Articol scris de Iulia.
…
Păi ce, credeți că numa’ șefu la blog o arde pă plimbări și deplasări?
Ntz, stați liniștiți, că și sora voastră blondă a avut mâncărici în talpă. Și, la fel ca șefu, nici io n-am ars-o pe chill și relaxare, ci am umblat cu treabă.
În speță, mi-am dus potăile (2 dintre ele, mai exact) la expoziție. Taman hăpt, la câmpie, în frumoasa Ialomiță.
Acu, faptul că am mers la expoziție n-ar fi nimic deosebit, că fac treaba asta cu expozițiile de vreo 9-10 ani deja. Ce a fost însă deosebit a fost faptul că, pentru prima dată, am fost singură.
Adică na, singură, da’ cu potăile, însă fără omul din dotare. Dăcât eu și cei doi viței blonzi ai familiei.
Și ajung eu fain frumos la locul cu pricina, identific cetățeanul cu care aveam de luat legătura la cazare, apare și don’șoara de la recepție și se oferă să mă conducă la cameră.
Urcăm, îmi prezintă dânsa camera, îmi pune cheia în palmă și apoi sănătate și-un praz verde.
Arunc rapid o privire în jur, după care zic să mă apuc de cărat bagaje. În tot timpul ăsta, lăsasem câinii în mașină.
Cobor deci la mașină, înșfac un rucsac, o traistă, poșeta mea de damă bine (în care nu numai că poți îndesa lejer 2 franzele, un kil de cartofi, un PET mare de apă minerală și o rudă de salam, dar e și posibil să găsești vreunele din cele enumerate mai sus, că sincer, nu mai știe nici mama lu’ proces verbal cu exactitate ce conține), plus un umeraș cu hainele „de bune”, alea cu care urma să intru în ring la prezentarea câinilor.
Cu cealaltă mână, înșfac potăile de lese și dă-i, Zoio, fii bărbată, ia-o spre cameră.
Ajung la ușa camerei, bag cu băgare de seamă cheia în broască, învârt… nimic. Canci. Ioc deschidere ușă. Adică, nu mă înțelegeți greșit, cheia se învârtea până la un punct, dar nu făcea o rotație completă, ci se bloca undeva pe la jumate.
Mă apuc, trag de clanță, ba mai în sus, ba mai în jos, trag de ușă, împing de ușă, trag de ușă în timp ce împing de clanță, împing de ușă în timp ce trag de clanță… practic pun în aplicare tot arsenalul de mișcări cunoscute mie întru descuierea unei uși îndărătnice.
Dar ușa în fața căreia nădușeam eu de zor… nimic. Rămânea mută și încuiată, fără să dea vreun semn că ar vrea să se clintească.
După câteva minute de astfel de lupte asidue, apuc lesele câinilor cu dinții, scot din buzunar telefonul și o sun pe duduia de la recepție: „Alo, sunt eu, Picasso, mă uit la ușa încuiată ca curca la Metamorfoza lui Kafka, haidaț și mă ajutaț, rogu-vă!”
Nu trec 2 minute și apare duduia. Îi explic că io am procedat așa cum știu io de la mine de acasă: bagi cheia în broască, învârți, broasca se descuie, deschizi ușa, pătrunzi în incintă. Decât că aici nu funcționase procedura.
O văd că dă să facă un pas înspre mine, după care se oprește așa, cam la vreun metru și întinde mâna înspre mine, abordând o poziție ușor nefirească, de ziceai că i s-au lipit tălpile de podea și vrea să facă schema aia a lui Michael Jackson, de se lasă în față până mai-mai zic că dă în nas.
Fac un pas înspre ea, convinsă fiind că vrea să îmi ia cheia din mână, să încerce personal Operațiunea Descuierea.
Face și ea un pas, dar în spate. Mă uluiesc pe moment, așa că mai fac un pas spre ea. Mai face și ea un pas în spate. Mă blochez. Mai fac un pas în față. Așijderea și ea – un pas, dar în spate. Mă, drăcia dracului! Ce dans bizar o mai face și fătuca asta?
Îmi mai ia alte câteva secunde să mă recalibrez, după ce o aud bâiguind ceva, așa, cu un ușor tremur în voce, și atunci mă izbește revelația: ea voia, săraca, într-adevăr, să ia cheia din mâna mea, dar nu avea curaj să se apropie suficient de mine, din cauză că eu eram atașată de vițeii din dotare. Care probabil or fi arătat flămânzi, sau ceva.
