Aveți mai jos două texte pe aceeași temă: emigrarea în Elveția.

Le-am primit de la doi oameni care nu se cunosc și-am considerat că trebuie să le las pe amândouă în cadrul aceluiași articol, tocmai pentru a oferi maximum de informație celor care vor avea nevoie. Puteam să fac două articole, dar google le-ar fi indexat separat, treabă care n-ar fi ajutat la nimic pe nimeni.

Ce mi-a plăcut tare de tot este că ambele sunt extrem de bine sistematizate și cu informații care cred eu că sunt exact ce-ar interesa pe cineva care ar vrea să se mute în Elveția.

Primul articol este scris de colega care mai comentează pe aici sub numele de BB, al doilea este scris de Victor despre care nu știu dacă e prezent prin comentarii.

Le-am pus în ordinea în care mi-au fost trimise.

…

Textul scris de BB

Noi locuim în zona germană a Elveției, în Zürich, și suntem plecați din România de aproape 20 de ani. Un lucru important de știut este că există diferențe mari între regiunile vorbitoare de germană, franceză, italiană și reto-romană. Din experiența noastră, cel mai ușor îți găsești un job în zona germană, dar aici sunt și cele mai mari costuri ale vieții, în special chiriile și asigurările.

Loc de munca

Din punctul nostru de vedere, ideal este să ajungi în Elveția cu un contract de muncă deja semnat (așa a fost cazul soțului meu). Știu personal familii care au venit fără ofertă de muncă și care s-au întors în România după câteva luni și multe mii de franci cheltuiți inutil.

Conform legii, companiile sunt obligate să angajeze mai întâi cetățeni elvețieni, apoi persoane din Uniunea Europeană, și doar dacă pot dovedi că nu există candidați potriviți din aceste două categorii pot angaja persoane din afara UE. Evident, multe companii găsesc modalități să evite această regulă, dar ea există și trebuie cunoscută.

Detalii oficiale:

Căutare job-uri:

Salariul se negociază brut, nu net. Diferențele de impozitare pot fi foarte mari în funcție de canton (Zürich vs. Geneva, de exemplu).

Calculator taxe:

În Elveția există salariu minim doar în anumite cantoane. Zürich nu are salariu minim cantonal, însă există salarii minime stabilite prin contracte colective.

Pentru optimizarea taxelor și evitarea dublei impuneri, noi plătim un consultant fiscal o dată pe an. Eu sunt liber profesionist, taxele mele se calculează separat și apoi veniturile se adună la impozitul familiei. Sistemul fiscal este corect, dar foarte riguros.

Permisele de rezidență

Ca român, primul contact serios cu birocrația elvețiană este legat de permisul de ședere. Cele mai frecvente sunt:

  • Permisul L – temporar, până la 12 luni. Bun ca soluție de început, dar instabil. Cu acest permis este mai greu să închiriezi o locuință sau să obții credite.
  • Permisul B – permis de rezidență pentru cetățeni UE, de regulă valabil 5 ani. Oferă stabilitate, drept de muncă, reîntregirea familiei și acces normal la piața chiriilor.
  • Permisul C – permis de ședere permanentă, care se poate obține după minimum 5 ani de rezidență legală. Este cel mai „confortabil” statut: nu mai depinzi de angajator, ești perceput ca rezident stabil și este obligatoriu dacă vrei, pe termen lung, să aplici pentru cetățenia elvețiană.

Trecerea de la L la B și apoi la C marchează etape clare de integrare.

Locuință

Chiriile sunt foarte ridicate, mai ales în Zürich, Geneva sau Zug.

Platforme utile:

Contractul de închiriere este obligatoriu, de regulă pe minim 1 an, cu garanție de 2–3 chirii (sumă blocată într-un cont special).

Pentru un imigrant din România, piața chiriilor din Elveția poate fi una dintre cele mai surprinzătoare și restrictive experiențe.

Contractele de închiriere sunt extrem de bine reglementate și trebuie tratate cu maximă seriozitate. Rezilierea contractului nu se poate face oricând și nici informal: este necesar un preaviz clar specificat în contract, care poate ajunge până la 6 luni, iar notificarea trebuie trimisă în scris, prin scrisoare recomandată (poștă), nu prin e-mail sau mesaj. În multe cazuri, există doar anumite date fixe la care un contract poate începe sau înceta, de exemplu 1 martie, 1 iunie sau 1 septembrie, iar nerespectarea acestor termene poate însemna plata chiriei în continuare.

