De vreo două săptămâni le tot aud pe fete vorbind despre școală. Și pe bună dreptate, că doar se apropia fulgerător ziua de azi.
Faza e că la un moment dat le-am întrebat dacă e ok că începe școala și m-au surprins cu răspunsul. Da, nu le convine că se termină vacanța (dăăă, ce surpriză), dar pe de altă parte că de-abia așteaptă să înceapă clasa a noua.
Siderat de răspuns, dar fără să las să mi se miște vreun mușchi pe față (doar n-o să descurajezi copiii când zic că vor să înceapă școala) le-am întrebat ce le face atât de nerăbdătoare. Cică abia așteaptă să se vadă cu noi colegii, să-și cunoască profesorii, să din astea.
Răspunsuri care m-au destabilizat și mai tare. Nu știu, poate eram eu defect, dar să mă întâlnesc cu colegii era ultimul lucru pe care mi-l doream. Nici cu ăia vechi, pe care-i știam deja, nici cu alții noi.
Ba chiar aș putea zice că ăia vechi ca aia vechi, dar pe ăia noi nu-mi doream sub nicio formă să-i cunosc. Nu că aș fi avut ceva cu ei, ferească, ci doar îmi doream să amân cât mai mult momentul în care urma să-i cunosc. Dacă se putea, încă măcar câteva luni. Sau ani.
Nu-mi doream absolut deloc să-i întâlnesc în contextul sală de clasă, bănci, catedră. Băi, DAR DELOC. Cât despre cât de tare așteptam să-mi cunosc sau să-mi revăd profesorii, cred că nu mai are rost să dezvolt, nu?
Iar toate astea se întâmplau în contextul în care n-am fost un elev slab. Am fost un mediocru sclipitor, cu inserții de excelență, pe alocuri. Dacă s-ar fi putut ca școala să aibă ca materii doar limba română, istorie și geografie, aș fost cel mai tare elev al României.
Bine, mă rog, cu condiția ca la geografie să nu fiu nevoit să învăț altitudini de munți și alte mizerii. Iar la istorie să nu mă întrebe nimeni anii în care a domnit nu știu ce voievod sau a fost îngropat vârât în piramidă faraonul lu’ pește prăjit. Dacă ar fi fost suficient să știu doar perioada aproximativă în care s-au petrecut lucrurile, ar fi fost perfect, olimpic ajungeam.
Restul materiilor din programa școlară erau pentru mine ca cratimele pentru sugeraniști, inutile și-mi depășeau puterea de înțelegere. Iar ce nu știam eu pe atunci, dar aveam niște bănuieli, era că nu-mi vor folosi la nimic toate chestiile alea inutile pe care eram obligați să le învățăm.
Și, ce să vezi, a trecut jumătate de secol de-atunci și nu mi-a folosit vreodată că știu pe de rost anii când au domnit Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazu (mai știu vreo câteva date la fel de inutile). Cât despre de câte ori am fost nevoit să folosesc în viața asta Teorema lui Lagrange, sper că nu e nevoie să mai specific.
Nfine, hai c-am început s-o iau pe câmpii. Ziceam că pentru mine nu era nimic mai nasol decât începutul școlii. Mă obișnuiam în două-trei săptămâni, dar până să mă obișnuiesc, în fiecare dimineață în care mă trezeam și-mi dădeam seama c-a început școala, mă umfla plânsul.
După care am continuat pe același sistem și cu munca, dar asta e deja altă discuție.
Și-acum vine întrebarea pentru voi, prietenii mei studioși: erați ca mine? Sau și voi așteptați cu intensă nerăbdare să înceapă școala?
Altfel, ce mi se pare cel mai trist este că pentru jumătate din populația acestei țări, azi s-a terminat vacanța, încep copiii școala, în timp ce pentru cealaltă jumătate, az sa termenat vacanța, âncepe copii școala.
Iar teama mea cea mai mare e că ăștia din urmă sunt mai mulți de 50%.
Dacă nu mă credeți, uitați-vă la românii care sărbătoresc că în Germania a câștigat alegerile un partid care vrea să expulzeze inclusiv românii. 🤦♂️
La fel ca și fetele tale, da, în clasa a 9 a eram nerăbdător, dar mi-a trecut repede 🤣, în rest mi-aș fi dorit să dispară…
Comentariu beton!13
Păi a cam dispărut. 🤷
Acum da, dar din clasa a 9 a a mai durat vreo 8 ani 😅
Pe de o parte mă bucuram, pentru că mă întâlneam cu prietenii/colegii cu toate că 90% dintre noi stăteam în aceeași zonă și ne vedeam și în vacanță, pe de altă parte muncile agricole cu care începeam școala, nu erau o placere. Am fost an de an pe câmp timp de șapte ani 🤬🤷.
În ceea ce privește profesorii, au fost prea puțini cei care mi-au stârnit interesul.
În concluzie, erau sentimente contradictorii.
Comentariu beton!24
Meam, ce-am uitat de mersul la cartofi și la struguri.
De școală nu mă bucuram, dar de muncile agricole da. 🥳 Pentru că nu făceam școală atunci, socializam mai mult cu colegii din clasă și din clasele paralele ( că-n cele 10 minute de pauză nu era timp destul), era o vreme perfectă la început de octombrie. Într-o zi am făcut febră și l-am șocat pe medic, am fost prima din cariera lui care a refuzat o scutire medicală. 🤣 Bine, nu i-am spus și că ne făceam, printre straturile de morcovi, ochi dulci cu-n coleg din altă clasă. 🤪 Fiică-mea s-a bucurat în fiecare an de începerea școlii din cauză că erau deja alte timpuri, nu avea cu ci se juca
Comentariu beton!15
Singura practica la care am fost: cules de trandafiri pe undeva pe linga vila lui Ceasca. Am luat si acasa pt dulceata. 😃
In rest am chiulit cu drag. 😬
Comentariu beton!13
Depănușat porumb în vânt dobrogean, plantat cortine de vânt cu salcâmi în teren 80% piatră, terasat mici dealuri cu sol pietros, scos 2 km de sfeclă furajeră pe zi, „cules” soia (coșmar), scos ceapă, recoltat varză roșie (inclusiv în armată) etc, etc. Nu prea aveam condiții de socializare.
Comentariu beton!24
Acum 2 ani, când a început clasa a IX a, și fiică-mea era nerăbdătoare să-și cunoască colegii noi. Acum începe clasa a XI a și i-a trecut entuziasmul!