Împing potăile mai în spate, mă întind spre ea, îi dau cheia, o bagă în broască și, ce să vezi, miracol! Ușa se descuie!
Bă, dă-o dracului de treabă, oi fi eu blondă, da’ chiar așa de blondă încât să nu fiu în stare să descui o amărâtă de ușă de hotel, parcă nu mă știam…
Duduia se întoarce zâmbitoare spre mine, se întinde aproape într-o cumpănă înspre mine, ca să-mi înmâneze cheia buclucașă înapoi, după care dă să se întoarcă pe călcâie și s-o ia din loc.
Zic în sinea mea: Halt! Ia stai ’tălică pe loc acilea și explică la mandea! Sau vrei să te sun de fiecare dată când vreau să intru în cameră, în toate cele 3 zile cât stau aici?
Dar cu voce tare:
– Ăăăă, nu vă supărați, stați un pic! Explicați-mi și mie, să nu mor proastă, cum ați făcut?
– Ăăăă, păi am băgat cheia și am învârtit!
S’mori tu! Și io care credeam că ai făcut un descântec sau ai descuiat cu puterea minții!
– Asta am înțeles, dar cum anume? Că și eu am băgat și am învârtit, da’ de deschis tot nu s-a deschis!
– Aaaa, păi dumneavoastră probabil ați învârtit invers! Că asta nu se deschide așa, se deschide invers, în partea ailaltă!
– … (ecran albastru)
– Păi dumneavoastră ați învârtit probabil încolo, de aia nu s-a deschis. Da’ nu trebuia încolo, ci încolo!
(paranteză explicativă: să nu vă gândiți că aceste cuvinte erau însoțite de vreun gest cât de cât descriptiv, ci doar de niște mâini atârnând inerte pe lângă corp și un zâmbet tâmp pe meclă)
Până la urmă am reușit să scot de la ea informația. Frați și surori, vă spui drept, io toate broaștele cu care-am avut de-a face, le-am descuiat învârtind cheia spre dreapta, în sensul acelor de ceasornic.
Doar că, ce să vezi dandana, ușa asta se descuia spre stânga. Lucru pe care, vă spun cu mâna pe inimă, nu l-aș fi ghicit nici într-o mie de ani, că nush dacă știți, io-s și blondă.
Dar important e că până la urmă am reușit să pătrund în odaie și-au fost toate bune și frumoase.
Și dacă sunteți cuminți, săptămâna viitoare vă povestesc și cum era cât pe ce să coc câinii în suc propriu. Tot în aceeași excursie.
Dar până atunci, vă invit să-mi povestiți dacă ați avut parte de pățănii nasoale sau haioase cu uși și broști, p-acasă pe la voi sau prin deplasări.
Și bonus, vă las și-o poză cu mandea și vițeii, să ziceți și voi dacă pricepeți de ce s-o fi temut fetica ceea 🤷♀️
Se fabrică și Small Dane, ca pentru oameni normali, să poată fi, totuși, plimbați fără fracturi de cot la fiecare smucitură?
Broasca de Ialomița o fi ceva rasă nouă woke, de e pe invers. Sau poate ai stat în vreun hotel Brambura…😂
Comentariu beton!23
Hotelul sigur era oleacă Brambura 😁
Și da, se fabrică și modele mai mici, le zice Bichon 🤭
Comentariu beton!19
Da’ eu nu vreau doi, ajunge un chon? Danke chon!
Comentariu beton!37
Chiar asa! Cum sa te sperii de pufoseniile alea mici si dragalase?
Asa-i ca usa se deschidea spre dreapta si nu spre stanga? Asta ar fi explicat broasca pusa invers. Bine…in cazul broastelor de pe vremea impuscatului.
Comentariu beton!14
Aia zic! Dacă au ăștia mai sunt să te sperii de ei…
Da, ușa se deschidea spre dreapta. Dar și eu am acasă 2 uși care se deschid spre dreapta și broasca tot normală e 🤷♀️
Doamne și ferește, cum să te poți speria de așa ceva mititel și drăgălaș? Și nu una bucată jițăl, că două! Soro, zi merci că nu a zis fata că lucrează remote în zilele alea!