Totul este documentat în detaliu: la preluarea locuinței se face un proces-verbal foarte amănunțit (cu poze, liste, observații), iar la predare locuința trebuie returnată în aceeași stare în care a fost primită, ținând cont de uzura normală. Orice deteriorare poate fi imputată chiriașului, motiv pentru care este extrem de important să fie semnalața imediat, în scris, orice problemă constatată la mutare. Din această perspectivă, o asigurare de răspundere civilă (Haftpflichtversicherung) este indispensabilă: ea acoperă daunele produse accidental în locuință (parchet, uși, obiecte sanitare etc.) și poate face diferența între o plecare liniștită și costuri foarte mari. Stiu cazuri in care proprietarul a pastrat o parte din garantie.

La mutare este obligatoriu sa se faca curatenie generala. Multi chiriasi platesc firme specializate pentru asta pentru ca proprietarul poate opri o parte din garantie daca considera ca locuinta nu a fost predate in starea in care a fost gasita.

Există si o variantă de ieșire mai rapidă din contract: te poți muta mai devreme dacă găsești chiriași care să preia locuința (Nachmieter). Atenție însă — proprietarul nu este obligat să accepte pe oricine. În general, trebuie să propui minimum două variante de chiriași, care să fie solvabili, să îndeplinească criteriile impuse (venit suficient, documente complete) și să fie dispuși să preia contractul în aceleași condiții.

In unele zone este aproape imposibil sa gasesti o chirie decenta. In Zurich, un apartament cu doua dormitoare intr-o zona buna incepe de la 2,500 CHF.

Fără adresă oficială nu puteți face aproape nimic (permis de ședere, asigurare medicală, cont bancar).

După mutare, trebuie să vă înregistrați la primărie (Gemeinde) în maxim 14 zile:

Noua adresă trebuie comunicată tuturor furnizorilor (asigurare, bancă, școală etc.).

Sănătate

Asigurarea medicală este obligatorie pentru fiecare persoană, inclusiv pentru copii.

Costul este de aproximativ 250–400 CHF / lună / persoană, în funcție de sex, asigurator, canton, nivelul franșizei (deductible) și opțiunile alese. Copiii plătesc minimum și nu au franșiză.

Compararea ofertelor se poate face pe platforme dedicate, precum https://www.comparis.ch/krankenkassen sau https://www.priminfo.admin.ch.

După încheierea unei polițe de asigurare, vă alegeți un medic de familie (Hausarzt).

Un aspect important al sistemului elvețian este asigurarea pentru accidente (Unfallversicherung).

Dacă lucrați cel puțin 8 ore pe săptămână pentru același angajator, acesta este obligat prin lege să vă asigure împotriva accidentelor. Această asigurare acoperă atât accidentele profesionale, cât și pe cele neprofesionale, inclusiv pe cele petrecute în timpul liber. Costurile medicale aferente accidentelor sunt suportate de asiguratorul de accidente, nu de asigurarea medicală de bază, iar franșiza și coplata nu se aplică, ceea ce face sistemul mult mai avantajos în cazul unui accident.

Sistemul medical este excelent, extrem de bine organizat și foarte bine dotat. În funcție de tipul de asigurare poți să alegi spitalul și doctorul la care vrei să mergi.

Am avut experiențe medicale șI totul funcționează impecabil: programările, comunicarea cu personalul medical și infrastructura sunt la standarde foarte înalte.

Accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități locomotorii este foarte bună, atât în instituțiile medicale, cât și în spațiile publice.

Comparare asigurări de sănătate:

Educație

Educația este obligatorie de la 4–5 ani. Învățământul public este gratuit și de bună calitate.

Structură generală:

  • Grădiniță (Kindergarten) – obligatorie
  • Școala primară
  • Școala secundară – cu mai multe trasee (practic / academic)

Există:

  • școli publice (majoritatea)
  • școli private (bilingve germane-engleza sau Franceza – engleza)
  • școli internaționale (foarte multe în zonele Zürich |Basel | Geneva)

La înscriere sunt necesare:

  • pașapoarte
  • permis de ședere
  • adresa
  • asigurare medicală
  • carnet de vaccinări
  • foaie matricolă / acte de la școala din România

Informații generale:

Alocația pentru copil (Kinderzulage) se obține prin angajator și este plătită lunar, diferă în funcție de canton (în Zürich ~200 CHF/lună).

