face pe asigurați să achite sume mai mari pentru anumite polițe. Iar cei care n-au fost informați la timp, au pierdut unele drepturi.
În cazul părintilor despre care vorbesc, rezultatul a fost o gaură de £2400 la asigurarea de sănătate, iar mama a pierdut 40% din serviciile acoperite de polița de asigurare. Schimbările din poliță au venit ca o surpriză. La fel și sarcina. Urmărea? Au încetat vizitele la controlul ginecologic și nu s-au mai prezentat la testele cu ultrasunete, care ar fi captat starea inimii fătului. Pur și simplu, părinții nu mai dispuneau de suma asta. Au riscat și nu au spus nimănui, iar când au început contracțiile și s-au dus la spital, se așteptau la o naștere normală. Care ar fi fost șansele să nu fie aşa, nu?
Fetița a fost ținută la secția de terapie intensivă pediatrică timp de câteva săptămâni, care s-au lungit la aproape patru luni. Într-un final toți au decis că e un caz fără scăpare. Nu putea fi înscrisă pentru transplant de inimă sau rinichi din cauza leziunilor cerebrale, iar acum singura decizie a fost oprirea aparatelor.
Apelul primit, când agățam draperiile, îmi anunța decizia doctorului și a familiei.
După ce aparatele au fost oprite, iar perfuzia scoasă, a început procesul morții, care ar fi trebuit să fie aproape instant, dar s-a lungit la aproape două ore. Suspinele începuseră să fie din ce în ce mai zgomotoase.
Pediatrul se strecurase lângă mamă, ținând-o de umeri și şoptindu-i: Hai, spune-i că e OK să plece. I-ai spus în toată perioadă asta că e bine să lupte. Acum spune-i că e mai bine pentru ea să plece. Mama s-a aplecat la urechea bebelușului şi i-a șoptit adio. Apoi, în câteva minute totul s-a terminat.
Iar eu, când aud idioți (printre care soră-mea) care spun și bat cu pumnul în masă că serviciile de sănătate sunt un privilegiu, pentru care trebuie să plătești ca pentru o mașină de lux, abia îmi pot stăpâni furia.
Cei pe care-i văd eu zilnic sunt oameni cu probleme reale, care plătesc pentru niște servicii. Iar când le schimbi polița de asigurare şi viața le pune piedică, nu voi trebuie să-i priviți în ochi în fiecare zi să le spuneți: „suge-o… să ai o zi bună!”.
Acum, uitându-mă la draperiile din living, nu mă gândesc ce bine arată casa. Mă gândesc că plata pentru montarea suportului și agățarea lor ar fi putut face diferența dintre viaţă şi moarte pentru cineva.
foto by Flickr
Boss, ce-are fata asta cu noi? Eu nu plang dar mi s-a facut pielea de gaina pe maini si pe picioare. Noroc ca-s liber azi si am timp berechet sa-mi revin. Skogentrollet, respect! 🙁
@zorro, n-am nimic cu nimeni. Dar zicea cineva ca si baietii plang cateodata.
Unii nu plang, dar simt unnod in gat si dau drumul repede la televizor ca sa nu-l mai simta. 🙁
@zorro, am inteles.
Sa stii ca suntem si noi pe aici, nu numai baietii. Si noi suntem chiar mai sensibile ca ei la astfel de intamplari. Eu sunt mama si am simtit cum raman fara aer cand cele i-a soptit fetitei „adio”. :(((
@Rossana, era un avertisment pentru baieti ca o sa se lase cu varsare de lacrimi. 🙁
Eu nu am copii si am simtit cum ma taie plansul. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum e la tine.
@mada, pentru situatii dintr-astea avem 2 psihologi. Si soti care ne trimit un weekend la shopping si spa.
Eu ma am doar pe mine. Ma descurc si singura cu shopping-ul si spa-ul.
Pentru ca in toata lumea asta exista muisti. La noi e plin de muisti care fura, la voi e mai subtire cu furatul dar sunt ceilalti muisit, cei care vor sa se imbogateasca cu orice pret. Iar asigurarile sunt cea mai mare teapa a lumii in care traim. Platesti ca sa cumperi fum. Muie ma!