Comentariu beton!20
🤣🤣🤣🤣🤣
@Simona Dombi, sa stii ca am intalnit receptionera/proprietara care lucra de acasa(nu era la pensiune) in ultimul concediu, cand am ajuns in prima seara la o pensiune am gasit totul inchis, am sunat pe numarul de pe booking si mi-a explicat doamna cum sa deschid poarta de la intrare in pensiune, unde e cheia de la camera si toate cate cele, ne-am descurcat cu explicatiile ei, pensiunea era foarte curata si noua, frumos inauntru insa era cam goala, a doua oara sigur nu ma mai cazez acolo.
După poză, să înțelegem că pufoșeniile mici și drăgălașe reprezentau jumătate din numărul participanților și 80 -90 % din greutatea lor?
Frumușei, ai luat locul 1 și 1bis?
🤣🤣🤣
Nope
Din poză se va înțelege că am luat locul I la perechi cu ei.
Comentariu beton!21
După poză, să înțelegem că pufoșeniile mici și drăgălașe reprezentau jumătate din numărul participanților și 80 -90 % din greutatea lor?
Foarte frumușei, cred că ați luat locul 1 și 1bis?
Pai nu putea sa spuna si tanti cand a dat cheia ca merge pe invers?
Io nu am lasat decat chei in broasca peste noapte, pe din afara. Le-au gasit vecinii 😀. Fix tot asa si eu, am gasit cheile vecinilor in usa. Evident ca ne-am salvat unii pe altii si am luat cheile din broasca.
Alta e cand lasi chei in broasca pe dinauntru si incerci sa descui pe dinafara 🫣.
P.S. Felicitari patrupedelor roz 🏅🏅 .
Aia zic! Dacă tot s-a obosit să vină cu mine personal până sus și să-mi prezinte camera, nu putea să spuie că e pe dos cu descuiatul? 🤷♀️
Chei în broască, pe dinafară, nu-mi amintesc să fi uitat vreodată, doar pe dinăuntru, în special atunci când cineva încerca să descuie de afară, cu vreo urgență care de care mai urgentă 😁
Ei, asta cu cheia uitata in usa pe dinafara fac frecvent si eu care locuiesc singura in casa la parter si cu poarta fara incuietoare. Noroc ca locuiesc pe o alee înfundată si trec (sper) doar vecinii prin fata casei. Uneori, daca ma uit la un film mai cu scene dure fug repede la usa sa vad daca e incuiata si cheia pusa cum trebuie 😂
Comentariu beton!17
Tot cu rotire spre stânga se deschide și ușa de la mine de acasă. E ciudat când merg în altă parte și se deschide rotind la dreapta.
Am mers la un hotel în Sibiu și eram trei fete în cameră, iar cheia era un card. Fiecare avea cardul ei ca să nu stăm să ne căutăm între noi ca să putem intra în cameră. Ușa se închidea automat. Și așa am plecat noi trei, în pijamale, către camera unor prietene (eram într-o excursie) și toate cardurile au rămas în cameră. Când am realizat că am fi putut petrece noaptea în hol, ne-am dus la recepție, unde tocmai se caza un grup mare de persoane care veniseră la o conferință. Și noi trei eram în pantaloni scurți și tricou la recepție în noiembrie. Jumătate de oră mai târziu, i-am explicat recepționistului cum aveam 3 chei în cameră și aveam nevoie și de a patra, deoarece eram încuiate pe dinafară. Nu ne-a dat o altă cheie, dar a mers cu noi și ne-a deschis ușa cu una universală.
În altă ordine de idei, de fiecare dată când merg pentru prima dată undeva mă rătăcesc, fapt pentru care evit să plec la drum singură. Așa am întâmplări din fiecare deplasare mai lungă făcută.
Ah, la astea care se deschid cu cartele am pățit de nenumărate ori să rătăcesc sărăcia sau s-o uit în cameră.
Aici, deși tanti nu mi-a spus din prima în ce direcție să rotesc cheia, mi-a spus însă din prima secundă să am grijă, că ușa se încuie când o tragi după tine, așa că să nu cumva să plec din camera fără cheie.
Am păzit cheia aia tot weekendul ca pe sfintele moaște!