Programul școlar se respectă strict. Dacă copilul întârzie, trebuie anunțată școala. Absențele se cer în scris, din timp, iar vacanțele în afara perioadelor oficiale sunt rareori aprobate. Temele sunt puține, dar responsabilitatea este mare: copilul trebuie să-și gestioneze singur ghiozdanul, echipamentul sportiv, instrumentele de lucru.

Un aspect dificil pentru părinții români este faptul că doar aproximativ 20% dintre copii ajung pe traseul care duce la facultate, iar profesorul din ciclul primar are un rol decisiv în orientarea copilului. Nu există presiune ca toți copiii să ajungă la gimnaziu academic.

Copiii sunt încurajați să fie independenți, temele sunt puține, dar responsabilitatea este mare.

Transport

Este excelent, extrem de bine organizat, punctual și bine integrat la nivel național.

Pentru calatorii folosim aplicația și site-ul oficial al Căilor Ferate Elvețiene: https://www.sbb.ch, unde sunt informații despre trenuri, autobuze, tramvaie, prețuri și conexiuni.

Există mai multe tipuri de abonamente și carduri de reducere, adaptate diferitelor nevoi.

Unul dintre cele mai populare este Half Fare Card (Halbtax), care oferă reducere de 50% la majoritatea biletelor de transport public și este foarte avantajos pentru cei care călătoresc frecvent.

Pentru familii, exista Junior-Karte. Acest card permite copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani să călătorească gratuit pe toată rețeaua de transport public din Elveția atunci când sunt însoțiți de unul dintre părinți. Cardul este anual, are un cost fix (30 CHF) și este extrem de avantajos pentru deplasările zilnice sau excursiile în familie.

Un alt tip de bilet pentru transportul în comun este Gemeindetageskarte (cardul zilnic al comunei). Acesta este un bilet de o zi, valabil pe întreaga rețea de transport public din Elveția, care poate fi achiziționat la preț redus (39 CHF) direct de la primăria (Gemeinde) de domiciliu. Numărul de carduri este limitat, iar rezervarea se face din timp. Este o opțiune excelentă pentru excursii de o zi, mult mai ieftină decât achiziționarea biletelor standard.

Rețeaua de drumuri și autostrăzi este impecabilă, însă regulile de circulație sunt foarte stricte.

Amenzile sunt mari (pentru abateri grave se poate face si inchisoare), limitele de viteză sunt respectate, iar radarele (fixe si mobile) sunt frecvente.

Pentru utilizarea autostrăzilor este necesară vigneta anuală (40 CHF).

Relația cu vecinii și viața socială

Elvețienii sunt politicoși, dar rezervați mai ales la inceput. Nu există vizite spontane dar daca te accepta atunci relatia este de lunga durata. Regulile sunt clare, iar orice abatere de la reguli este observată. Elvetienii observa tot – cum sortezi gunoiul, cum parchezi, daca respecti regulile. E modul lor de a se asigura ca faci parte din comunitate, esti integrat.

Ce l-ar putea împiedica pe un român să emigreze în Elveția?

  1. Costurile inițiale foarte mari
  2. Piața chiriilor extrem de competitivă
  3. Rigoarea regulilor
  4. Bariera lingvistică (in zona germane)
  5. Sistemul educațional selectiv

Elveția nu este pentru toată lumea. Este strictă, scumpă și cere adaptare. Dar dacă reziști primilor ani, câștigi stabilitate, siguranță, predictibilitate.

Elvetienii au o atitudine in general foarte pozitiva fata de romani, mai ales comparativ cu modul in care suntem priviti in alte tari din Europa.

Stiu ca sunt partinitoare dar pentru mine este cea mai buna tara in care as putea locui.

…

Textul scris de Victor

Zilele trecute am primit un telefon cu rugămintea de a ajuta o persoană cu informații despre o relocare în Elveția (CH) și m-am gândit că ar fi bine să pun aceste idei și pe „hârtie”.

După 11 ani trăiți deja în această țară, cred că aș putea să vă arăt care ar fi ordinea firească prin care o persoană poate emigra în Elveția, o țară NON-UE, deci în care anumite reguli sunt puțin diferite față de majoritatea țărilor din Europa.