@sponge bob, poti s-o mai zici odata
OK.
Pentru ca in toata lumea asta exista muisti. La noi e plin de muisti care fura, la voi e mai subtire cu furatul dar sunt ceilalti muisit, cei care vor sa se imbogateasca cu orice pret. Iar asigurarile sunt cea mai mare teapa a lumii in care traim. Platesti ca sa cumperi fum. Muie ma!
trist, dar e dimineata, e frumos afara si vreau sa iau partea doar buna a povestii.
ala micu a scapat de o viata de sclav la ferma de oameni si a mai scapat de umilinta imensa de a valora fix nimic, daca nu ai bani.
e chiar o poveste cu final fericit!
nu uita ca „ei” vor ca noi sa ne casatorim si sa ne inmultim, tocmai pentru ca „ei” sa aiba populatie la ferma.
http://s28.postimg.org/3odcxxe0d/marry_and_reproduce.jpg
@I AM WE ARE, ca individ e aproape imposibil sa fii self-sufficient. Sunt comunitati care practica stilul asta de viata, nelegati de sistem.
Bună
Îmi pare bine că te cunosc deşi aş fi dorit ca circumstanţele să fie mai optimiste. Moartea face parte din viaţa noastră şi trebuie să ştim să procesăm această realitate. Problema apare cu momentul în care apare moartea şi motivul (dacă este altul decât cel natural).
Ultima frază cu valoarea serviciilor de montare a draperiilor care puteau face diferenţa este genială şi ai crede că este din scenariul unui film de succes.
Din păcate dramatizăm finalul (ca în film) şi nu încercăm să găsim soluţii, chiar şi extreme pentru ca astfel de inadvertenţe ale sistemului să fie evitate măcar pe viitor. Nici un sistem nu poate fi perfect, dar putem să ne dăm interesul să creem o armonie suportabilă, digerabilă, prefectibilă…
Admir nu atât profesia cât conştinţa dinăuntrul celor care o practică. Aş vrea să îmi exprim admiraţia faţă de ceea ce faci, dar gândindu-mă la stările psihice prin care treci şi urmările acestora, nu mă pot hotărâ cum să îmi manifest recunoştinţa!
@Bela, sa stii ca facultatea nu te pregateste sa cantaresti averea pacientului. Politizarea si corporatizarea sistemului de sanatate ar trebui interzise prin lege.
@stkogentrollet
Amuzant comentariul tau. Tu esti constienta de ce se intampla in jurul tau? Cum sa fie interzise aceste practici? Din ce sa se mai faca averi uriase daca nu din vanzarea vietii? Oamenii renunta la multe: cadouri, flori,mancare, haine, aproape la orice, dar nimeni nu va zice gata nu am nevoie de acest serviciu medical, o sa ma tratez cu energia proprie ( desi crede-ma ca este mult mai eficienta decat orice tratament inventat de oameni, dar nu stim cum sa o folosim) , toti vor sari sa plateasca. Cat costa? Aaaa, da e mai mult decat castig eu in sapte vieti, dar nu e bai vand tot ce am, ma milogesc pe la TV, mai am rude si prieteni, mai un credit, sanatatea mea e importanta. Si stii ce e mai trist? Ca tot ce ne inconjoara este consecinta propriilor noastre ganduri. Suntem responsabili de absolut tot, pentru ca nu stim sa ne folosim cunoasterea pentru a nu mai crea lumea asta bolnava.
@Lisa, ma bucur ca te amuza.
Eu tin minte ca am depus juramantul lui Hippocrate, nu al finantelor.
Dacă am înţeles eu bine (corectaţi-mă dacă e cazul, dar nu sunt de specialitate), săracul suflet era deja condamnat dianinte de a se naşte. Nu ştiu dacă descoperindu-se din timpul sarcinii malformaţia, se mai putea face ceva, sau s-ar fi impus întreruperea sarcinii.
