Săptămâna asta n-am văzut prea multe chestii pentru că n-am avut cum. O să înțelgeți de ce după ce-o să citiți mai jos.

👉 Patria – serial, HBO Max

Prieteni, oameni buni, fraților, vă zic cum le-aș zice copiilor mei: dacă n-ați văzut „Patria” ar trebui să faceți cumva să-l vedeți cât mai repede.

Nu am cuvinte să vă povestesc cât e de bun. Este pur și simplu excepțional, este genul ăla de serial la care m-aș uita la infinit și pe care îl mai întrerup din groaza că se va termina prea repede. Și ce mă fac eu cu viața mea după ce se termină?

Este genul ăla de serial după care mai stai o vreme înainte să te apuci să vezi altceva, pentru că știi exact că n-ai cum să dai peste ceva la fel de bun.

Rar de tot mi se întâmplă să cred despre un serial că este impecabil, dar ăsta este din toate punctele de vedere. De la poveste până la cum joacă oamenii ăia, totul este im-pe-cabil.

E drept că mi-ar fi plăcut enorm să fie făcut în limba bască, dar am înțeles exact de ce producătorii au ales să păstreze limba cărții după care a fost făcut. Dacă Aramburu a scris-o în castellană, atunci așa facem și noi filmul. Le-a ieșit.

Eskerrik asko pentru unul dintre cele mai frumoase lucruri văzute vreodată.

P.S. Am fost deja de vreo trei ori în Țara Bascilor (care este superbă), dar nu mă las până nu mai ajung măcar o dată. Am căutat și-am găsit care este pueblo în care s-a filmat cel mai mult.

Satul se numește Soraluze și este la 50 de minute de San Sebastian sau la 50 de minute de Bilbao. Este fix între ele, la jumătatea distanței. Cândva în această viață vreau să calc cu tălpile mele pe podul pe care a fost împușcat Txato.

Nu știu ce să vă mai spun ca să vă conving că TREBUIE văzut, nu doar că merită.

Poate doar că, din disperarea că l-am terminat, o să fac ceva ce n-am mai făcut vreodată: o să citesc și cartea lui Fernando Aramburu. Niciodată în această viață n-am citit vreo carte după ce-am văzut filmul. Ma rog, în cazul de față serialul.

👉 Der Tiger – film, Prime

E bine făcut, chiar reușește să-ți dea impresia c-au folosit la filmări un tank Tiger real din al doilea război. Și e aproape dezamăgitor să afli că nu, n-au folosit, spre deosebire de americani, când au făcut „Fury”.

Mi-a mai plăcut și cum reușesc producătorii germani să redea atmosfera aia grea de final de război, când știu toți că au pierdut, dar nu vor să accepte. Sau nu sunt lăsați.

Ce nu mi-a plăcut a fost finalul. Da, ok, m-a surprins, nu mă așteptam la el, ceea ce e un lucru bun. Dar ideea din spate nu mi-a plăcut. E posibil să fie vina mea pentru că nu cred în chestii de genul.

Nu vreau să vă spun despre ce e vorba, că dau spoilere și vă stric toată plăcerea dacă e să-l vedeți.

Altfel. zic să-i dați o șansă, n-o să vă pară rău.

👉 Alpha Males, sezon 4 – serial, Netflix

Sezonul 4 din „Alpha Males” este dovada că e important să știi când trebuie să te oprești. Mă refer la producători.

Am încercat, n-am putut. Mai precis, nu mai pot. Nu mai pot să duc serialul ăsta de care s-a tras ca de o peltea.

Da, sezonul 1 a fost ceva inedit, m-am uitat la el cu plăcere. După care am reușit cumva să-l duc și pe-al doilea, deși nu mi-a fost foarte ușor, dar a intrat.

La sezonul 3 m-am uitat dintr-un singur motiv: să-mi verific spaniola la care toceam din greu în perioada aia. Altfel, n-a reușit să-mi provoace nici măcar nu zâmbet.

Sezonului 4 i-am dat play din cauză de FOMO. Mi-era teamă să nu fi venit producătorii cu vreo schimbare de scenariu genială și eu s-o ratez. Din păcate, nu, n-au venit.

Iar eu nu mai pot să văd cum se trage de una și aceeași idee la infinit, cu aceleași glume, aceleași situații, aceleași intrigi, la misma Mărie con otra pălărie.

Băi, nu știu, dar o comedie sau o satiră (chiar și aflată la al patrulea sezon) ar trebui să mă facă să și râd. Sau măcar să zâmbesc. Sau să nu-mi vină să închid televizorul.

Aia e, nu s-a putut mai mult.