Comentariu beton!17
🤭
Subscriu total! Eu și acum am palpitații când văd rechizite prin supermarketuri în luna august. Pentru mine, începutul școlii era echivalentul unei condamnări cu executare. Bine că am scăpat cu toții și am rămas doar cu cititul blogurilor!😄
Comentariu beton!35
😁😁😁😁😁😁
Am aceeași aversiune față de rechizite prin magazine. In hipermarketuri mă deprima de-a dreptul(și apar de la începutul lui august, pe bune?), nu știu cum să fug mai repede de lângă ele. Dar eu am căpătat reacția asta după ce au început copiii mei școala.
Ca elev, mai ales în scoala primara(la țară), adoram mirosul din papetarii/librării când mergeam sa facem cumpărăturile. Și îmi pregăteam ghiozdanul nou cu atâta tandrețe, mai că nu-l pupam.
Apoi, liceul în București mi-a tăiat entuziasmul. 😁
Comentariu beton!13
Mie imi creste pulsul cand simt miros de…ardei copti. Pe vremea mea scoala incepea odata cu sezonul de zacusca. Pe drumul spre si dinspre scoala mirosea a ardei copti de la toate geamurile de bucatarii.
On topic: am urat scoala cu spume, profesorii erau psihopati si un usor pedofil, colegii absolut cretini si imaturi, bulllying in floare.
Comentariu beton!11
Si pt mine scoala a fost un fel de inchisoare in regim deschis combinat cu armata. Aveam bullying, materii la card nu ma pricepeam, unele prode de cacat. Doar in vacante eram cu adevarat fericit
Vacanta mare era atit de mare incit la sfirsitul ei.ma plictiseam. Asa ca ma bucuram ca incepe scoala.
Si la job am avut perioade cind mergeam cu drag. Chiar ma bucuram sa regasesc colegii si sa reincep munca. Era interesant, erau provocari, nu numai ca te simteai important, dar munca avea sens.
Comentariu beton!15
Doamne apără și păzește, CUM SĂ TE PLICTISEȘTI DE VACANȚĂ???
@Anca, tu ce cauți pe-aici? I-auzi „de-abia așteptam să încep munca”. Vezi că s-ar putea să-ți iei block😄
Comentariu beton!26
Cind ceva devine monoton si previzibil ma plictisesc si acum 😃
Comentariu beton!13
Exact, si eu ma plictiseam de vacanta si imi doream sa inceapa scoala pt ca nu aveam mare lucru de facut, doar mergeam la tara (impotriva vointei mele, nu imi placea deloc), la bunicii din Bucuresti sau acasa. Fi-miu in schimb, cand l-am intrebat daca are emotii ca incepe scoala, cica: da, emotia pe care o am este tristete :))). Cred si eu, concediu, cantonament, tabara, turneu, iesit afara, diverse gadgeturi…cum sa vrei la scoala? A fost incantat ca isi revede colegii (e cls a IV-a), dar atat. De maine, se duce si urma aia de incantare :))
Era o urma de bucurie ca incepe scoala fiindca din iunie pana in septembrie cam intervenea plictiseala. Dar disparea repede. Urma aia de bucurie, zic.
Dar, spre surprinderea mea, copiiilor mei le cam place cand incepe scoala. Bine, ei sunt nascuti la inceput de sept, asa ca oricum saptamana asta sunt euforici, au aniversarile la 2 zile distanta, mereu m-am intrebat cat e bucurie ca scoala si cat ca e ziua lor si primesc felixitari si cadouri de la colegi :).
Comentariu beton!12
Aidecapulmeu, și tu te plictiseai de vacanță???
măi fetelor (@Anca too), voi n-ați citit articolul de zilele trecute cu unfriend&block!?
Comentariu beton!23
@MV pai nu eram cine stie ce sociabila. Pana spre 11-12 ani nici nu aveam voie sa ies din casa cand erau parintii plecati. In plus, maica-mea mai avea si un stil enervant de a critica pe ceilalti („sa nu te prind cu X ca vorbeste urat sau cu Y ca maica-sa e nu stiu cum” etc). Aveam libertate doar la tara la bunici. Dar spre final de august ne returnam la bloc si dupa juma de luna de stat preponderent in casa evident ca ma lovea plictiseala.
În clasa a IX-a și eu eram nerăbdătoare. Mă și simțeam smart, era cel mai bun liceu din județ, eheei 😎
A fost unicul an școlar în care am fost nerăbdătoare să înceapă școala. Și în care m-am simțit smart, de altfel 🤣🤣🤣
Comentariu beton!23
Nu mi-a placut deloc la școală, cu toate că am fost cam tot timpul cu media între 8 și 9. Abia în facultate am început să merg cu drag la cursuri.
Medie mare si aici, premii cu coronita timp de 12 ani. Nu mi-a placut deloc scoala, facultatea parca umpic mai ok dar nu grozav.
Eu de fapt urasc sa invat teorie, sa stau intr-un loc si sa-mi spuna cineva ceva. Un usor ADHD diagnosticat la batranete.
Ador jobul pe care-l am, fiecare zi fac altceva, coordonez oameni, nu am rutina, sunt vesnic in actiune, invat enorm dar din mers si nu din teorie. Lucrez mai mult de acasa deci nu ma stresez cu naveta, trafic, barfe de birou etc. Nu ma apuca disperarea cand ma intorc din concediu dar visez la o pensie anticipata.
Comentariu beton!18
In clasele 1-8 abia asteptam sa ma duc la scoala desi ma intilneam in cartier cu colegii. Mi-a placut atit de mult incit, cind ne-am mutat locuinta in clasa a 8a, am refuzat sa merg la alta scoala si am preferat sa fac naveta cu tramvaiul. Drept pt care intiziam constant, dar asta e alta poveste.
In clasa a 9-a emotii, abia asteptam. Intr-a 10-a nu mai eram asa dornica… Intr-a 11-a nu stiam ce va fi, clasa noua, eram circumspecta. Intr-a 12-a abia am asteptat. Am avut o clasa atir de misto a 11-a si a 12-ac incit dupa terminarea liceului am facut Reveionul a mine acasa cu colegii. Era 1988, treceam in 1989…
Nu materiile, colegii au definit placerea (sau stringerea de stomac a) reintoarcerii la scoala. Sigur, nici eu nu stiu la ce am invatat integrale. Optica mi-o aduc aminte vag, iar despre chimie as vrea sa nu aprofundam. Restul era ok. Adoram engleza si franceza. Geografia era un cosmar, din cauza profei, si nu am inteles niciodata cu aceeasi profa organiza cele mai fabuloase excursii si era atit de misto ca si conducator de grup.