Chiar nu înțeleg de ce s-a speriat fata. Câinele negru e chiar drăguț 😂😂😂
Probabil din cauză că nu l-a văzut. Pe câinele negru, zic 🤭
Adevarul e ca par simpatici, o combinatie intre Jason Voorhees si Freedy Krueger, ceva de genul. Chiar nu inteleg de ce s-a speriat d-ra. O fi fost de la broasca?
Chiar sunt simpatici!
Eu cred că mai degrabă de mutra mea e posibil să se fi speriat, mi s-a mai zis că uneori nu arăt chiar prietenoasă. Io știu? 🤷♀️
Am mai pățit cu broaștele care se închid pe dos, ca și cu clanțele care se blochează trăgând în sus de ele.
Foarte intuitiv, pe principiu “hâțână-mă, hâțână-mă” 😁🙄
Ma duc și eu la concurs de patruped, tre’ să mă îmbrac cu haine de nuntă? Nu am sacou decât de satin de mătase 🫣
Exact, intuitiv ca băgatul unui deșt în ochi! 😅
Și nu, nu tre să te îmbraci în nici un fel, poți să mergi și în treling, nu te oprește nimeni. De altfel, și la nuntă poți merge în treling, din câte știu 🤷♀️
Precum zice și @Ana-Maria, ușile care se inchid automat ieste o pacoste. Am pățit la München. La un sfert de ora dupa ce m-am cazat. Ramasese la mine in mega poșetă cartea unei prietene, ca ne-a mâncat in k sa facema schimb cultural in avion. Ambele carti erau la mine, fata strangatoare. Imi spun că poate vrea și dânsa sa se cultive (era din Piatra Neamț, hence dânsa) si dau o fuga până piste uliță – adica usile erau fața ina fata la un metru jumate departare. Iar usa me poc. Adica soft poc, am apucat sa văd cum se închide, dar nu am avut prezența de spirit s-o opresc. Asa ca ma duc la recepție, ii spun fetei de acolo ce si cum. Imi face o alta cheie. Ii zic „v-aduc cheia inapoi in cateva minute”. Zice „nu-i nevoie, sa vedem cate chei veti avea la plecare”.
După două zile bat la usa mea 2 colegi. Făcuseră aceeași mișcare, dar in duo. Adică erau 2 chei uitate in doua camere, ca ei coborasera la o cafea. Ei germană keine, English canci iar franceza lor nu le folosea. Așa ca ma duc cu ei la receptie. Tipa dă sa râdă dar i-am explicat ca NU eu mi-am incuiat cheia ci cei doi tineri.
Cursul la care am participat se ținea in limba română de catre un tanar ungur din Cluj, cs prea multe casute cu vorbesc engleza/germana ramasera nebifate.
Mi-a mai povestit cineva o chestie similară cu cartele de hotel, dar nu-mi amintesc în momentul ăsta cine anume, nici să mă tai 🤔
Însă probabil ai mei, ei au talente deosebite în materie de aventuri cu chei.
(Mamă, dacă citești, dă din casă 😁)
Ce frumosi si talentati sunteti! Multumesc pentru fotografie, e placut sa pot sa vizualizez personajele in timp ce citesc aventurile lor. Iar ei clar imi depasesc imaginatia.
Eu nu am intalnit usi sa se deschida in sensul acelor de ceasornic. In lumea mea, toate s-au deschis in sens invers.
Felicitari pentru premiu!
Mulțumim 🙂♥️
Usile de la aparatul de urgenta, tip vitrina-desi ai zice ca incuierea se face invartind cheia spre latura pe care se deschide usa, ambele broaste merg in acelasi sens, drept urmare una dintre usi se descuie pe invers, ceea ce imi da vesnic vertij…
Așa are sens și în capul meu – încuiere spre partea unde se deschide, descuiere în direcția balamalelor 🤷♀️
Iulia dragă, mi te inchipuiam înaltă ca o girafă și longilina ca un asparagus.Na! Acuma ca am văzut și poza, sunt un pic bulversata! În plus ești și oleacă blonda, ca eu mi te închipuiam brună! Nu-i bai! Tot o sa te citesc ca-mi plac la nebunie articolele tale!