În orice caz, dacă în Anglia se poate muri dintr-o hapsâneală a băncii de 2400 lire, în Romania baremul e mult mai jos.
Stau totuşi şi mă întreb: care sistem e mai cinic?
Ăla din Anglia care se uită la tine cum mori, că nu ai bani, deşi ar putea să te scape, că are de toate, sau ăsta din Ro, care se uită la tine cum mori, pentru că nu ai bani dar nici ei nu au ce le trebuie să intervină.
Oricât ar părea de condamnat, părerea exprimată de acei „idioţi”, mi se pare şi mie bazată pe observarea realităţii, fără implicaţii emoţionale. Ai bani, trăieşti, nu ai, speri în minuni…
Nu are rost să te mai gândeşti acum la cele 120 de lire. Dacă mergi în direcţia asta, rişti să ajungi şi tu cu cheltuielile duse spre pragul la care banca să-ţi facă surprize. Şi pentru că trăim într-o lume din ce în ce mai dezumanizată, eu prefer să dau crezare vorbelor unui cântecel de-al lui Gică Petrescu: „Nu plâng pentru nimeni, Şi nimeni nu plânge pentru mine, Poate c-aşa e mult mai bine….”
@krantzo, nu vorbeam de intreruperea sarcinii. Sunt destule metode sa previi si sa tratezi chiar cand un fat e in uter.
@skogentrollet, Înclin să cred că acele metode sunt foarte scumpe şi nici nu au o garanţie 100% că vor vindeca problema. Şi brusc, ajungem iar la bani.
Dacă îi ai, cineva poate încerca să se „joace” de-a Dumnezeu.
Dacă nu, laşi problema direct în mâinile lui.
În cine ai mai multă încredere? Greu răspuns! Ciudată întrebare…
@krantzro, nimic nu e garantat, dar erau acoperite de asigurare inainte. Iar recuperarea e mult mai usoara in cazul unui fat in dezvoltare decat dupa nastere.
Aurel Tamas zice : Cand esti gata, gata esti!…
M-ai facut sa plang. Atunci cand am nascut primul copil au fost ceva complicatii si am ramas in spital 7 zile. Maia a fost dusa la terapie intensiva pentru nou nascuti. E pe ea am nascut-o de aproape 4 kg. A pimit antibiotic si au monitorizat-o cateva zile. Cand trebuia sa intru in sectia de terapie intensiva pentru bebelusi ma apuca plansul instant cand vedeam ceilalti copii. A mea era uriasa pe langa ei, vedeam parintii ce isi tineau copilasii legati cu toate tuburile posibile si cu manusi de bebelus pe post de caciulite. Nu vreau sa imi imaginez ce simti ca parinte sa tariesti asta. Nu cred ca exista terapie cu shopping si spa indeajuns de buna incat sa ajunga pentru ceea ce meritati voi, cei ce traiti zinic un astfel de stres. Foarte frumos scris doamna doctor 🙂
@Ana R. iar acum e mare si tre sa stai cu parul s-o pazesti. asa-i? 😛
@skogentrollet, nu chiar, dar pe aproape. O invat sa se pazeasca singura. Dar inca nu au aparut la 9 ani baietii la usa. Sunt curioasa cum o sa fie pe la 14-15 si ce mutra va avea ta-su? 🙂
@Ana R., Ia cumpara-i cateva tricouri domnului M. 😛
http://ecx.images-amazon.com/images/I/51q9s38ua8L._SX342_.jpg
@skogentrollet, sunt sigura ca numai asa ceva va purta :)))))
Sau eventul sa-si cumpere o pusca…Ca orice parinte de fata…
@Gusi, a facut armata la nemti si are permis de condus tancul. Sper doar sa nu zgarie colturile de la casa cu tancul atunci cand alearga dupa ei :))))
Revin în discuţie dintr-un alt unghi al problemei. Dilema cu privire la care este limita valorii suportate de societate pentru viaţa unui pacient este de când lumea şi pământul şi va continua la nesfârşit. Atât timp cât cuantificăn o operaţiune, un procedeu ca să putem deconta valoarea acestuia şi nu punem în ecuaţie partea morală, afectivă, rezultatul va fi invariabil: comentarii, critici, reproşuri, etc.
