Mi-am dat seama că ieri am uitat să vă spun despre încă două lucruri care mi-au plăcut cât am stat în Viena.

Primul. În seara în care am ajuns, eram toți prea obosiți ca să mai colindăm orașul după căutat un loc în care să mâncăm. Așa că s-a uitat Mara scurt pe maps și-a descoperit că, la câteva minute de hotelul nostru, este un restaurant sushi – all you can eat. Pentru că fetele sunt moarte după sushi, s-ar putea hrăni toată viața doar cu asta, bineînțeles c-am mers acolo.

Recunosc, mă interesa și pe mine, pentru că eram foarte curios ce înseamnă all you can eat atunci când vorbim de sushi și cum poate să funcționeze asta. Mai ales că întreg conceptul restaurantului este prezentat așa: all you can eat, but a la carte. Treabă care m-a intrigat foarte tare.

Ei bine, mi s-a părut extrem de smart tot conceptul. N-am putut să nu mă întreb dacă așa ceva ar putea funcționa și în România, dar n-am reușit să găsesc răspunsul.

Cât despre mâncarea în sine, nu doar că ne-a plăcut, dar fetele, copiii, au renunțat să meargă la Five Guys (ăsta fiind unul dintre obiectivele setate pentru această excursie) ca să mănânce din nou la această susherie.

Pe scurt, cu 26 de euro de persoană mănânci cât sushi vrea mușchiul tău, iar mâncarea a fost de o calitate măcar decentă, pentru că altfel n-aș fi călcat a doua oară acolo, indiferent ce-și doreau copiii.

Fac o paranteză. Tot aici am mâncat cel mai bun crispy duck din viața mea. Nu știu cum reușeau oamenii ăia de acolo să facă crusta aia atât de crocantă și atât de bună, dar a fost senzațional. Preparatul intra și el în cei 26 €, nu l-am comandat separat.

Mă rog, vă las aici linkul către site-ul restaurantului. Dacă ajungeți în zona lui prin Viena, vi-l recomand din toată inima (nu, nu e în centru, că nu mă cazez în centru când sunt cu mașina și mai ales când sunt cu o mașină de dimensiunile lui Chery Tiggo 8).

A doua chestie care mi-a plăcut este una pe care o știu de multă vreme, doar că de fiecare dată când mă reîntâlnesc cu ea rămân la fel de surprins. Și mă refer la modul în care se circulă cu mașina, modul în care oamenii ăștia respectă legile și pe ceilalți participanți la trafic.

Bănene, dacă e limită de viteză de 30 km/h, toată lumea merge cu 30 de km la oră. Dacă e limită de 100 km/h, toată lumea merge cu 100 km/h. Punct.

Este pentru prima oară când circuli printr-un oraș, care mai e și capitală europeană, folosind Adaptive Cruise Controlul. Și dacă nici eu n-am fost cu mașina, apăi n-a mai fost nimeni.

Nu m-am enervat o singură dată de când sunt aici, n-am văzut un singur nesimțit care să-ți taie fața, n-am văzut pe nimeni mergând pe linia de tramvai, după care cerând voie să reintre în trafic fix înainte de refugiu, pe scurt, n-am văzut niciuna dintre mizeriile care-mi ridică tensiunea în București de fiecare dată când mă urc la volan.

Oare cum de la austriecii ăștia e posibil?

Nu e nevoie să-mi răspundeți, e retorică întrebarea. Cunosc și eu foarte bine răspunsul.

Later edit

După ce-am publicat articolul am observat că restaurantul cu sushi are mai multe locații în Viena, așa că, dacă e să ajungeti aici și sunteți fani sushi, puteți căuta care e cel mai apropiat de locul în care vă aflați. Link-ul către site e mai sus.