Chiar dacă este o țară NON-UE, poți călători liber, adică având în buzunar doar buletinul sau pașaportul românesc, însă regulile sunt destul de stricte când ne referim la emigrare (să nu vi se pară suspect când la trecerea frontierei posibil să fiți controlați destul de atent chiar dacă mergeți în concediu, nu uitați că suntem români).

Dreptul de ședere și cel de lucru

Pentru a locui ca și rezident în Elveția trebuie să intri în posesia unui permis de ședere (echivalentul unui buletin pentru emigranți/rezidenți). Acest permis îl poți dobândi doar atunci când ai un contract de muncă în Elveția și/sau o adresă de domiciliu (și bineînțeles prin căsătorie cu o persoană care are cetățenie sau permis de ședere).

Permisele de ședere sunt de mai multe tipuri:

  • L – permis pentru un contract de lucru determinat de până la 1 an, sau pur și simplu prin înregistrarea la o adresă pentru o perioadă de doar 3–6 luni. Cu acest permis nu este permisă prelungirea perioadei de ședere.
  • B – permis pentru un contract de lucru nedeterminat + adresă de domiciliu. Are valabilitate 5 ani. După această perioadă, dacă aveți contractul de lucru valabil, permisul de ședere se reînnoiește automat, doar prin formalități simple (se completează câteva formulare la primărie și se reînnoiește permisul de ședere).
  • C – permis permanent de ședere și drept de lucru. De fel acest permis îl primești după 10 ani de locuit în Elveția sau mai exact după ce ai primit 2 x permis B (dar nu este obligatoriu). Pentru acest permis de ședere, persoana care solicită acest drept trebuie să demonstreze prin examen un anumit nivel de limbă vorbit (B1) / scris (A2) (nu este foarte complicat examenul), dar și faptul că nu a avut probleme cu legea (cazier curat) + un cazier financiar (adică ești la zi cu orice plată sau nu ai avut probleme cu băncile).

În mod EXCEPȚIONAL, acest permis de ședere se poate dobândi și mai devreme în anumite condiții, pe care eu personal le-am îndeplinit (loc de muncă stabil și neschimbat 6 ani, adresă fixă aceeași perioadă, copil născut în Elveția, zero probleme de integrare). Totuși, pentru români (și rezidenți din EST) această excepție a fost scoasă de vreo 2 ani.

  • G – permis de ședere pentru transfrontalieri, care se adresează persoanelor care lucrează în Elveția dar locuiesc în țările vecine și fac naveta, foarte aproape de granița cu Elveția.
  • Pașaportul elvețian sau cetățenia – n-am ajuns la acest capitol încă, deci revenim cu info, sper în scurt timp. Clar este o procedură lungă și mai complexă decât ce ați citit mai sus.

Joburi sau căile prin care se pot găsi locurile de muncă

De la început vreau să vă atenționez despre faptul că trebuie să evitați firmele de recrutare din România, pentru că au tot apărut fraude grosolane cu firme care promit lucruri, solicită bani pentru diferite documente și apoi dispar din peisaj. Deci nu vă puneți speranțe în astfel de firme.

Singurele căi oficiale către joburi sunt site-urile de specialitate din Elveția (gen jobs.ch etc., foarte ușor de găsit cu Google) sau LinkedIn.

Nu vreau să descurajez pe cineva, dar procesul este foarte complicat, mai ales în cazul joburilor normale (lucrători în fabrică, șoferi, joburi în curățenie și restaurant, construcții etc). Un prim impediment în găsirea unui job în Elveția va fi LIMBA.

Cu toate astea, în CH sunt folosite 4 limbi oficiale: germana, franceza, italiana și romansh. Deci, în funcție de limba străină vorbită, este important să căutați jobul în zona respectivă unde preponderent se vorbește acea limbă, pentru a avea un avantaj.

Și ce facem cu limba engleză? Facem și cu limba engleză, doar dacă ajungi să lucrezi într-o multinațională sau în domeniul IT.

Eu consider că varianta de aplicare la joburi de acasă este varianta simplă, mai puțin costisitoare, dar ca timp poate fi mai lung (nu vă descurajați, cunosc persoane care au depus CV-uri cu sutele, luni de zile, până au fost chemați la un interviu).

Această variantă este mai ușoară pentru cei care aplică la joburi în IT, inginerie, management, medical (mă refer la medici, nu asistenți).