Profesorul determina placerea sau neplacerea invatatului. La fiul meu mare a fost la fel, a avut prof de biologie pe dl Nedea (nu stiu daca s-a auzit de el, e tatal lui Alex Nedea de la Recorder, dar si el in sine a determinat prin felul lui de a preda multi copii sa se orienteze spre Medicina). Dupa dl Nedea, a avut un prof la fizica de care s-a indragostit si a rupt cu fizica. La mate in schimb se facea palid in clasa a 8-a, iar clasele 9-12 au fost un fiasco inca si mai mare pe motiv de prof.
Comentariu beton!20
Si eu cred ca procentul ala este mai mare…
Nu mi-a placut la scoala, am invatat ca „trebuia”!
Asa era in „anii aceia”, vrei sau nu…te duci la scoala. Doar ca mi-a prins bine, in general si cred ca la toata treaba asta parintii au un rol primordial. Daca lasam elevii in baza „scolii” se alege praful!
Ca în mai toate în viață, am fost și nerăbdătoare (școala primară și facultate, că pe aia am făcut-o în alt oraș decît „acasă”) dar și cu jale în suflet (mai ales în liceu, că aș mai fi stat în vacanță). Acum mă uit cu curiozitate la fii-meu, ajuns în ultimul an de liceu, al cărui dezinteres pentru școală în general și profesori în special a crescut direct proporțional cu clasa în care se află. Bine că se termină la anul…
O, da
Si aici la fel
Eu spun altfel: bine ca mai sint doar doi ani si e ultimul copil!!
Mie mi- a plăcut școala. În clasa a IX- a abia așteptam să înceapă. Asta pentru că primele 3 săptămâni am fost repartizați la stortat cartofi. Voi știți au miros cartofii stricați? Era un vis să începem în sfârșit orele. În clasa a XI-a tot primul trimestru am fost doar la cules de mere. Nu am făcut nici măcar o oră de școală. Asta pentru fete. Băieții erau la Motru la mina de cărbuni. Așa că aveam motive serioase să be placă școala…
Succes fetelor tale!
Comentariu beton!14
Oh, da! Si eu am fost la sortat cartofi. Eram la singurul liceu de MF din Bucuresti (exceptia se explica prin faptul ca se afla intr-o comuna alaturata) care facea practica agricola. Era foarte misto. Toamna studiam repartitia claselor la practica ca sa stim, eu si prietena mea, daca eram programati in acelasi timp cu clasa in care aveam „interese”.
Ca eleva, nu pot sa spun ca ardeam de nerabdare sa inceapa scoala, dar nici nu ma tarau cu militia spre scoala.
Ca si pe Cristi, ma ingrozea „practica agricola”.Bine, nici nu pricepeam chestia cu „practica”, in conditiile in care eram a cincea generatie exclusiv urbana si, pe asfalt, nu prea crestea porumb.
Ca profesor, insa, eram ingrozita de inceperea scolii. Pentru ca, multitudinea de ministri care s-au tot perindat pe la Educatie, ne aducea, in fiecare an, schimbari multiple si, de cele mai multe ori ilogice, cu care trebuia sa ne descurcam, fiecare dupa cum il taia capul.
Luam, ca diriginta, o clasa a cincea si ma intrebau parintii cum o sa fie Evaluarea Nationala dintr-a opta. Si trebuia sa le spun ca habar n-am, ca, pana ajung copiii lor in clasa a opta, or sa se mai schimbe vreo 8 ministri plini de idei inovatoare.
Comentariu beton!22
1457-1504! 47 de ani de ani de domnie și tot atîtea biserici, cîte una după fiecare ̶b̶e̶ț̶i̶e̶ bătălie, ne ziceau; asta explică cumva voturile luate de pesede în Moldova; mă rog, s-a constatat mai tîrziu că pentru doar 32 de lăcașuri a cerut autorizație de la primărie, restul, dacă le-o fi făcut, au fost șmen;
școala? păi în primară mă lua de la lingurică în seara cînd simțeam miros de fier pe uniforma aia…
progenitura? la fel ca ale tale, crecă-s defecte sau ceva; acu’ sare într-un picior că tre’ să mergem la ayuntamiento și cu hîrtia de acolo la școala unde suntem arondați; azi va fi o zi grea, că nu știu dacă o avea carfur atîtea rechizite, ghiozdane și uniforme cîte am fost amenințat că „trebuie să cumpăr, tata!”…
Comentariu beton!29
Eu am reținut anii de domnie ai lui Ștefan cel Mare după caietele pe care le aveam la școală (pe vremea lui nea nicu). Pe spatele unora era un desen cu domnitorul și cu anii de domnie. Și mai erau unele cu Cec, pe care scria: azi la Cec un leu de-l pui, mâine el va face pui.
Comentariu beton!16
@Cosmin, azi la CEC un leu DEPUI… 😉
Nu știu cum e la școala de la voi, dar nu cumpărați nimic până nu vă spun ei ce.
La mine la pici i se dau toate de la școală.
Legat de întrebarea lui Mihai… nu cred ca erau mulți în precambrianul nostru cărora să le placă școala. Intre competitivitatea idioata promovată de școală și atitudinea de superioritate a profesorilor, manualele oribil redactate, teme interminabile. Ce dracu să-ți placă?
Comentariu beton!12
Esti din Moldova, @costicamusulmanu, e normal sa stii
La Mihai Viteazul te prinzi? Eu stiu asa repede doar 1601, cind i s-au intimplat chestii
Cand venea tata acasa cu primul pepene (pe vremea mea – o, tempora! – nu mancai pepene tot anul), simteam o deznadejde profunda, atunci constientizam ca mai e putin din vacanta si trebuie sa ma apuc de temele de vacanta, recte sutele de probleme din Gheba, Nastasescu si Olivotto. Cu cititul n-am avut probleme, citeam de placere, doar ca nu imposibilele „opere” din lista cu lecturi obligatorii.
Iar cand aducea sacul cu gogosari de pus la otet, era terminata viata mea.
Si daca mie imi strica zen-ul apropierea inceperii scolii, kinderul era aproape depresiv 😆
Dar, cumva, am facut si scoli, mai multe decat ne-ar fi trebuit, am facut fata vietii, asa ca scoala-i doar o etapa necesara, nu ne face ea pe noi!!!
Comentariu beton!30
Cred că era cea mai tristă zi din an, nu așteptam deloc să înceapă școala. Aseară îmi zice prietena mea că a doua zi începe școala, în ideea că o să fie aglomerație pe străzi. Involuntar am zâmbit, un zâmbet de superioritate, și m-am gândit: Noroc că am scăpat de mult de chinul ăsta. Am adăugat râzând: Nasol de copii. S-a uitat ciudat la mine.
