După două zile de Viena, pot să vă spun atât: e cald, e îngrozitor de cald. N-am crezut vreodată că la Viena pot să fie temperaturi mai mari decât la București, iar la București era caniculă când am plecat. Aici, astea două zile, a fost mamă și tatăl caniculei, am avut și 40 de grade la umbră. La un moment dat mașina îmi arată în bord 48 de grade. Da, evident, erau la soare, dar totuși. 🤦‍♂️

Desigur, m-am uitat pe prognoza meteo înainte să plec, dar ce mai puteam să fac? Nu mai aveam cum să schimb absolut nimic. Rezultatul a fost că două zile ne-am scurs pe străzi, încercând să vedem câte o chestie, dar n-ai cum. Nu ai cum să-ți bați joc de copii punându-i să colinde, în timp ce le citești disperarea pe față, că n-au greșit cu nimic în viață.

Vă zic, ar fi trebuit să vedeți Viena zilele astea. Ditamai capitala europeană era goală pe străzi, de ziceai că e în lockdown.

Faza e că de azi plecăm din Viena spre munte, deci probabil nu va mai fi caniculă. În schimb, cică încep ploile. Am întrebat copiii ce-ar alege dacă ar putea să decidă ele, soare și caniculă sau nori și ploaie? Ambele au votat pentru a doua variantă. Nfine, vedem.

La Viena am apucat totuși să le ducem la Palatul Schönbrunn (da, știu, l-a văzut toată lumea, dar ce să vezi, fetele mele nu sunt toată lumea) și dacă tot eram acolo, am mers și la grădina zoologică care e tot acolo. Nu știu câtă lume cunoaște că există așa ceva la Schönbrunn, vă mărturisesc că eu habar nu aveam, deși mai fusesem de vreo două ori prin zonă.

Dacă mergeți cu copiii la Viena, sfatul meu e să nu ratați Zoo Schönbrunn, pentru că este una dintre cele mai mișto grădini zoologice pe care le-am văzut. Păcat că era căldura aia infernală și n-am reușit să ne bucurăm de toată. La un moment dat copiii s-au așezat pe o bancă, la umbră, ne-au zis că nu mai pot și aia a fost.

În schimb, ziua de ieri a fost mult mai ușor de dus pentru că ne-am orientat doar spre activități de interior. Așa am reușit să ajungem în mai multe locuri, inclusiv să-și vadă copiii implinit visul de a mânca la Five Guys (e de departe cel mai bun fast-food în care am mâncat), dar o să vă spun doar despre cele trei care ne-au plăcut cel mai mult.

Ne-am început ziua la Mythos Mozart, un loc despre a cărui existență habar nu aveam, am mers acolo la recomandarea oamenilor de la Oficiul Național de Turism al Austriei. Și bine am făcut. Prieteni, dacă ajungeți în centrul Vienei și dacă ați auzit măcar așa, trecător, de existența unui compozitor pe nume Wolfgang Amadeus Mozart, mergeți la Mythos Mozart să trăiți o experiență imersivă unică.

Locul este efectiv la un minut de mers pe jos de Catedrala Sfântul Ștefan, la care știu sigur că veți ajunge. Dacă tot vă duceți, faceți-vă un pustiu de bine și mergeți și la Mozart. Eu vă spun atât: muzeul imersiv este exact în casa în care și-a trăit Mozart ultimii ani de viață și unde a și murit. Iar expereința în sine o să vă lase cu gura căscată.

De la Mozart ne-am mutat la Haus des Meeres. Evident, copiii au fost în culmea fericirii, nu cred că le-a scapat vreun rechin, vreun pește sau vreun lemur pe care să nu-l fi văzut. Dar de departe atracția locului a fost bazinul cu pești Koi pe care aveai voie să-i mângâi. Și să vezi drăcie, ăia chiar veneau la mângâiat. Vă zic, a fost într-un mare fel, am mângâiat atât de mult la ei, că deja dăduserăm și nume fiecărui pește.

Atracția serii de ieri a fost însă una la care nu v-ați aștepta niciodată. Dacă nu m-am așteptat eu, d-apăi voi. Tot la recomandarea celor de la Oficiul Național de Turism al Austriei, am ajuns la Magic World Vienna, unde am văzut un spectacol de magie absolut senzațional. Mai spun o dată, că poate nu s-a înțeles clar, un spectacol de magie absolut senzațional. Am intrat acolo cu așteptări zero, magia nu e printre prefratele mele, și-am ieșit năuc și încercând să înțeleg ce tocmai văzusem. Evident, n-am înțeles și n-o să înțeleg vreodată, că de-aia e magie.

Iar fetele au fost ultra-mega-entuziasmate. Probabil și ele aveau așteptări zero, pentru c-au dat ochii peste cap când le-am spus c-o să dureze aproape două ore spectacolul. După care nu voiau sa se mai termine și doar despre asta vorbesc de când am ieșit din sală.

Vă dau cuvântul meu că daca mai ajung vreodată în Viena, primul lucru pe care-l fac va fi să-mi cumpăr bilet la Magic World.

Păcat că n-am avut voie să filmăm, poate ați fi înțeles mai bine de ce sunt atât de entuziasmat. N-am cum să stau să vă povestesc numerele de magie, că n-ar avea niciun farmec, dar absolut toate au fost din alea care te lasă cu gura căscată și întrebându-te „cum naiba a făcut asta?”.

Ah, să vă mai spun că la ultimul număr al spectacolului au avut nevoie de un cetățean din public și ăla am fost eu? Practic, am văzut numărul de pe scenă, pentru c-am stat acolo pe toată desfășurarea lui. Biiine, nu vă mai spun. 😁

Cam atât despre Viena, cum ziceam, de azi am luat-o din loc spre altă zonă a Austriei.