Printre altele sunt preşedintele Asociaţiei DOCTOR CLOWN şi voluntar în aplicarea terapiilor emoţionale în cadrul secţiilor de pediatrie a spitalelor cu care colaborăm. Menţionez acest lucru pentru că în experienţa mea de voluntar trăiesc drame pe care la creează nu neapărat sistemul medical ci chiar părinţii datorită unei educaţii sub orice critică. Faptul că asistenta medicală pune mătura pe noi spunând că „aici nu este circ” sau medici care se ascund în cabinete să nu dea ochii cu doctorii clovni este o realitate crudă dar digerabilă. În schimb problema părinţilor care ameninţă doctorii clovni cu judecata şi daune morale de mulţi bani este imposibil de procesat. Ori în aceste condiţii ce este de făcut? Să vărsăm lacrimi sau să calculăm valori…
@Bela, daca eliminam pretul unei vieti (de exemplu Canada) evitam situatiile lacrimogene.
Sigur, nu toti au aceleasi sanse in fata bolii, dar toti au aceleasi sanse in primirea tratamentului.
Acestea sunt momentele in care incepi sa te gandesti ca poate ar fi mai bine sa nu faci copii. Ca poate esti nevoita sa treci prin asa ceva si nu ai sufucuenta putere sa duci. Este prima oara cand citesc blogul lui Mihai si plang. Ce ciudat.
@badgirl, noi vrem. Doi.
Si eu imi doresc. Dar cand citesti asa ceva, incepi sa te indoiesti daca e bine sa-i aduci pe lume. Asta ziceam.
@badgirl, cand o aveam doar pe Maia i-am spus mamei mele ca ne mai dorim un copil. Eu sunt singura la parinti (am scris pe aici) dar sotul mai are un frate si chit ca sunt ingrozitor de diferiti am realizat ca in viata e bine sa ai pe cineva cu care sa privesti vata prin perspective diferite. Mama a raspuns ca nu e cazul sa mai facem un copil, ca in ziua de azi societatea impune enorm de multa presiune pe copii si ca ne e indeajuns unul pe care l-am adus in lumea asta mare si cruda. Nu am ascultat de sfatul ei si bine am facut! Acum am 2 copii pe care ma straduiesc sa ii educ in asa fel incat sa isi poata pastra si inocenta dar sa aiba destul curaj sa infrunte orice. Habar nu am cat de bine imi reuseste asta dar stiu ca imi petrec fiecare clipa straduindu-ma.
Ma inclin in fata ta femeie care ai scris acest articol, oricare ar fi numele tau!
@sporty, hopa sus, fara plecaciuni ca nu-s din neamu’ alora de Windsor. Ruxandra mi-au zis nasii.
Buna prima ta aparitie scrisa dna Ruxandra ! Din pacate astea-s vremurile … 🙁
@Silvia, cred ca pe drumul nostru de emancipare am pierdut partea umana de s-a ajuns la asta.
…fain ! m-am oprit din citit pe-acolo unde scrie ca are probleme cu inima…am destule pe cap fara sa ma incarc cu altele…
@FKT, good boy! toti avem limitele noastre 🙂 As-salamu alaykum
…pot sa ma uit lejer la clipuri cu decaptari si tot felul de accidente fatale…dar cand vine vorba de copii cu probleme…no thanks
@skgentrollet, şi nu glumeşte deloc, chiar poate. Ştiu pentru ca multe dintre „decapitări” ajung şi la mine, trimise de domnu’ @FKT, aici de faţă. 🙂
De aceea folclorul românesc inconfundabil a emis axiome de genul „Să moară capra vecinului”…
Pana cand TOTUL pe lumea asta nu va fi precum sistemul de operare Linux, adica open-source, tot vor fi povesti de asteaNoi suntem captivi intr-o lume materiala, condusa de catre niste oameni pe care eu i-as impusca in cap fara ezitare/remuscari.Lumea in care traim e o imensa schema Ponzi.Am zis.