Comentariu beton!13
Mi-a plăcut doar prima zi de școală din clasa întâi.
Apoi am mers doar din obligație.
Comentariu beton!25
✌
nu ești singurul
https://youtu.be/OnTtz_diiZM?si=XsL8cJMjIMP9p8WB
de pe la min 4
Same here! Ba mai mult, fetei mele nici măcar în prima zi de școală, în pregătitoare, nu i-a plăcut, și de atunci, e supărată rău la fiecare început de an școlar… Și, de când idioții din minister tot taie din zilele de vacanță, de o să înceapă școala la 1 august, e cu atât mai „veselă”…
Da da. Prima zi de cls 1 a fost ok, flori, carti, alea , alea…
Dar cand m-or trezit parintii a doua zi am avut asa o revelatie ca tot restul vietii mele o sa sune ceasu: scoala, liceu, servici. Si m-am pus pe un plans, cu spume si sughituri.
Mi-a placut un pic scoala cat am facut 4 ani schimbul de dupa masa. Somn de voie.
Din fericire mi-am gasit job flexibil si nu suna alarma.
I was never a morning person, poate la pensie.
Ca orice prăjitură…e frumos în primele zile. Dar să mănânci la fel mereu…
La fel şi în căsătorie…am evitat…momentan.
@Ananas: când e cu persoana greșită, căsătoria e ca școala, dar când e cu persoana potrivită e ca o vacanță de lux. 😎
Comentariu beton!15
@JT, nu te cred! Să citeşti tu Neamul Şoşoşeştilor de mai multe ori şi-ai să vezi apoi! Sau Enigma Cristeliei de Georgin Georlinescu. Nu mai zic de Călin Nebunul, file din preistoric, de marele Mişu!
Vacanţa e una, şcoala militară e alta!
Comentariu beton!13
Mie mi-a plăcut la școală, sincer. Fără să excelez la toate materiile, eram o elevă bună, peste medie și conștiincioasă nevoie mare. Genul care nu putea să se bucure de vacanță până nu termina temele, care-or fi fost ele. Altfel, aveam coșmaruri că începe școala și mă găsește cu temele neterminate.
Mai aveam o bucurie, așteptam să înceapă școala ca să primesc noile manuale pe care le citeam/răsfoiam cu mare curiozitate în primele zile.
Fiică-mea n-a avut absolut deloc asemenea sentimente. I-ar fi dat foc, fără regrete.
Comentariu beton!13
Și mie la fel. Am iubit școala. Abia așteptam să inceapă. Iar în vacanță era super și nu mă plictiseam deloc, deci nu aceasta era cauza. Să mai spun că mi-am dorit incă din clasa a VI-a să fiu profesor de istorie și geografie? 😁 Nu spun…
Totul până in ultimul an de liceu cand m-am sucit pe ultima sută de metri. Şi ia ghiciți cine vrea acum după 30 și de ani sā facā un master în istorie…. şi eventual să şi predea măcar o oră de istorie.
Am fost o elevă foarte bună, dar nu pot spune că mi-a plăcut școala.
Îmi plăceau rechizitele, unii colegii, câțiva profesori, dar cam atât.
Nu m-am plictisit niciodată în vacanță. Nici atunci, nici acum.
Lasă-mă pe o plajă în Grecia și mă descurc sigur cu plictiseala. 😉
Comentariu beton!16
Si eu asteptam cu nerabdare sa ma duc la scoala. Inca de prin august. Cred ca eram un pic defecta. Dupa ce incepeam scoala imi doream din nou vacanta.
Generala nu, a fost in comunism. Chiar ii spuneam fetei mele ca am avut o inavatoare foarte rea, fratele mea a fost repartizat la cea mai blândă (erau pe ani clasa intai cu clasa a treia, a doua cu a patra) care ne bătea cu rigla la palma,nici 5-8 nu au fost foarte diferite exceptând orele de istorie, o salut si o respect si acum pe dna Barbu. A urmat liceul care chiar mi a placut, însă motivație este diferita , plecasem dintr un sat de provincie int un oraș mare cu alta mentalitate si alte posibilități. Chiar ne am revăzut câțiva dupa 30 ani de la terminarea liceului, m a socat faptul ca vocile erau aceleași, dar acesta a fost alt articol MV ! 😊
Cu riscul de a-mi lua block, clasele I-VIII mi-au plăcut pentru carte (am avut dascăli adevăraţi) şi pentru colegi. Liceul mi-a plăcut doar pentru colegi şi pentru că diriginta de română ne stimula să citim mult şi divers. În facultate mi-a plăcut doar viaţa de cămin. Toate mi-au folosit, dar unele foarte puţin spre deloc (limite, integrale şi matrici- nu ştiu nici acum scopul lor). Deci da, aşteptam cumva să înceapă şcoala dar şi vacanţele erau un vis.
Comentariu beton!11
Nu-ți dă nimeni block pe motiv că ți-a plăcut la școală. Hai să ne revenim un pic, că nu despre asta era vorba în articolul ăla.
Și până la urmă, e mult mai bine că ți-a plăcut la școală decât că nu ți-a plăcut. Nu de alta, dar vedem cu ochiul liber ce e cu ăia cărora nu le-a plăcut deloc.
MV, dă-i block! Aşa e corect!
Urca-ţi skoala an duba!
Comentariu beton!15
Mi s-a părut ok școala, dar nu m-am omorât foarte tare. Și nu așteptam deloc cu nerăbdare să se termine vacanța 😄
Cred ca la mine a fost ok scoala, poate si pentru ca de mica ai mei mi-au pus in vedere sa vin doar cu 9-10 acasa : )) deci doar „ce nota iau” era motiv de anxietate. Dar fiind fata si cuminte si constiincioasa, invatam, deci mai putine emotii. Totusi, imi amintesc vag, o criza pe care cred ca in a8a am avut-o. Probabil in stransa legatura cu ce urma sa se intample la sfarsitul acelui an, primul examen din viata: imi amintesc ca la inceputul unui an scolar (probabil a 8a dupa cum spuneam) ma rugam insistent de ai mei sa imi dea voie sa ma las de scoala, „ca eu sunt dispusa sa fac orice pentru asta, ma duc si la munca” : )))
Si chiar aveam o licarire de speranta in suflet ca vor accepta in cele din urma =))
Comentariu beton!13
De clasa a 9-a am fost și eu nerăbdător, că am avut un început nou după opt ani în același loc.
De celelalte, nu, nu am fost deloc fericit, în special de primele 8 clase, unde nu am avut o experiență frumoasă. În principal din cauza unor colegi și a unor profesori care ar fi trebuit să își ocupe timpul cu altceva.