Ah! Și despre câini ce za zic? Credeam ca au doi Bichoni mititei și cârlionțați! Iată și aici m-am înșelat! 😀
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Am râs cu lacrimi și sughițuri 🤣
Poi dacă era așa cum zici tu, mă mai luptam eu cu grasa interioară? 🤣
Mna asa funcționa yala și zarul a bunica mea.😀Avea o cheie de rezerva ascunsa mai mukt sau mai putin la vedere pe terasa la bifarea stâlpului de susținere cu acoperișul,a vrut vecinul sa între neinițiat în lipsa eu , cu cheia de rezerva- dar a rămas cu încercarea și cheia rupta în ysla😀.
😅😅😅
Iulia dragă, mi te inchipuiam înaltă ca o girafă și longilina ca un asparagus! Na! Acuma ca am văzut și poza, sunt un pic bulversata! În plus ești și oleacă blonda, ca eu mi te închipuiam brună! Nu-i bai! Tot o sa te citesc ca-mi plac la nebunie articolele tale!
Ah! Și despre câini ce să zic? Credeam ca ai doi Bichoni mititei și cârlionțați! Iată și aici m-am înșelat! 😀
Eu in locul domniței as fi cerut permisiune sa ii pup un pic. Si mi am amintit de doua faze:
1. In copilărie, se apuca taica miu sa schimbe clanța la bucătărie. Numai ca a reușit sa o așeze cu kuru in sus. Adică cu orificiul de băgat cheia deasupra clanței. A decretat ca asa e corect si a rămas asa. Ca sa deschizi usa ridicai de clanta in loc sa apesi. Noi ne obișnuisem, dar musafirii veniți in bucătărie sa fumeze, cand sa iasă, sa vezi ce atac de panica făceau încercând sa miște clanta in jos, pana apucai sa le explici cum funcționează la noi bucătăria.
2. Acu vreo 10 ani fost la un curs si m au cazat la hotel. Dupa o zi grea, spre seara, am vrut sa descui usa. Numai ca nu mai puteam scoate cheia dupa ce descuiam. Aia de la recepție au chemat meșterul de acasa, ca era vreo 6 seara. Concluzia: mi a explicat omu ca daca am băgat cheia orizontal, tot asa tre sa o scot, nu vertical cum încercam eu
1. Ahahaha, am mai văzut și eu prin case clanțe montate așa, probabil tot de cetățeni cu ambiții de meșteri, dar abilitățile tehnice ale unei sticle cu apă plată.
2. 😅😅😅😅😅
PS: pupături acceptă mereu cu mare plăcere, mai ales Kaboom (în poză ăla mai înalt 😁)
Nu stiu, zau, ce a putut s-o sperie.
(Detin sot cu fobie de caini, asa ca fac haz de necaz).
Adevarul e ca pana la deschiderea usii am asteptat cu emotie sa ne zici ca era alta camera.
Patanii din hoteluri? Hold my beer! Am pt 3 carti dar o voi mentiona pe cea mai frecventa: robinetul de la dus montat pe invers. Ori te oparesti, ori ingheti.
Si cea mai tare: singura in camera, mi-am pierdut ochelarii (mioapa minus 4) si nimeni din echipa nu raspundea la telefon. A trebuit sa sun la receptie sa vina cineva sa ma ajute. De atunci umblu cu 2 perechi oriunde ma duc.
Să știi că pentru câteva clipe am crezut și eu atunci că încerc la camera greșită, dar apoi am verificat pe brelocul de la cheie și pe ușă – era același număr.
Și la ăștia era fix invers bateria la duș 🤣🤣🤣
Acu, gândind cu mintea de pe urmă, ar fi trebuit să mă aștept că dacă yala era invers, și alte lucruri mai sunt așișderea.
Incep sa cred ca aia cu bateria e facuta special…..
Frumosi blanosi! Succes!
Mulțumesc! 🙂
Io dăcât atât zic: să pleci cu câinii aceia presupun că e egal cu a fi cu 2 copii nu prea sănătoși sau 4 fără probleme…. adică stai cu ochii pe ei ca pe butelie; să nu muște, să nu dorească scandal cu alți câini, să nu îi treacă pipi fără să fie locul potrivit…Succes!Să ne înțelegem,copiii nu mușcă,nu se pipi oricum ,poate la pampers,dar grija e maximă.
Cam așa ceva, doar la partea cu pipi nu e stres, că știu să și facă la comandă și știu și să nu facă decât acolo unde li se dă voie.