Dar adevarul e ca pe insula aia s-au si corcit intre ei pana aproape le-a iesit coada+alimentatie tip plastic etc.Cred ca factorii astia contribuie din plin.Sotia-i asistenta si zice ca tigancile fata-n prostie si numai plozi sanatosi, ca doara se vede asta in numarul lor.
Dragilor, problema este grava si la noi, sub alt aspect: sistemul de sanatate e aproape distrus si nu se poate repara nici macar cu clinicile si „clinicile” particulare. Ati urmarit probabil cazul recent de la Calarasi cu acea tanara care a murit dupa nastere.Ca n-a fost medic, ca n-a fost aparatura, ca s-a inundat sala de operatii…Din cate stiu eu, ar fi nevoie doar la Calarasi, de inca 30-40 de medici specialisti, 80-100 de asistente si inca pe atatea infirmiere si ingrijitoare! Dramele se petrec langa noi si, din pacate, toate pleaca de la bani. Bani care se strang in cateva buzunare iar restul…Dumnezeu cu mila!
@Gusi, nu toate, dar multe pleacă de la bani, da.
Da, prea multe.
@Gusi, eu am plecat din Romania la cateva luni dupa sot. Stiam ca voiau sa inchida spitalul la care lucram, iar repartizarea s-a facut ca la loterie. Pe mine m-au repartizat la un spital din judetul invecinat, la 74 de km de casa, iar toata aparatura era praf.
Dar uite ca acasa, cu toate problemele financiare din Sanatate, tot iti poti face treaba daca vrei. Aici te impiedica un contabil cu o fisa de evaluare financiara.
@skogentrollet -Cam tot asa e si acuma, nu s-au schimbat multe prin spitalele romanesti. Se cheltuie fonduri europene pe zugraveli, montat aer conditionat- dar n-ai priza cu care sa functioneze, iei aparat de radiologie, dar nu cumperi si aparat de developare automata si multe altele.
Eu stiu cum este sa platesti cu sarg, cu abnegatie, CAS ul si sa ii soptesti „Adio! ” puiului tau pt. ca medicul de garda a considerat ca nu se impune o interventie chirurgicala! Si culmea…. Sa risti sa repeti experienta cam din acelasi motiv: conducerea spitalului sa refuze accesul in blocul operator pe motiv ca interventia n a fost programata!
@emmanuella, 🙁
Ce mai poti spune? Daca nici macar viata nu mai este un drept garantat ci o marfa pe care o cumperi daca iti permiti,nu mai e nimic de comentat! Daca as fi din nou tanara,nu as mai avea curaj sa-mi asum responsabilitate de a mai aduce o viata in aceasta lume;nu toti se nasc cu calitati de pradatori de succes …
Când ai spus să ne luăm şerveţele, credeam că ne trebuie şerveţele pentru a ne şterge lacrimile de la atâta râs. 🙁
Ştiu că o să par laş, dar ceea ce ai povestit tu mai sus, e unul dintre motivele pentru care eu(şi nu cred că sunt singurul) nu-mi doresc să am copii. Sistemul din România e de toată jena, nu mi-aş lăsa copilul in mâinele acestui sistem.
@Ashu, imi pare rau ca am dezamagit.
Nu e vorba de sistemul din România. Nu compara.
Mă rog, nu e vorba de sistemul din România. Dar şi aici, ca şi acolo, trebuie să ai destui bani pentru a-ţi putea permite luxul la viaţă. Spun „lux”, deoarece, în zilele noastre viaţa a devenit un lux.