Mi-e dor și acum de perioada liceului, chiar au fost cei mai frumoși ani și încă o aveam pe mama în viață și sănătoasă. N-a apucat să mă vadă terminând facultatea.
Și eu steptam cu nerăbdare. Dar din motivul ca mama reușea sa-mi facă insuportabile ultimele 2 saptamani de vacanta . Mă trezea zilnic la 7 (sa ma obisnuiesc), la liceu la 6 jumate ca aveam de luat un autobuz -bine ca nu ma trimitea sa exersez mersul cu autobuzul. Faceam liste cu rechizite – atatea caiete cu linii, atatea de aritmetica, creioane, cerneala. Revizuia lista, adauga un 20%, apoi le achizitiona. Recapituleaza ca ai uitat tot in vacanță etc. Inceputul școlii era o eliberare.
Comentariu beton!11
Eu tocmai ce am auzit din curtea scolii pe langa care locuiesc rugaciuni si „Tatal Nostru” rostite solemn. Nu’mi aduc aminte ca acum 20 de ani cand eram eu in scoala sa se rosteasca rugaciuni la festivitatea de deschidere. Inutil sa spun ca ma bucur ca nu „mai” incep scoala, ci abia astept sa plece toti la scoala sa se mai elibereze parcurile sa am unde sa plimb catelul 😅
Au alternat stările de la a merge la școală cu plăcere la a merge din obligație din tot felul de motive, vacanțele petrecute în Balta Albă 🤭 lacul IOR, altceva decât 1 Mai, și în general orice era mai bun decât perioade lungi în care tensiunea din casă putea alimenta un oraș de mărimea New York ului, așa că alternativa școală era singura variantă bună.
Copiii mei au mers cu relativă plăcere la școală, liceul nu a fost cea mai bună perioadă pentru fiu meu dar facultatea a fost 🔝 🤭 fiică mea e altă specie, mereu a vrut să fie varianta ei îmbunătățită față de cea de ieri, i-a cam ieșit și încă lucrează la asta că e tânără.
Mie mi-a placut enorm la liceu, pe vremea mea, odata cu scoala, incepeau chefurile. Se faceau exclusiv acasa, era in fiecare sambata un fel de bursa a chefurilor, uneori mergeam si pe la 2-3 intr-o singura seara, parca eram la colindat. Era o regula nescrisa, ca cine facea de-astea, la randul lui, trebuia sa primeasca pe oricine. Erau cazuri in care iti treceau prin apartament zeci de tineri, multi necunoscuti. Si ne intalneam de la mai multe licee: ste stia ce fetele de la Pedagogic sau Goga veneau la chefurile cu lazaristi si viceversa. Ce vremuri!
Comentariu beton!12
Ce legătură are cu școala nu mă prind. 🤷
Toate astea se intamplau dupa ce incepea scoala. Fara ea, nu existau. Cumva era un motiv sa astepti inceperea ei.
Comentariu beton!16
Mi-a plăcut, să fiu sinceră, și abia așteptam să înceapă. Au mai zis pe-aici și Anca, și Miruna…la un moment dat devenea plictisitor, cât să o și arzi aiurea pe la bunici, la mare și prin parcuri? 😛 În liceu mi-a plăcut și mai tare, că aveam o gașcă tare mișto, făceam multe chestii împreună (suntem în continuare foarte apropiate, la 30+ de ani de când s-a terminat cu liceul). Plus că aveam iar acces la biblioteca școlii, de unde îmi luam tot ce voiam eu să citesc, iar acasă nu aveam (că de unde să ai, librăriile comuniste nu erau chiar o sursă de literatură de calitate). E drept că din matematica de liceu nu-mi amintesc nimic și nici nu știu la ce mi-ar fi folosit
Uneori da, alteori nu😅 depinde ce urma in anul ala de scoala( relax, examene etc). Dar de fapt, am scris aici ca sa zic, ca pentru mine a inceput o noua saptamana din vacanta la Praga😅 Succes copiilor la scoala, ce ma bucur ca am depasit stadiul emotiilor si nebunelii cu incepe scoala. Pentru putine lucruri m’am bucurat atat de tare, precum despartirea definitiva si irevocabila fata de sistemul romanesc de invatamant preuniversitar( nu ca ala universitar e mai breaz )
Bună dimineața! În clasele primare era dezastru, fiindcă aveam o învățătoare oribilă.. plângeam tot anul, nu doar în prima zi.
În gimnaziu abia așteptam prima zi de școală fiindcă primeam premiile pentru anul anterior.
În liceu îmi era indiferent. Nu îmi aduc aminte de perioada aceea nici cu bucurie, nici cu tristețe.
Fetelor le doresc un an bun, să fie la fel de entuziasmate și pe parcurs!
Eu cu un ochi plangeam dupa vacanta care se incheia iar cu celalalt radeam.
Abia asteptam sa-mi revad colegii (de generala) Geicu, Baluta, Kuzmici, Vladimir, Lelia, Mihaela (mmmmm!). Sa ne alergam in jurul maretului copac (nu stiu ce soi era, dar era urias, nici 4 copii cu maini intinse nu-l puteau cuprinde), sa bagam o miuta, sa dam fuga dupa scoala cu 5 lei in buzunar la evreul batran din fundul curtii cu maghernite, vis-a-vis de Biserica Sf Vineri, de la care cumparam guma Elit, sa mergem jos la Hanul lui Manuc sa vedem ce locomotive si vagoane de trenulete DDR-iste „s-au mai bagat” la magazin (mai tarziu machete de avioane, tot DDR-iste).
Sa vedem ce filme se mai turnau in zona si sa ne plimbam printre decoruri (am prins mai multe dar imi aduc aminte doar de „Mihail, caine de circ” care s-a turnat majoritar acolo, 50 mai jos de Teatrul Evreiesc).
Profesorii, nu-mi aduc aminte foarte multe despre ei decat de Dna Antim care iubea copiii si un nebun, profesor de muzica, leit Napoleon, care ii ura si arunca cu diapazonul pana in fundul clasei dupa cate un afon sau neatent, respectiv atarna cate un baiat de gulerul sacoului bleumarin in cuierul de haine daca il prindea vorbind sau jucandu-se la ora.
Altfel, despre alegerile de aseara, l-a ascultat cineva pe Siegmund ala de la AfD cuvantand la meetingurile partidului, fara imagine, doar sunetul?
