Greblă, Toni Greblă

Vă spun foarte sincer că la ştirile cu şi despre politică nu prea mă uit. Pur şi simplu mi s-a luat. Şi asta de mult, nu de ieri de azi. M-am bucurat de alegerea lui nen-tu Iohannis, dar cam gata, m-am întors la greaţa obişnuită. Totuşi, uneori mă mai bucur în faţa televizorului când văd că intră la bulău câte un jegos din ăsta care ar fi trebuit să facă să fie bine, nu să se îmbogăţească doar el şi apropiaţii lui.

Habar nu aveam cine este Toni Greblă. Prima (sper şi ultima) oară când am auzit de el, a fost la ştirile pro, unde se anunţa că tocmai l-au săltat, ca să-l vâre un pic la pârnăiţă. Pentru mine nu era vreun nume sonor, aşa că m-a lăsat rece noutatea. Mă pregăteam să zappez, până intră alt subiect, dar nu am putut. M-am oprit exact cand Greblă ăsta se apucase să răspundă unui reporter care-l întrebase dacă nu are şi o casă la ţară.

Băi frate, cât tupeu pot să aibă oamenii de genul ăsta. Mă uitam la el ce debitează şi nu-mi venea să cred.

-Deţineţi şi o casă la ţară?

-Casă la ţară??? Păi aia e casă? Cocioaba aia mică şi amărâtă. Hai să fim serioşi.

-Dar acolo aveţi şi o fermă de struţi…

-Eh, fermă de struţi. Am şi io şase struţi amărâţi. Îi cresc pentru ăla micu’. Fiu-meu e aşa drăgălaş când îi călareşte. In plus, de Paşte nu mai trebuie să vopsim zeci de ouă, ne ajunge unul singur de struţ. Ca să nu mai spun că-i sparg pe toţi, când e să ciocnim.

-Dar faceţi profit cu ea.

-Ce profit domnule? Păi voi ştiţi cât mănâncă un struţ? Ai dracu’, parcă nu-i mai satură dumnezeu. Ciugulesc şi varul de pe pereţi când le e foame. La sapă de lemn m-au adus.

Şi în acest mod s-a desfăşurat toată discuţia.

Mă rog, am exagerat eu un pic de dragul povestirii, dar cam acestea erau raspunsurile oferite. Cum dracu’ să le iei în serios, când se vedea clar ca le dădea ca pentru proşti? Păi „cocioaba” de la ţara, dacă era cea din imaginile prezentate, era ditamai viloiul. Iar cu struţii, ce dracu, se ştie că orice ţăran care se respectă are în curte cinci-şase bucăţi. Pentru lapte, brânză, carne, ouă, lână şi alte foloase oferite în gospodăriile sătenilor.

Asta ma sparge, băi oameni buni. Frate, ai fost şmecher şi ţi-ai umplut conturile pentru trei generaţii, las-o în pula mea de vrăjeală şi du-te cu demnitate la puşcarie. Ţi-ai găsit, ei încep cu milogeala, minciunile, tânguitul sau ameninţarile.

Cine, eu? Să moară mama dacă am făcut ceva! Casele nu-s ale mele. De furat, fură soacră-mea. Cele cinci maşini, vă spun sincer că nici nu ştiu cum au ajuns la mine în garaj, am crezut că am un înger protector. Banii ăia pe care scrie „mită”, sigur-sigur mi i-a strecurat un fost coleg de generală, căruia i-am furat gagica intr-a şasea. Cum adică sunt naşul unui interlop cunoscut? Pe onoarea mea dacă am ştiut, credeam că este sofer de taxi.

Şi puteţi continua voi cu alte labe de acelaşi gen. Când îi vad cum se umilesc in halul ăsta, mi se face şi mai silă. Iar când ştiu că in doi-trei ani vor fi liberi din nou (si vor ieşi de la închisoare, cu aceeaşi morgă pe care o avea Adrian Năstase), îmi vine să vomit.

Zi mă, nea Toni, mâncau mult struţii aia, nu?

Foto by Flickr