Mulți ani, cei mai mulți din această viață, am fost zgârcit cu singura persoană din viața mea cu care n-ar fi trebuit să fiu: cu mine însumi.

Întotdeauna pe mine mă lăsam pe ultimul loc, întotdeauna pentru mine era bun ce mai rămânea sau ce era mai ieftin. Aproape niciodată nu alegeam pentru mine lucrurile de calitate sau cele pe care mi le-aș fi dorit cu adevărat.

Mi-a luat extrem de multă vreme, a trebuit să mă lupt foarte tare cu mine însumi ca să scap de tentația imensă de a fi zgârcit cu mine.

Atenție! Nu are absolut nicio legătură cu banii, poți sa fii zgârcit cu tine indiferent câți bani ai.

Am cunoscut în această viață oameni cu bani mulți de tot, dar care își cumpărau cel mai ieftin frigider din Altex. Nu, nu e o figură de stil și nici magazinul n-a fost menționat întâmplător, eram de față când un om, care n-a avut nici cea mai mică problemă să plătească niște sute de mii de euro pe o vilă, și-a cumpărat efectiv cel mai ieftin frigider din Altex, motivând că „face același lucru ca unul scump”.

Și nu, nu și-l lua pe post de frigider pentru bere sau ca al treilea frigider din casă, pur și simplu își înlocuia frigiderul care i se stricase.

Am dat doar un exemplu ca să înțelegeți la ce mă refer când zic că poți să fii zgârcit cu tine însuți, indiferent câți bani ai. Mai bine zis ca să înțeleagă cei care citesc textele pe diagonală, sau le citesc și nu înțeleg ce scrie în ele, și-ar fi sărit de cur în sus: dacă n-ai bani nu înseamnă că ești zgârcit cu tine.

Nu despre asta este vorba. Ca să fiu și mai bine înțeles, textul ăsta nu este despre oamenii săraci și nevoiași, cei care trăiesc la limita subzistenței, prin urmare pentru ei verbul „a alege” nu face parte dintre opțiuni. Când trebuie să supraviețuiești, nu mai e vorba despre zgârcenie cu tine însuți.

Uite, să revenim la mine, au existat vremuri când mă duceam să-mi cumpăr haine și încălțăminte de la en gros-urile de pe lângă București, pentru că atât îmi permiteam. Problema e că și de-acolo îmi cumpăram ce era mai ieftin, nu ce mi-aș fi dorit sa-mi cumpăr.

Să presupunem că aveam de ales între un tricou care costa 18 lei și unul care costa 25 de lei, diferența dintre ele fiind că ăla de 25 chiar îmi plăcea. Ei bine, întotdeauna îl alegeam pe cel de 18 lei. Niciodată nu stăteam să mă gândesc că viața mea nu ar fi fost influențată cu absolut nimic de diferența aia de 7 lei, cu sau fără ei, s-ar fi desfășurat fix la fel.

Când ajungeam la restaurant, dacă mă atrăgeau din meniu două feluri de mâncare, unul care costa 30 de lei și celălalt 50 de lei, ghiciți pe care mi-l alegeam întotdeauna. Deși în sinea mea mi l-aș fi dorit pe cel de 50, deși cei 20 de lei diferență până la urmă însemnau nimic.

N-am să uit niciodată cum, la una dintre printre primele mele ieșiri din țară, eram la Barcelona, la o cașcarabetă din aia cu suveniruri pentru turiști, și mi-am cumpărat un magnet care era 2 euro, deși ăla care-mi plăcea și pe care mi-l doream, costa 3 euro. Diferența aia de un euro chiar nu însemna nimic, dar creierul meu pur și simplu n-a putut altfel.

Faza e că toată zgârcenia asta se aplica doar la mine, doar în ceea ce mă privește. N-aveam nici cea mai mică problemă dacă ai mei își cumpărau de la en gros exact ce le plăcea și comandau la restaurante fix ce-și doreau să mănânce, fără să mai facă vreun calcul vizavi de prețuri.

Pot continua cu multe exemple de genul, puteți extrapola în orice alt domeniu, dar cred c-ați înțeles deja la ce mă refer. Pur și simplu eram zgârcit doar cu mine, cu cei din jur niciodată.

Mai mult ca sigur aș fi continuat să fiu la fel și astăzi, dacă la un moment dat nu mi-aș fi zis: stop, e cazul să nu mai fii tâmpit.

Știți cum s-a produs switch-ul? Sau, mai bine zis, când s-a produs? În pandemie.

Da, prieteni, dacă e să-mi fi adus vreun lucru bun pandemia, atunci ăsta e: m-a făcut să înțeleg că e cazul să nu mai fiu zgârcit cu mine.

E drept c-a venit într-un mod extrem de neplăcut, ca o palmă peste față, dar dintr-odată am înțeles că pe lumea asta nu ești sigur de nimic. Că lucrurile se pot schimba brusc și uneori ireversibil, de la o zi la alta.

Evident, n-am stat să mă gândesc punctul la chestii de genul de-acum nu trebuie sa mai fii zgârcit cu tine însuți, în schimb, am avut o revelație când am constatat că pot să nu mai fiu.

O să vă dau și exemplul de la care cred eu c-a plecat ne-zgârcenia.

Abia începuse pandemia, cu lockdown and shit, când mi-am comandat de pe Amazon niște adidași la preț aproape dublu față de același model de pe site-urile de la noi. I-am luat la prețul ăla mare doar pentru că erau roșu cu albastru, pe site-urile românești nu-i găsisem nicăieri în culorile astea.

Din secunda în care am băgat cardul și am apăsat „pay”, nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată zgârcit cu mine însumi.

Mai trebuie să vă întreb sau îmi povestiți de bună voie?