Si daca da, v-a izbit similitudinea tonului si vocii cu un alt mare politician german, mare orator si el, care a facut istorie acum vreo 85-90 ani in intreaga Europa? FMM veatza…
Comentariu beton!12
Heiii, doamna Antin a fost invatatoarea mea! Ai fost la scoala 74, nu-i asa? Proful de muzica era Nae Georgescu, zis Cheliuta. Si la matematica trebuie ca ai avut-o pe doamna Pârlea Ochiulet Rodica. Când ai pomenit de Sf Vineri ma gândeam ca ai fost fie la 74, fie la 73.
La 74, da!
Cheliuta ala era un nebun. Fix pe dna Parlea am avut-o, multumesc ca mi-ai readus numele ei in memorie. De la matematica nu-mi aduc aminte foarte multe, punand-o in „sertarul” cu amintiri aproape traumatice. Si mai era profa aia de sport cu alura de halterofil, tunsa scurt, blonda, cu voce tabagica si atitudine de temnicer nazist, cum d-zeu o chema…
In ’82 la final de a8a m-am mutat in Pajura pentru ca casa unde stateam cu chirie urma sa fie demolata si intrasem si la Liceul de aviatie din Baneasa.
Szoke, asa o chema pe profa de sport. A facut parte din echipa olimpica de handball. Nici eu n-o puteam suferi. Mai era si comandanta de pionieri pe unitate.
Eu am fost acolo pâna in 87, când s-a demolat scoala. Eram in clasa a VIII-a. Ultimele 2 trimestre le-am facut la „Matei Basarab”.
Exaaact, Dna Szoke, multumesc Jual!
Putini o placeau. Spre nimeni…
Cladirea principala a scolii a ramas daca nu ma insel, s-a reamenajat in Scoala Lauder dupa ce multa vreme a ramas in paragina.
Stiu ca treceam pe acolo prin anii ’90 cand nevoia de recuperare a carnetului de sofer ma facea sa trec (cam prea des) prin zona in drum spre Udriste iar cladirea (nerenovata) a scolii inca se vedea bine, nefiind niciun gard acolo. Renovarea a presupus si incadrarea/extinderea ei cu niste cladiri noi cu multa sticla, nuca-n perete…
Cladirea aia si o mana de amintiri au mai ramas.
Nu am mai revazut niciunul dintre colegi dupa terminarea scolii dar am mai auzit vag de unii: o colega a devenit actrita la Teatrul Evreiesc, doi plecasera in America si Germania inainte de ’89, vreo doi-trei au murit de tineri iar despre restul, nada.
Acum ne bucuram alaturi de si uneori in locul copiilor (sau nepotilor, dupa caz) de inceperea scolii 😉
@Tom, daca vrei sa vezi poze cu scoala si profesorii, du-te pe facebook, cred ca mai exista grupul „scoala 74”. Ce chestie, acuma imi amintesc ca doamna Antin ne povestea câteodata de fostii elevi si pomenea de o fata, Lelia. N-o cunosc de nici o culoare, dar mi-a ramas prenumele in minte pentru ca era prima data când il auzisem, il consideram foarte exotic.
Da, Lelia e cea care a devenit actrita. Era cea mai buna prietena si colega de banca cu febletea mea de atunci, Mihaela.
Lelia era f constiincioasa si mereu de 10. Era comandant cu snur albastru (nu mai stiu care culoare era pt grupa, unitate, detasament).
Nu am FB. O sa incerc sa caut cumva acum ca mi-ai zis. Multumesc.
După 12 ani de şcoală+4 ani de facultate, am mai lucrat 43 de ani ca profesor, deci se poate spune că da, mi-a cam plăcut şcoala!!!!!
Comentariu beton!18
Am suferit de pe urma bulling ului, la greu, cel puțin în școala generală, nu știu cum am supraviețuit acelei ere, de aia nu așteptăm să înceapă școala, și la fel că și tine îmi plăceau câteva materii: româna, biologia și cam atât.
Comentariu beton!12
Mi-a plăcut până am ajuns la practica agricolă…cum ,noi,orășenii, să facem muncă de țăran?cu toate acestea,ne-a făcut plăcere să ne revedem la 10,20,30 de ani de la absolvirea liceului. Ca elev n-am strălucit dar n-am rămas corijentă sau repetentă, că mi-ar fi mâncat urechile ai mei.Am uitat să te întreb,Mihai,dacă ești mulțumit de școala fetelor, dacă au ajuns împreună la același liceu ,curiozitatea asta de colegi noi va trece repede si la ele.Succes!
La fel a fost si fiul meu cel mare cand a inceput liceul. Fiind in anul 4 din 5 acum,pot spune ca i-a trecut entuziasmul dupa anul 1. La cat mai lung entuziasm pentru zânele voastre !
Mie mi-a plăcut școala. Având o soră mai mare cu 5 ani și două verișoare primare mai mari cu 7 și 9 ani cam bănuiam ce te așteaptă după ce te faci mare și nu ești suficient de pregătit… așa că m-am pregătit cât de bine am putut.
Absolut in niciun moment nu m-am gindit ca scoala ma va ajuta ca sa am un job bun sau o viata buna. Atunci, in timpul scolii comuniste. Abia emigrind am realizat ca am avut noroc ca am facut o scoala, ca am invatat cit de cit si ca doar asa voi reusi sa fac ce doresc in viata. Altfel, ca angajat necalificat, te freaca toti sefuletii de-ti vine sa le dai un cap in gura.
@Anca. Doamne ce adevar graiesti! Asta incerc sa le explic si copiilor. Cu scoala ai sanse sa dai tu ordinele si sa faci tu programul, sa decizi tu cand si cum lucrezi. Fara scoala o sa executi ce-ti spun altii toata viata.
Mai e si cazul exceptional in care esti un meserias calificat si lucrezi pe cont propriu. Da, corect, dar electricianul nu va lucra niciodata de la distanta. Unu cu scoala poate.
Copiilor li se pare cool ca putem lucra de oriunde, ca nu ne impiedicam in zile de concediu limitate, ca am fost tot timpul acasa cand s-au imbolnavit, ca i-am asteptat la pranz cu mancarea calda. Le-am zis sa-si urmeze pasiunile dar sa se gandeasca de doua ori cand aleg.