Tare amuzanta postare!😂 Dar chiar in timp ce citeam m-am gândit ca trebuia învârtit invers cheia. Da, știu asta pentru ca si la mine acasă ușa de serviciu are această șmecherie si nu ca sa încurc hoții ci pentru ca băieții care mi-au montat yala, nu de meserie, au montat-o pe dos, cu susul in jos!😀
Chestia este ca folosind rar ușa asta uit de montarea pe dos a yalei si astfel si mie mi se întâmpla cam aceeași pățanie, fără vitei dar cu o grămadă de sarsanale in mâini ceea ce nu face tocmai ușoară manevrarea unei uși indaratnice.
Firește, că atunci când ești cu mâinile în buzunare, nu se întâmplă niciodată d-astea 😁
cîteva gînduri răzlețe îmi trec prin capul tehui de nesomnul și kilometrii din cursul săptămînii:
– ce premiu o fi fost la concursul ăla de viței!? un pogon de pămînt ar fi bun, te ajută să-i hrănești…
– acu’ și cheile-s pe invers!? intră tot la elgibiti? cheia sau yala…?
– oare să-mi fac a doua cafea? intravenos?
– rochia aia i-o fi pus-o @Fritz în valiză Iuliei? cînd sună la persoane rătăcite să explice repede: femeie cu 2 viței! da, da’ n-aveți cum s-o ratați, o vedeți și pe întuneric!
oare am seringi în casă?
Comentariu beton!13
Încerc să îți răspund pe rând
– premiile de obicei constau în sincere felicitări și o cocardă
– da, și cheile au luat-o razna, e clar că vine elgibitiu’ peste noi 😅
– întotdeauna da pentru cafea
– nu, rochia mi-am pus-o singură în bagaj, nush dacă am mai zis, da’ mie-mi place rozul.
Mergeam cu câinele la plimbare „prin mijloc de codru des” la propriu.
Câinele talie obișnuită – labrador.
La un moment dat, după o curbă ușoară, eu primul, câinele în urma mea, ne întâlnim cu un bade de oraș (după vorbă, după port).
I-am dat bună ziua și voiam să schimb două vorbe despre ciuperci, despre vreme…
Moment în care s-au albit și pur și simplu a înțepenit, mai avea puțin și leșină.
Abia când m-a ajuns câinele din urmă mi-am dat seama că făcea pe el de frică.
Am încercat să-l liniștesc și am plecat cât
mai repede.
Nu toți știu că labradorii sunt blânzi și nici nu e foarte mititel…
Așa cum îi spuneam cuiva și pe fb, sunt oameni cărora pur și simplu le e frică de câini, indiferent că-s Bichoni sau Ciobănești de Bucovina 🤷♀️
Hopa si eu. Nu am mai comentat pana acum aici, dar de data asta imi da cu virgula si trebuie sa intervin. In toti cei 46 de ani ai mei de activitate terestra de pana acum, nu am întâlnit ușă care sa se descuie spre dreapta. Si nu doar uşă, orice chestie învârtibilă, fie ca-i yala, șurub, robinet, etc., se deschid spre stanga si se inchid spre dreapta.
Say what??
In general, orice yala se descuie invartind cheia inspre partea cu balamalele, si se incuie invartind cheia spre partea opusa balamalelor. Nu exista o regula „spre dreapta” sau „spre stanga”, totul depinde de care parte a usii te afli atunci cand incui/descui.
In cazul Iuliei, inteleg ca se descuia usa invartind inspre partea opusa balamalelor, ceea ce reprezinta un caz mai rar (si contra-intuitiv, dupa parerea mea).
Exact. La mine acasă cheia se învârte spre dreapta pentru că se deschide pe partea stângă. Dacă ușa se deschide pe partea mea dreaptă, atunci cheia se răsucește antiorar la stânga.
Chestie de construcție, când clanța e deasupra.
La ălea fără clanță, cu măciulii mari la care bagi cheia în mijloc, cum au americanii, e la fel dar uneori le pun pe dos. Tot pe dos sunt puse și ălea de trebuie să răsucești în sus clanța în loc de jos. O găselniță pentru a proteja copii.
