Tocmai m-a depășit un scuter pe care sunt un el și o ea care urlă suficient de tare încât să-i aud din mașină cu geamurile închise. Nu prea înțeleg de ce strigă în halul ăsta, că oricum niciunul dintre ei nu are cască, prin urmare s-ar putea înțelege și în șoaptă. Nfine…

Nu știu exact ce-și zbieraseră până atunci, dar fix când trec pe lângă mine se aude clar:

– Fă, taci dreacu că ești proastă!

Brusc am devenit extrem de atent la discuție, nu pentru că mă interesa foarte tare, dar voiam să nu pierd momentul în care ea, oripilată după ce aude așa ceva, îi spune să oprească, se dă jos de pe scuter și dispare în zare. Doar că nu.

– Da’ de ce sunt proastă?

– Că semeni cu mă-tа, d-aia!

Din păcate, de la acest stadiu al elegantei dispute filozofice n-am mai putut distinge ce ziceau, că deja erau mult în față. Păcat, părea o luptă interesantă de idei și concepte. 🤦‍♂️

Dar de dat jos de pe scuter nu s-a dat, deși au prins semaforul pe roșu.

România, prieteni, livrând ce are ea mai bun, în nici 50 de metri de drum public și confirmându-mi pentru a mia oară că mă va surprinde de fiecare dată când ies din casă.