Daca stau si ma gandesc bine inceputurile de scoala au fost intotdeauna placute pentru mine: mersul la cumparaturi de rechizite (adoram mirosul librariilor), pantofi noi, ciorapi albi, flori pentru doamna invatatoare. Chiar eram nerabdatoare sa ma intorc la scoala dupa o vacanta prea lunga. Era emotionant sa revad colegii de scoala (aceiasi de la gradinita pana in clasa a VIII), colega de banca si cea mai buna prietena, unii profesori. Asta la primara si la generala. Cand am inceput liceul emotiile erau de alta natura. Faptul ca intrasem la cel mai bun profil din liceul nostru (mandria) si curiozitatea de a cunoaste colegi noi (excitarea) nu m-au lasat sa dorm in noaptea de 14 septembrie. M-am desumflat destul de repede (profilul economic nu era pentru mine – uram contabilitatea), aveam doar doi profesori „cool” si tot ce mi-a mai ramas erau doua, trei colege noi de treaba si „admiratia” pentru ceva exemplare masculine care imi accelerau bataiile inimii. Si imi placea si la practica. Mancam impreuna, ne bateam cu struguri, furam cartofi si prune uscate, nu trebuia sa invatam.
Si pe mine m-a enervat scoala. Probabil ca era o combinatie de lene cu observarea inutilitatii invatarii atator rahaturi inutile.
Si nu doar ca incepea scoala, pur si simplu ma plictiseam oribil sa stau atatea ore sa ascult chestii ce nu ma interesau deloc.
In plus ma scarbea si faptul ca vedeam colegi ce se prefaceau interesati de materii din simplu fapt ca erau vanatori de note. Am prins si profesori rai si sadici, atat in generala cat si in liceu.
Chestia faina a intervenit prin liceu in clasa a 11-a si a 12-a cand am inceput sa mai chiulesc, sa golanim in weekend, la mare, sa mergem la sala, sa petrecem, etc. Aveam o mana de colegi similari cu care am facut destule porcarii nostime si ne-am distrat. 😀
Cu aia m-am tot intalnit si ma mai intalnesc oricand la o bere.
Restul ? O mizerie. Prefesori ? Sa nu-i vad. Materiile ? Multe fecale.
Liceu, – cimitir
Al tinereții mele –
Pedanți profesori
Și examene grele…
Și azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereții mele!
Amintirile mele despre începutul anului școlar sunt mai degrabă plăcute. Reînâlnirea cu colegii (de prostii – mai ales în liceu) și frumoasele toamne lungi din Brașov sunt amintiri plăcute.
Pe mine nu m-a deranjat deloc școala, am avut profi mișto începând de la clasele primare până am terminat un liceu de elită.
Fără a mă forța deloc am fost tot timpul în față la rezultate școlare, deși am făcut și sport de performanță până am terminat liceul.
Nu prea m-a atras școala, eram și destul de bullyed, dar eram și un leneș strălucit, asta fiind și unul din motivele pentru care nu am terminat liceul. Am tras de mine in clasa a 5-a pentru ca am vrut să iau premiu. Mi-am demonstrat că pot, apoi mi-a ajuns șaptele.
De vină era și sistemul. Orele erau robotice, anoste, mereu după programă. In clasele 9 si 10 am avut o profesoară de română care încerca sa bage ceva cultură în noi. O dată pe lună făceam ora altfel (pe vremea cand nu exista scoala altfel, sau săptămâna altfel). Țin minte ca într-o oră și-a adus casetofonul de acasă si ne-a pus simfonii. Până a fost certată de direcțiune ca rămăsese în urma cu programa. Femeia asta m-a făcut să prind drag de română. I-a plăcut compunerea de început de an, clasica „Cum mi-am petrecut vacanța de vară” și trăgea de mine sa scriu. Mi-am pierdut vacanța de vara din clasa a 10-a scriind o carte de aventuri (o porcărie monumentală, de care încă sunt mândru). Vroiam sa îi cer sfaturi si păreri, doar că la începutul anului aveam altă profesoară. O băbătie care se formase in sistem. Si cu aia s-a dus dracu și dragul pentru orele de română.
De-a lungul anilor de școală am avut vreo 3-4 profesori de genul ăsta, și toți „s-au conformat” sau s-au dat la o parte.
PS. Vezi ca se scrie șcuala in a doua variantă
Nu ma, nu! Nu mi-a placut scoala niciodata, am invatat si eu si inca destul de bine, dar de frica si niciodata de placere. Am urat scoala romaneasca intotdeauna, din clasa intai de cand am luat nota 2 in carnet in prima saptamana de scoala pentru ca nu stiam in ce banca ma pusese invatatoarea si am facut greseala sa ma asez in alt loc. Stii cum e sa fii mic, sa te ridice in picioare si sa te certe o tampita, sa tremuri toata si sa vii acasa cu prima ta nota in carnet, un 2? Bun venit la scoala!
Cat despre colegi, bulling la greu, mai ales in 1-8. Hartuire mai pe romaneste, tras de par, mazgalit pe caiet, aruncat cu cerneala pe fata in pauze, rasete peste rasete cand ma scoateau la tabla si greseam. Nu eram proasta, doar eram un copil speriat de profesori si de tot mediul asta de violenta si nesiguranta din scoala. Eram practic a nimanui.
In liceu a fost diferit, dar bullingul s-a mutat la alt nivel, nu mai imi indesa nimeni ghiozdanul in toaleta, dar era suficient sa nu te accepte in gasca… Asta e, am trecut mai usor ca aveam pielea tabacita din generala.
Asa ca nu, nu am asteptat niciodata sa inceapa calvarul numit scoala. In primul an de facultate, cand am vazut ca pe 15 septembrie eu stau acasa am rasuflat usurata, am simtit efectiv ca mi s-a luat o povara de pe umeri. De ce pana mea incepe scoala acum pe 7 septembrie?
Copiii mei vor la școală, să își vadă colegii și profii, dorința care îi ține maxim 3 zile.
Din a 4 zi până în luna iunie nu aud decât “nu am chef azi” 😁
Noci eu nu am chef azi 😉
https://youtu.be/4CBIheA_mSg?is=EqWP15u9jXOaO3J1
Mi-era OK cu scoala, pana in liceu. Am invatat bine, dar eram saraca si nu eram fiica de x si y. Cum Revolutia a venit cand eram eu in clasa a V-a, metehnele profesorilor nu s-au rezolvat instant, asa ca, astia care nu eram fii de sus-pusi nu prea eram placuti. Iar baietii erau niste animale hormonale, incat si azi mi-e scarba de ei. Eu, ca m-am dezvoltat cred prin liceu, nu eram victima, dar era jenant ce puteau sa faca. Scoala 22, pentru timisoreni, deci nu Poplaca din deal.
Apoi am intrat la Pedagogic, unde am trait cei mai faini 5 ani de liceu. Profesorii de super-calitate, exigenti (ca ne pregateau sa le fim colegi) dar foarte OK. Pe treaba lor, s-au purtat cu noi asa cum te astepti: cu pretentii de rezultate, dar si intelegatori si misto.
