Articol scris de Iulia.

Pentru ăia care au deschis mai târziu televizoarele, subsemnata deține, pe lângă soț, copil, pești, pisică și 2 neuroni obosiți, și niște câini.

După rasa lor, Dogi germani. Denumirea oficială a rasei, conform Federației Chinologice Internaționale este Deutsche Dogge. Denumirea lor în engleză este Great Dane*. Denumirea lor în română este Dog german, dar mai sunt cunoscuți și drept Marele Danez.

*dacă interesează pe cineva de ce în engleză se cheamă danezi, nu germani, vă povestesc în comentarii. Închidem paranteza.

Ce tre să rețineți voi din paragrafele de mai sus este „Great Dane”. Pronunțat Greit Dein. Nu mă puneți să scriu fonetic, că nush să fac asta, da pricepeți voi, că s-teți copii deștepți.

Mbun. Acestea fiind zise: în fiecare zi a săptămânii, împreună cu soțul menționat în prima propoziție, mergem la școală să ridicăm copilul de asemenea indicat în aceeași propoziție.

În funcție de starea de spirit, chef, timp, influența razelor de lună asupra galoșilor de gumă și așa mai departe, în fiecare zi din cele anterior menționate, mergem cu unul, doi sau mai mulți câini după noi, dintre care cel puțin unul este un Dog.

Luăm copilul, după care ne îndreptăm spre mașina pe care o parcăm la o oarecare distanță de școală. Da, știu, suntem niște ciudați care nu parchează ân față la școală, pă avari, ci preferăm să facem o plimbare de 15 – 20 – 25 de minute pe jos.

Cum școala copilului este în centru, de cele mai multe ori mergem spre mașină prin zona pietonală (adică pe strada Republicii, pentru cine a mai trecut prin Brașov).

E, pe undeva pe strada Republicii, pe la o cârciumă, există un om. Care om, de fiecare, dar absolut de fiecare dată când mă vede trecând prin fața stabilimentului, răcnește de la depărtare, cât îl țin bojocii:

– Great Dan!!!

După care, în funcție de situația șeptelului din teren (dau un exemplu aleatoriu de zi în care eu sunt cu 2 Dogi și soțul cu femela lui de Schnauzer), completează:

– Marele Danez! Doi la număr! Și cu un Schnauzer uriaș!

sau:

– Great Dan! Marele Danez, unul la număr!

Atât. Nu tu „Uau, ce mari sunt!” sau „Pot să fac o poză cu ei?” sau „N-aveți nevoie de șa pentru ăla?” sau „Vaidemine, ăștia cred că vă mănâncă și urechile” sau alte chestii pe care le aud în mod absolut uzual la plimbările cu câinii.

Nu. Omul nostru urlă „Great Dan” (Dan, da, nu Dein?) și face recensământul populației canine. Și când zic „urlă”, credeți-mă că nu exagerez cu absolut nimic. Omul răcnește de se aude până spre cartierele periferice 🤷‍♀️

E, azi așa, mâine așa, până mai zilele trecute. Când, nu mai știu din ce motiv, musiu soț n-a putut, așa că m-am dus singură după copil. Cu o potaie, firește.

Și cum coboram eu așa cu copilul, agale, pe stradă, la un moment dat, absolut din senin, îl aud pe fi-miu răcnind de să-mi spargă timpanele și să-mi sară inima din piept:

– Great Dan!!!

M-am blocat inițial, ca după câteva fracțiuni de secundă să îl văd pe omul nostru cel degrabă strigătoriu, postat la locul lui obișnuit. Doar că, ce să vezi, de data asta i-o luase fi-miu înainte.

Omul s-a blocat și el, după care a revenit rapid cu replica:

– Ha, mi-ai luat-o înainte!

Mă bușește râsul, că ce să și fac? După care, câțiva pași mai încolo, fi-miu mă întreabă foarte serios:

– Auzi, mami? Da’ oare pe nenea îl cheamă Dan?

Promit că data viitoare când îl mai vedem, îl întreb dacă îl cheamă Dan!