Nu știu dacă ați observat și voi, dar există o categorie de oameni care trăiesc efectiv într-o lume paralelă, într-o realitate doar a lor.

Nu, nu mă refer la ăia care cred că reptilienii conduc planeta sau că Pământul e plat, cu ăștia e altă discuție, măcar cred în ceva.

Eu vorbesc despre oamenii care habar n-au ce se întâmplă în jurul lor, niciodată nu știu nimic despre lucruri care țin de realitatea înconjurătoare. Genul ăla de oameni care află absolut întâmplător, eventual de la un vecin, că România n-are guvern de mai bine de o lună sau că e război în Iran.

Ei nu citesc știri, nu ascultă știri, nu intră pe site-uri de știri, pur și simplu nu urmăresc nimic din ce se întâmplă în jurul lor. Și nu pentru că ar avea vreo filozofie de viață care nu le permite să se informeze, ci pentru că pur și simplu trăiesc într-o continuă și perpetuă ignoranță.

Ceea ce, până la urmă, e alegerea fiecăruia. N-am nimic cu oamenii care nu vor să știe ce-a mai declarat Grindeanu, care mai e situația economică a țării, dacă mai e război în Ucraina sau cât mai durează lucrările pentru magistrala nouă de metrou.

E ok, pot să înțeleg asta, pot să admit că există anumite aspecte care nu-i interesează, prin urmare n-are rost să-și bată capul cu ele. Problema apare când îți dai seama că oamenii ăștia nu ratează doar astfel de subiecte, ci absolut tot ce se întâmplă în jur. Ei nu știu niciodată nimic despre nimic.

Dacă apare o nouă metodă de înșelăciune online despre care vorbește toată țara, sunt ultimii care află.

Știți mesajele alea cu „coletul dumneavoastră nu poate fi livrat”? Sau telefoanele de la „bancă” prin care un individ foarte amabil încearcă să te lase fără niciun ban în cont? Sau mesajele pe WhatsApp de la prietenul care are urgent nevoie de bani într-un cont care nu e al lui? Sau QR code-ul fals pentru plătit parcarea? Sau metoda „accidentul”? Sau toate celelalte scam-uri despre care se vorbește luni întregi, uneori chiar ani.

Auzi, vezi și citești despre ele peste tot, la televiziuni, pe internet, la radio, în ziare, pe site-uri de știri, pe Facebook, pe TikTok, absolut peste tot. Dacă ai deschis internetul măcar de două ori într-o lună, n-ai cum să nu dai peste ele.

Cu toate astea, exact oamenii ăștia reușesc performanța să nu afle nimic, sunt luați ca din oală cu înșelăciuni despre care au aflat până și copiii de grădiniță.

Rămân cu gura căscată când îi văd jelindu-se revoltați c-au fost păcăliți cu o schemă despre care se știa deja de doi ani. Toată lumea știa, doar ei nu.

Iar dacă îndrăznești să le spui asta, tot ei vor sări oțărâți de cur în sus că n-aveau de unde să știe. Nici de schema asta, nici de celelalte zeci despre care s-a tot vorbit în ultimii ani.

Cum, bosule, să n-ai de unde să știi? Au zis peste tot, la tv, la radio, iar pe site-urile de știri și pe rețelele sociale sunt sute de postări sau articole pe subiect.

Aaa, or fi zis, dar eu n-am de unde să știu, că NU MĂ INTERESEAZĂ niciun fel de știre.

Și aici apare întrebarea mea: cum reușesc? Pe bune, cum?

Pentru că eu trăiesc impresia că, în ziua de azi, trebuie să depui un efort uriaș ca SĂ NU AFLI ce se întâmplă în jurul tău. Până și dacă intri să cauți o rețetă pentru salată de vinete, există șanse imense să dai peste o știre despre cea mai nouă metodă prin care încearcă unii să-ți golească contul.

Informația vine peste tine din toate direcțiile, trebuie efectiv s-o ocolești ca să nu te lovească, dar ei n-aveau de unde să știe. 🤦‍♂️

Nu spun că trebuie să urmărești știrile din oră în oră sau să citești toate analizele politice publicate pe internet.

Băi, dar, nu știu, să ai o minimă idee despre lumea în care trăiești mi se pare la fel de important ca faptul că încui ușa când pleci de acasă.

Că până la urmă nu te informezi ca să câștigi un concurs de cultură generală, ci ca să nu devii victima unor lucruri pe care noi, ceilalți, le vedem venind de la o poștă.

Știi, dacă ajungi să fii păcălit de o schemă despre care se vorbește de doi ani, poate că problema nu e doar la cât de inventivi sunt escrocii. Poate că problema e și că ai ales să trăiești într-o lume paralelă, rupt de realitate. Numa’ zic.

Uneori mă întreb dacă n-o fi mai bine să fii ca ei?