Dacă domnişoara s-a intimidat de cățeii simpatici ai Iuliei, probabil în fața unei perechi de ciobăneşti bucovineni albea şi la păr.
Scăpași ușor, Iulia… Pe mine m-a încuiat pe dinafară fi-mea de 2 anișori când am ieșit să duc gunoiul… să vezi după aia emoții pân-la tavan și ușă metalică spartă de pompieri ca o cutie de chibrituri…
Apropos de inchis ușa pe partea ailalta, a patit-o fii-mea când nepotul meu avea vreo doi ani jumate. Si cu bona impreuna, dar de data asta inchise afara si pustiul singur înăuntru, un curios nevoie mare care cotrobaia peste tot, deschidea toate dulapurile si sertarele din bucataria in care era o oala mare cu ciorba fierband in clocote. Doamnele, nu stiu prin ce concurs de imprejurari, iesisera amandoua pe casa scarii fara cheie la ele, usa fiind cu yala cu inchidere automata. Fiind vara, fii-mea, doar in slapi, maieu si sort, a trebuit sa imprumute masina unui vecin sa vina la mine acasa (eu eram la munca in celalalt capat al orasului) sa ia cheia de rezerva, timp in care menajera stand lipita de usa incerca sa tina baietelul de vorba langa usa ca sa nu se duca la aragaz sau, mai grav, pe balcon sa se catere pe pervaz. Daca nu au albit amandoua in ziua aceea, a fost sansa lor.
A, si tatal in delegatie!!! Nu stiu daca a aflat pana azi….
Aoleu, m-au trecut toate nădușelile citind ce povestiți voi aici! Bine că s-au terminat fără incidente aventurile!
Felicitari! 👏🏻
Poveste cu vreo broasca care sa n-o pot deschide n-am dar, am una in care topaia prin pat in timp ce incercam sa adorm. Am fost cazat intr-o pensiune de langa o balta de pescuit si, spre dimineata, cand m-am pus in pat un pic „obosit” am simtit ceva rece si lipicios in zona picioarelor. Mi-am banuit prietenul de farsa sugubeata dar, n-a fost el ci probabil intrase pe usa terasei care ramasese deschisa pana am ajuns in camera. Totusi, nedumerirea a fost cum de a putut „urca” in pat. Oricum, am urlat atat de tare incat vecinul de camera a venit intr-o clipa la noi nestiind ce s-a intamplat. 🐸
Ahahaha 😂😂😂😂😂😂😂😂
“Decât” o curiozitate am și eu: dacă în timp ce îi ții în lesă… hmmm știu și eu…trece prin fața lor o mâță aroganță și le stârnește vreo pornire de prăduire, cam câte secunde reușești să te ții la ei înainte să te ia târâș? Sau nu fac ei faze din astea, că deh, sunt gentlemeni educați?
Mai curând încalecă pe ei, ca o hamazoană, şi porneşte după împricinată.
Sau da drumu’ la lesa cum ne-a povestit alta data. 🫢
@Pierrine, nu se întâmplă nimic, nu-i interesează pisicile în mod deosebit 🙂
Am un singur comentariu: MINUNAŢI!!!!!!!!
🙏 ♥️♥️♥️
In copilarie usa apartamentului unde locuiam avea asa yala care se deschidea invers. Era interesant dar imi placea , era altfel.
Felicitări pentru cei doi prieteni. Sunt foarte frumoși . Au o mutra blajina dar precum este de asteptat, statura cam sperie.
Eu am 2 labradori, unul are 13 ani , celalalt 6. Unul galben , unul negru ( sunt neamuri, tata si fiu ).
Cand cel galben era tanar, desi avea cea mai blanda privire, aveam un vecin care trecea pe cealaltă parte a străzii cand ne intalneam. Si , culmea, mârâia la el desi rar auzeam asa ceva la animal. Acum , bietul, are aceeasi privire blanda, este carunt, pe jumatate orb si in totalitate surd. Dar e ok , il iubim si ne iubeste si ii tine isonul fiului.
Cel negru in schimb latra de nimeni nu indrazneste sa intre in curte cand il vede asa mare, negru si “fioros”.
Dar este cel mai bland cățel, dupa taică-su. Este “iubitul “ nepoatei de 3 ani ( asa ii spune ea) si ii da voie sa faca ce vrea cu el. De la tras de falci , la pupat pe bot.