Varianta mai complicată și mai costisitoare, dar posibil mai rapidă, este să veniți în CH ajutați de cineva care vă poate oferi o cazare (și poate chiar să vă înregistreze la o primărie de unde veți primi direct acel permis L) sau să locuiți pentru o perioadă de 1–2 luni la un mic hotel/pensiune și singuri să mergeți direct la firmele pe care în prealabil le-ați căutat.

Știu, e greu, dar mereu spun că nu este imposibil.

Un mare ajutor vă poate fi și înscrierea pe rețele sociale în grupuri cu români în acele zone (gen „Români în Elveția” etc.), de unde puteți afla foarte multe lucruri: cazări mai ieftine, cazări care pot face adresă, chiar locuri de muncă.

Încă o dată vreau să vă reamintesc: fără a vorbi (nivel minim conversațional) una din limbile oficiale, șansele de angajare se duc spre zero. Cu engleza doar cu mare noroc, gen pentru un job la curățenie, ajutor la bucătărie, hotel, excepție joburile din IT etc.

PS: funcționează și varianta „pe pile” (sau „vitamina B”, cum spun elvețienii), adică într-o firmă un angajat prieten poate auzi și te poate introduce, dar aceste lucruri se întâmplă rar. Plus că în Elveția, când îți pui obrazul la bătaie pentru cineva, acel cineva trebuie să facă și treabă. Dar funcționează de cele mai multe ori.

Cazare, locuință pe scurtă sau lungă durată

Pentru început (în Elveția majoritatea pleacă singuri până se aranjează lucrurile), mulți optează pentru varianta locuință pe scurtă durată, deoarece este simplu de accesat, dar foarte scump.

În general, hotelurile mai mici sau pensiunile din sate pot oferi această variantă de cazare pe durată mai lungă (1–3–6 luni), la prețuri diferite de cazarea pe zi.

Ca idee, un preț pentru o cameră la pensiune (cu sau fără baie în cameră) poate începe de la 700–800 CHF pe lună (curățenia inclusă 🙂). Unele pensiuni sau hoteluri oferă și posibilitatea de a vă înregistra provizoriu la primărie și primi permisul de ședere L.

Tot pentru perioade scurte puteți căuta variantele de chirii în sistem B&B, cazări de tip cameră de hotel, garsonieră sau studio, dar prețurile sunt foarte mari și pornesc de la 1500 CHF în sus (în majoritatea cazurilor condiții net superioare față de hotel/pensiune). Deci pentru varianta asta trebuie să aveți pregătită o sumă considerabilă de bani în buzunar.

Închirierea pe termen lung este mai complicată. Majoritatea apartamentelor sunt înregistrate prin agenții, deci totul legal și cu multe reguli pentru locuit… Elveția.

Foarte rar se pot găsi locuințe de închiriat la privat, doar cu noroc și poate prin prieteni (foști proprietari care pleacă și lasă în locul lor persoane de încredere).

Locuințele se găsesc pe site-uri de specialitate gen immoscout, comparis sau homegate (dacă nu mă înșel au și variante în engleză). Programările de vizită se fac cu agenții sau cei care încă locuiesc în apartament.

Perioada de vizionare este foarte mică, poate fi și maxim 2 ore într-o singură zi, timp în care vin toți cei care solicită programare.

Nu funcționează sistemul „primul venit, primul servit”, ci se completează formulare care conțin informații despre chiriaș: loc de muncă, venit pe an, câți membri are familia și foarte important ce permis de ședere aveți (L, B, C). Agenția analizează aceste informații și ALEGE chiriașul.

De exemplu, o familie cu 2 adulți și un copil va avea întâietate în fața unei familii fără copil sau a unei persoane singure. Nu aș fi vrut să scriu asta, dar este adevărul: o familie de elvețieni poate fi aleasă în detrimentul unei familii rezidente.

Tot important: este aproape imposibil ca o familie cu 2–3 copii să poată închiria spații mici gen garsoniere sau apartament cu 1 dormitor + living.

Prețurile pentru chirii încep de la 900–1000 CHF pentru un studio (discutăm de localități mai mici, nu despre orașe ca Zürich, Basel, Luzern etc).

Majoritatea prețurilor de chirie includ prețul apei consumate și căldura (în unele cazuri la final de an se mai fac recalculări și posibil să mai vină ceva extra de plătit).

Pentru orice accept de chirie veți avea de plată o lună în avans și valoarea a 1–2 chirii pentru garanție.