Sarut-mana! Numele meu e Victor,sunt relativ nou ajuns in universul lui Mihai si am doar un copil (de 16 ani batran). Sunt putin speriat ca avem doar un copil (altul nu s-a mai putut…)….Si dupa ce-am citit ce-ai scris sunt si trist. Dar sunt bucuros (Mihai s-a ingrozit saptamana trecuta de jocul meu de cuvinte trist/bucuros!) ca exista Internetul si ca ne ofera posibilitatea sa aflam multe lucruri printre care si negrul din fotografia alb-negru a vietii de zi cu zi. Sunt convins de existenta „efectului de bulgare” si ca in viitor (nu foarte curand, din nefericire!) se vor schimba multe in plan social pornind de la impartasirea unei experiente precum cea descrisa de tine. Multumim tie pentru articol si lui Mihai pentru gazduire!
@Victor, Mare ficiorul… Maine-poimaine il insori. 🙂
Da, ai dreptate cu „bulgarele” asta care vine. Dar uitam un lucru… daca il lasam sa se rostogoleasca ne ia pe rand. Daca ne-am pune toti in calea lui, l-am opri. 🙂
Alien-ul meu o sa vina pe lume la inceputul verii (primul)… Si stau si ma gandesc cum as reactiona intr-o situatia ca asta… Probabil (adica sigur) ca as impusca pe cineva… sau mai multi!
@m4nt13, sa fie-ntr-un ceas bun! Fetita sau baietel? 🙂
🙂 Multumesc! Doctorii spun ca va fi baiat, dar nu sunt 100% siguri. Asa ca inca ma astept la surprize. Cel putin pana in mai cand avem programata ecografia 4D.
@m4nt13, lasa ca o sa fie surpriza placuta. Azi m-a sunat o prietena ca surpriza ei vine la dublu. :))
consistență si mult realism in vorbele tale….doamne ocroteste -i pe români….seara faina
@mccooper801, scuze de intarziere. Seara faina si tie! 🙂
toate bune
iarasi isi arata fata beneficiile capitalismului, ai bani traiesti nu ai bani, mori! In rest…Ma ingrozeste gindul ca in curind asa va fi si in Romania
@gheo, a inceput cu dracul de sanatate. Pardon, cardul.
Skogentrollet, e tare trist ce-ai povestit aici iar mie, momentan, mi se bulucesc la gură doar invective și măscări grave la adresa tuturor celor care se joacă de-a dumnezeu cu pixul pe hârtie și cu cifre-n conturi.
Mă duc mai încolo să vituperez și să scuip niște smog amar din plămâni…
@Andreotti, vezi sa nu citeasca nea’ Mihai, ca sa dracului si dieta si stil de viata fara tutun.
@skogentrollet, ce, unde, cum?
@Mihai, nimic păpuşel… 😀
@skogentrollet, da? Biiiiiine. Am băut două beri si sunt violent. :)))
Ruxandră, și dacă citește, și dacă nu citește, tot o dă gard cu ceva… simt io! Dar să-l lăsăm deoparte pe Mihai, avem dureri mai mari de-atât :))))
@Andreotti, ce şmechere sunteţi voi. :)))
@Andreotti, pai a comis-o deja. In cura de slabire el da cu bere… Mai slabesti la pulivară, stimabile. :))
@skogentrollet, vreau să-mi arăti si mie un individ care s-a îngrășat de la bere, nu de la haleală.
Poftim! Exact ce spuneam. S-a jucat deja cu bățu’ prin gard! Previzibil, ce să zic 😉
@Mihai, te cam joci cu curu gol pe langa aragaz. :)) Alcoolul ingrasa.
Eu pentru 2 pahare de vin in weekend ies la alergat zilnic. 😀
@skogentrollet, îhî, nicidecum mâncarea. :))))
@skogentrollet, hai să-ţi explice un băiat care ştie cum devine treaba. Alcoolul îngrașă dacă mănânci. Dar nu el în sine. Ci faptul că nu lasă ficatul să sintetizeze. Eu am un prieten care a slăbit 20 de kile, deşi rădea de la cinci beri în sus pe zi, fără excepție. Dar o lăsase moale cu mâncarea. Cam asta este. Iar băiatu’, adică io, nu prea mănâncă zilele astea. 😉