Am plans toate (35 de fete in clasa) dupa Bac, ca ne desparteam, asteptam inceputul de scoala ca soacra-mea pensia etc. Am fost in top clasa/scoala, desi au fost ani cu foarte mult studiu si munca.
Fie-mea a inceput de joi, e incantata de colegi si de profesori.
La Poplaca sunt oameni buni. Bine,copiii erau de toate felurile,dar nu așa sălbatici ca ăia din Timișoara. Toată lumea se cunoștea cu toată lumea.
Bucurie,Nu prea, Vacanța Mare a fost mereu de vis,iar sfârșitul ei era de chin.Apoi mai știam că urmează zilele ( multe) de sclavie ceaușistă pe plantațiile lui Ceașcă și Leana pe soare și ploie.Aviz maimuțelor sugeraniști și nostalgice ( Mă întreb s-ar duce bucuroși la câmp dacă o cere maimuța în pantaloni roșii?)
Aloooo, cum adică să nu arzi de nerăbdare să inceapă școala? Păi exceptând clasa a 9-a când am avut un mic gâlci pe limbă, din a 10-a încolo cine mai făcea inventarul la prospăturile din clasa 9-a și începea sezonul de vânătoare?
Dacă era vorba de materii si profesori am doar două cuvinte : fck off
@dojo Hiello, mi se zicea hemoroidul in liceu, că eram hormonelul suprem si nu mai scăpau fetele de mine
Mie da, mi-a plăcut la școală.
In vacanta trăiam practic din valiza.
Obligatoriu trebuia să merg in 2 tabere, plus cantonamente. Plus minim o săptămână de vacanță cu mama, una cu tata, una cu bunicii.
Mi s-a întâmplat nu odată să fac doar schimbul de valize in gara și să merg mai departe. Prea mult.
La școala mai stăteam și eu pe acasă.
Cu mintea de-atunci, nu mi-a plăcut să mă reîntorc niciodată la școală (din majoritatea perspectivelor: profesori, bully etc.), însa de fiecare dată, reintâlnirea cu prietenii și timpul petrecut cu ei făcea școala suportabilă.
Cu mintea de acu, încerc să îi inspir o notă pozitivă juniorului, în sensul ca îi explic de ce are nevoie să învețe toate chestiile alea inutile, pe care cel mai probabil nu o să le folosească niciodată; și în general, încerc să îl motivez explicându-i că orice formă de învățământ e benefică neuronilor.
Da, mi-a plăcut școala.
M-aș duce și acum la școală, mai bine decît la serviciu.
Atunci singura mea grijă era să învăț.
Bine, vacanța era visul, în iunie cînd venea vacanța mare era momentul sublim din an: a venit vacanța, cu trenul din Franța.
Vacanța era libertate, mergeam la țară la bunica, băteam coclaurii cu prietenii, cînd venea mama după mine la început de septembrie era Jale.
Mă consolam cu faptul că îmi lua uniformă, trening, pantofi, adidași și mai ales rechizite.
Îmi plăcea să pregătesc caietele, să le liniez, să le pun coperți, să încerc stiloul, pixurile.
Adoram mirosul de hîrtie proaspătă, la fel ca pe cel de pîine proaspătă.
După ce primeam manualele în prima zi de școală, mă bucuram de cele noi, mă întristam de cele vechi.
Le răsfoiam curios, să văd ce o să învăț nou în acel an școlar.
Era interesant la școală, dar vacanța era totuși mult mai dorită.
Unde ești copilărie, cu pădurea și școala ta cu tot?
PS. Acum cîțiva ani, cînd era în vogă melodia aia cu creioane colorate, m-a lovit așa o nostalgie că m-am dus și mi-am cumpărat o trusă de creioane colorate, am desenat și colorat vreo două zile, să-mi treacă dorul. Puteți să rîdeți 🙂
Comentariu beton!12
Adolescentul din dotare e super încântat de fiecare dată când începe școala, chiar dacă nu îl pasionează temele sau învățatul. Acum, la început de clasa a IX-a, a fost și mai încântat că își va mări cercul de copiii cunoscuți.
Într-a VIII-a, a XI-a și a XII-a (pe vremea lui Ceau’) și la facultate, abia așteptam să înceapă.
În general, veneam pe la 1 septembrie de la țară, unde stătusem cel puțin o lună jumate cu prieteni din copilărie adunați din toată țara, în două săptămâni mi se atenua depresia de sfârșit de vacanță și îmi venea cheful să vorbesc cu unii dintrec colegi.
La inceput de ciclu nou e euforia unui nou inceput si asta e bine si normal. Nu ca tu n-ai fi fost normal dar, no’… Apoi, daca ti-ai format un grup de prieteni intre colegii de liceu, asteptam cu drag sama reintalnesc cu ei (majoritatea). Chiar si azi, la aproape 30 de ani de cand am terminat liceul, suntem toata clasa intr-un grup de WA si ne povestim saptamanal si avem cate o iesire pe luna, maxim la 2 luni. Oare suntem „defecti”? N-as zice asta dar, no’, fiecare cu parerile lui despre unele lucruri.
Mie imi plăcea la scoala, invatam cu ușurință, imi placea sa fac teme, aveam renumele de tocilară desi eu ma consideram si ma consider si acum doar constiincioasa. Asa ca in vacanta mare ma si plictiseam si asteptam sa inceapa școala. Asta pana prin liceu, cand am inceput sa lucrez pe litoral in vacantele de vara, asa ca asteptam sa inceapa școala sa ma mai odihnesc, ca lucram 16 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, doar in picioare la linia de autoservire. Ma mai intreb uneori cum de m-au lasat ai mei sa imi stric asa toate vacantele din liceu pana la terminarea facultății, dar răspunsul real era ca de săraci ce eram faceam asta. Asa ca acum, 20 de ani mai tarziu, nu visez noaptea ca dau lucrare si nu stiu, ci ca sunt la autoservire si ma cearta sefa ca am pus prea multi cartofi la portie 🙄🤣🤣🤣 locuiesc acum langa o scoala generala si aud din casa festivitatea de deschidere a anului scolar si mereu sunt nostalgica.
Mie mi-a placut la scoala, mereu sa invat lucruri noi si sa cunosc oameni destepti.Si acum as merge la liceu/facultate din nou si din nou.Copilul meu de clasa a X a mi-a spus ca va studia Educatie antreprenoriala anul acesta,ceea ce mi s-a parut interesant;păi eu in clasa a X a faceam rusă intensiv cu 2 profi(sot/sotie) de varsta cu Lenin.
Singurul lucru care imi displace 100% cand incepe scoala este traficul imposibil din fiecare dimineata.Atat!
Problema e că nu ți-a prea folosit școala. 🤷