Înregistrarea oficială în Elveția

Contract de lucru „avem”, o chirie s-a găsit, urmează partea cea mai simplă a relocării: înregistrarea la primăria satului/orașului.

Primăria solicită documentele personale (buletin/pașaport), contractul de lucru și contractul de închiriere al apartamentului. Aceste documente primăria le înregistrează la Biroul de Migrație din CH, după care răspunsul va fi primit prin poștă (termenele pentru răspunsuri sunt între 2 săptămâni și 1–2 luni, în funcție de canton, localitate etc).

Biroul de Migrație, în funcție de documentele pe care le primește, hotărăște ce tip de permis primește rezidentul (L sau B), după care va face o programare la Biroul Cantonal pentru fotografie.

Cum spuneam, majoritatea vin la început singuri în CH pentru a „pregăti” totul în vederea reîntregirii familiei. O familie care deja are un membru înregistrat în Elveția primește automat aceleași drepturi/permis de ședere ca primul (bineînțeles după ce solicită acest lucru la primărie).

Un pont: persoanele care trăiesc în concubinaj pot declara la primărie pe cei cu care conviețuiesc (prieten/prietenă) pentru a beneficia de permis de ședere. A doua persoană din familie, având deja acest permis de ședere, se va bucura de un avantaj atunci când își va căuta de lucru.

Grădinițe, școli

Și copiii, la rândul lor, primesc în CH aceleași drepturi de ședere ca și părinții.

Primăria se va ocupa exclusiv de înregistrarea lor la școala din zona unde locuiesc (în cazul copiilor de la grădiniță până la clasa a 9-a).

De multe ori, în satele mai mici, școlile pot desfășura activități doar până la clasa a 6-a, urmând ca din clasa a 7-a copiii să fie repartizați în cea mai apropiată localitate cu școli de capacități mai mari până la clasa a 9-a.

Încerc să explic pe scurt sistemul școlar:

  • Creșa – copil nou-născut până la vârsta de minim 4 ani. Creșa (KITA) în Elveția nu este subvenționată de stat, deci toate locațiile sunt private, având costuri de la 1000 CHF în sus pe lună, în funcție de numărul de ore sau zile pe care bebelușul le petrece acolo. Trebuie menționat și faptul că după naștere mamele beneficiază doar de 3 luni perioadă de creștere a copilului, după care, dacă salariul îți permite, plătești KITA sau, ca în cazul majorității, mama rămâne acasă (fără job) pentru îngrijirea copilului.
  • Grădinița normală – copil care a împlinit 4 ani cu cel puțin o lună înainte de începerea anului școlar. Grădinița este gratis. Educatoarele vorbesc direct în dialectul elvețian, deci copiii vor deprinde direct limba cu dialect. Pentru zona vorbitoare de limbă germanică, copiii învață separat și limba germană „curată”.
  • Școala primară – clasa 1–6, materii de bază: limbă, matematică, științe, arte, sport.
  • Nivel secundar 1 – clasa 7–9, elevii sunt repartizați pe profiluri/niveluri în funcție de rezultate.
  • Învățământ secundar 2 – de la clasa a 9-a în sus. De la acest nivel, în funcție de rezultatele avute de elev, se poate urma:
    1. o școală cu formare profesională (combinație de școală + practică),
    2. școala generală/liceu care permite acces direct la universitate,
    3. școala profesională superioară (variantă mai teoretică a școlii profesionale, cu posibilitate de acces la studii superioare).

Sistemul școlar este complet diferit de cel românesc. Din punct de vedere al studiului, consider că este la un nivel mai jos decât cel din România, în schimb se bazează pe foarte multe materii practice, de îndemânare, artistice și creație.

Pentru copiii care intră în sistemul școlar din timpul mersului, școala va asigura suportul total pentru integrare și învățarea limbii. Am cunoscut copii veniți în Elveția direct în clasa 1-a sau a 6-a și nu au avut nicio problemă de integrare, mai ales că majoritatea avea ceva cunoștințe de engleză și, cu ajutorul colegilor și profesorilor, merg mai departe direct cu clasa la care este integrat.

Atunci când copilul nu poate ține pasul cu învățarea limbii, acesta este înscris separat la un curs de limbă suplimentar.

Repet: tot sistemul de învățământ de la grădiniță în sus este GRATUIT. Nu există taxe, bani pentru școală, pentru profesori, absolut nimic. Toate materialele necesare învățatului se primesc de la școală.

Părintele cumpără DOAR ghiozdanul special de școală, care conține deja penar, rucsacul de sport și, în funcție de preț, și alte accesorii pentru școală (nu caiete, nu cărți etc).

Viața de zi cu zi

Trecând peste partea frumoasă pe care o văd turiștii, pentru a locui în Elveția trebuie să fii foarte atent cu cheltuielile. Chiar dacă salariile sunt mari, și cheltuielile sunt pe măsură.

De cele mai multe ori, SERVICIILE de orice fel au prețuri foarte ridicate, aici incluzând și serviciile medicale.

Asigurările medicale în Elveția sunt 100% private, OBLIGATORII (nu se opresc contribuții din salariu) și funcționează cam pe același sistem al unei asigurări auto, adică pornește de la o bază (cu un minim de opțiuni) și poate ajunge până la tot felul de opțiuni pe care le poți alege (acces la spitale speciale de recuperare sau din alte cantoane, servicii de transport special, servicii de asistență acasă, intervenție salvare cu elicopter etc).

Ca un mic exemplu, o familie compusă din 2 adulți și un copil pot plăti pe LUNĂ aproape 1000 CHF asigurările medicale.

Aceste asigurări conțin și o franșiză: cu cât franșiza este mai mare, cu atât rata pe lună este mai mică (ex: o asigurare de 300 CHF pe lună are o franșiză de 2500 CHF pe an, iar o asigurare de 430–450 CHF pe lună poate avea o franșiză de 300 CHF pe an).

Aceste franșize sunt anuale și se plătesc din „buzunar” pentru servicii până acest plafon se depășește, moment în care asigurarea plătește tot. Dar nu chiar tot: chiar și după depășirea franșizei, o persoană va plăti mereu 10% din orice factură (inclusiv la plata medicamentelor).

Bineînțeles, acest sistem este creat de așa natură astfel încât să nu devină o povară pentru o persoană atunci când suferă de un accident sau are o boală „mai grea”, costurile pentru tratamente fiind foarte mari (doar un simplu control medical poate costa de la 100–200 CHF în sus, în funcție de boală).

!!! Un rezident proaspăt ajuns în Elveția are obligația ca în maxim o lună de când a fost înregistrat la o adresă să prezinte o copie a cardului de asigurare către primărie, altfel primăria va solicita automat pentru rezident o asigurare, fără ca acesta să aibă de ales.

Spitalele și serviciile din spitale sunt impecabile, chiar dacă uneori ni se pare că unele lucruri nu funcționează așa cum ne-am dori, ținând cont de prețurile ridicate pe care le plătim pentru asigurări. Nu se pune problema de șpăgi, atenții sau orice alte intervenții: la spital sau cabinet privat orice persoană se prezintă cu cardul de asigurat și ATÂT.

Costuri cu „casa”

După cum am spus mai sus, consumul de apă (rece/caldă), precum și căldura sunt incluse paușal (sumă fixă) în prețul unei chirii (aceste costuri vă sunt arătate la încheierea unui contract de închiriere). Uneori, la sfârșitul anului se fac regularizări și mai pot veni anumite sume de plată pentru apă și căldură.

Deci ce vă interesează în mod deosebit va fi la final prețul chiriei.

Serviciul de salubrizare (gunoiul menajer) nu este inclus în chirie. De obicei, de la orice magazin se pot cumpăra saci personalizați pentru gunoi MENAJER (de exemplu: 10 saci de 35L au un preț de 20–22 CHF). Cât gunoi faci, atât plătești.

Acești saci, după umplere, se pot depozita în containerele de lângă bloc/casă (de multe ori aceste containere sunt sub cheie, fiecare casă având cheie pentru acces).

Mare atenție cum selectați gunoiul: au fost întâmplări când s-au dat amenzi pentru sortare necorespunzătoare (până la 150 CHF amendă).

Sticlele, cutiile din tablă și aluminiu se pot lăsa la tomberoane speciale care se găsesc aproape peste tot. PET-urile din plastic de asemenea au tomberoane separate sau la aproape orice magazin există spații speciale de colectare.

Trebuie să menționez că în Elveția nu se percep taxe de returnare pentru PET-urile, cu toate astea toți duc toate recipientele la punctele de colectare și reciclare.

Cartonul și hârtiile puse separat se pot scoate la stradă o dată pe săptămână sau o dată pe lună, în funcție de mărimea localității, iar colectarea lor este GRATUITĂ.

Pentru alte materiale gen moloz, lemn, elemente din plastic, reciclarea se face doar la centre specializate, CONTRACOST.

Energia electrică, telefon, internet și TV

În momentul în care sunteți înregistrați la primărie la o adresă, veți primi și contractul cu firma care distribuie energie la acel imobil. De obicei sunt doar câteva firme de distribuție energie și acestea își „împart” zonele, deci nu există posibilitatea de a vă alege alt furnizor.

Prețurile la energie nu sunt mari raportate la salarii: undeva la 30 rappen/centi per kW, preț mediu, deoarece tarifarea este diferențiată noapte/zi, tarifele de noapte fiind mai mici de la ora 19 până la ora 7 și de sâmbătă seara până luni dimineata.

Facturile pe lună sunt între 50 și 100 CHF pe lună, în funcție de consum (plățile se fac prin facturi la 3 luni).

Pentru telefonie, internet și TV trebuie să studiați ofertele firmelor de specialitate: Swisscom, Sunrise (un fel de Vodafone), Salt (un fel de Orange) sau alte companii mai mici.

Prețuri: abonamentele de telefonie mobilă de la 20 CHF, iar pentru internet și TV de la 50 CHF.

Transportul

Rețeaua de transport în comun din Elveția este foarte bine pusă la punct. Nu cred că există vreun sat/localitate care să nu fie conectată de o stație de autobuz sau tren, cu intervale de trecere de 5–15–30 de minute maxim.

Prețurile la bilete sunt destul de ridicate și încep de la 5–6 CHF pentru o zonă prin care trece mijlocul de transport în comun. Cu toate astea, există diferite forme de abonamente în funcție de necesitățile fiecăruia, dar și posibilitatea de a plăti o opțiune anuală „HALB TAX” (190 CHF în primul an, 170 CHF din al doilea an pentru persoane cu vârsta peste 25 de ani), care te ajută să plătești orice bilet pe orice rută la jumătate de preț. (www.sbb.ch este site-ul oficial unde puteți vedea exact și prețurile în funcție de rută)

În cazul în care dețineți o mașină personală, trebuie să țineți cont de faptul că parcările sunt destul scumpe: de la 50 rappen/centi – 2 CHF pe oră (sau chiar fracțiuni de jumătate de oră). Multe parcări exterioare sunt limitate la 1–2 ore, iar amenzile pentru neplată sau depășirea timpului plătit încep de la 40 CHF.

Pentru a nu avea neplăceri, este de preferat să folosiți parcările sub/supraterane, care sunt cu timp nelimitat de staționare.

Pentru utilizarea autostrăzilor, autoturismele trebuie să plătească vigneta. Prețul este de 40 CHF pe an (nu există variante pentru intervale mai mici; o zi sau un an se plătește aceeași taxă).

Să nu-i uităm nici pe cei care folosesc bicicletele. În Elveția este o plăcere să folosești acest mijloc de transport: pistele sunt peste tot și de multe ori pe distanțe scurte te poți deplasa mai repede decât mijloacele de transport în comun, plus că nu ai nevoie de parcare 🙂

Cam astea sunt lucrurile importante pe care un viitor rezident trebuie să le știe înainte de a lua o hotărâre cu privire la relocarea în Elveția, mai ales după ce află care îi este salariul (atenție: de obicei la interviuri se discută întotdeauna despre salariul BRUT, iar taxele pentru început sunt undeva la 15–20%).

Nu trebuie să vă descurajați, chiar dacă auziți că elvețienii sunt o nație ceva mai rece sau cu reticență la rezidenți. Poate comportamentul lor este de înțeles până le demonstrezi ce fel de om ești, apoi devii o persoană importantă și pentru ei (la job, în comunitate etc). Eu, după 11 ani, pot spune că trăiesc ca acasă.

Cu siguranță mai sunt multe lucruri de explicat, legat de salarii sau de costurile cu mâncarea, dar acestea sunt relative în funcție de ce ajungi să faci ca job, de cum ai trăit până atunci sau cum îți dorești să trăiești în continuare.

Da, pe lângă peisaj, sistemul administrativ de organizare (social, spitale, școli etc) și salarii pe măsură, Elveția este o țară în care poți trăi într-un fel aparte.