După ce săptămâna trecută l-a sacrificat în mod samavolnic pe Napoleon, colegul @Claudiu a luat calea religiei. Sau ceva.
…
Undeva între Cer și nicăieri, la o masă care e și nu e, într-un timp care nu contează…
Dumnezeu: Ți-am adus țuică.
Diavol: De cand aveți țuică în Cer?
D: Am tot. De asta sunt Dumnezeu.
Dv: Ai și tu dreptate. bea E bună, recunosc.
D: Horincă maramureșeană. Îngerii n-o pot bea, prea tare pentru ei. Dar tu…
Dv: Eu pot digera orice. Vine cu funcția.
pauză
D: Decembrie jos. I-ai văzut?
Dv: Îi văd. Îi văd mereu. Tu nu-i vezi?
D: Ba da. Dar Eu îi văd altfel. Tu vezi ce fac. Eu văd de ce fac.
Dv: Poetic. Deci… ce zici? Cum arată sărbătorile Tale anul ăsta?
D: zâmbește Sărbătorile Mele? Crezi că mai sunt ale Mele?
Dv: Ouch. Amărăciune divină. Nu Te-am văzut așa niciodată.
D: Nu e amărăciune. E… curiozitate. Uitǎ-te la ei. Cumpără, consumă, aleargă. În numele Meu, teoretic.
Dv: În numele tău practic nu face nimeni nimic de când cu Iluminismul. Relaxează-Te.
D: Un copil s-a născut într-un grajd. Asta sărbătoresc. Știi asta, nu?
Dv: Știu. Am fost acolo. Nu m-ai invitat, dar am venit oricum. Frozen out, literally.
D: Tu ești peste tot unde nu te invit.
Dv: E jobul meu. bea din țuică Dar serios acum – Te deranjează? Luminiţele? Cadourile? Tot circul ăsta?
D: Mă deranjează? Nu. Mă… fascinează. Le-am dat liber arbitru. Uite ce au făcut cu el.
Dv: Au făcut mall-uri.
D: Au făcut mall-uri.
amândoi tac
Dv: Dar cumpără cadouri pentru copiii lor. Asta contează, nu?
D: Contează. Dar știi ce e amuzant? Mă rog la ei mai mult decât se roagă ei la Mine.
Dv: Te rogi? Tu? La ei?
D: Desigur. De fiecare dată când văd un om care aleargă după un cadou in ultimul minut, Mă rog să-și amintească că timpul e iubire. De fiecare dată când văd pe cineva singur în Ajun, Mă rog să simtă că nu e singur. Că Eu sunt acolo.
Dv: Și? Funcționează?
D: Uneori. Rar. Dar da.
Dv: Hmm. gânditor Deci Tu te rogi la ei ca ei să se roage la Tine ca Tu să…
D: E complicat.
Dv: E o buclă recursivă. E programare divină proastă, dacă vrei părerea mea.
D: Nu vreau.
Dv: râde Bine. Dar admite – Te amuză. Toată treaba asta. Ipocrizia. Consumismul îmbrăcat în liturghie. Oamenii care se urăsc unii pe alții 364 de zile, dar în Ajun se îmbrățișează.
D: Mă amuză. Și mă întristează. Și mă umple de speranță. Toate deodată. Tu nu simți așa?
Dv: Eu simt doar ironie. E mai simplu.
D: De aceea ai căzut.
Dv: brusc serios Am căzut pentru că am iubit prea mult. Nu confunda povestea.
D: Știu povestea. Am fost acolo. Am scris povestea.
Dv: Atunci știi că nu e așa simplă cum o spun preoții.
pauză lungă
D: Uită-te la ei acum. La ăla din București, blocul cu luminiţe. Uită-te.
Dv: Care? Ah, da. Înjură tot anul. Bea. Trișează la cărți.
D: Și?
Dv: Și… așteaptă. Tocmai a pus masa pentru vecinul care e singur. Bătrânul de la cinci.
D: Exact.
Dv: Nu. Nu-mi da lecții prin exemple. E manipulare divină.
D: E realitate divină. El nu știe de ce face asta. Crede că e prostie. Dar o face. În fiecare an. Asta e miracolul.
Dv: Sau nostalgie. Sau vinovăție. Sau…
D: Sau iubire care nu-și știe numele. Tu cum îi spui când iubirea vine fără motiv?
Dv: Îi spun slăbiciune.
D: Eu îi spun grație.
Dv: oftează Uite de-aia nu ne-am înțeles niciodată, Tu și cu mine.
D: Ba ne-am înțeles perfect. De-aia doare atât de tare.
altă tăcere, mai lungă
Dv: Deci… ce-ai face Tu? Dacă ar fi după Tine? Cum ar arăta sărbătorile perfecte?
D: Ar fi tăcere. Și zăpadă. Și oameni care stau lângă oameni fără să vorbească. Și copii care se uită la lumânări. Și bătrâni care își amintesc. Și tineri care visează. Fără muzica din mall-uri. Fără reclame. Fără nimic… doar prezență.
Dv: Sună plictisitor.
D: Sună divin.
Dv: Aceeasi chestie, sincer.
D: râde Vezi? De-aia Te iubesc încă.
Dv: Nu mă iubești. Mă tolerezi.
D: Toleranța divină e cea mai înaltă formă de iubire. Să Te iubesc când ești rebel, când ești înger căzut, când ești… tu. Asta e iubire.
Dv: Sau sindrom Stockholm cosmic.
D: râde mai tare Poate. Dar știi ce-i amuzant?
Dv: Ce?
D: Ei fac același lucru. Jos. Familia se adună. Se tolerează. Se enervează. Dar stau. Stau la masă. Asta e sacru, nu crezi?
Dv: E tragicomic.
D: E omenesc. Care e același lucru cu sacru, de fapt.
Dv: suspina E o noapte de filozofie teologica, nu? Mai ai țuică?
D: Am. toarnă
Dv: Mulțumesc. Stai – chiar am spus mulțumesc. Către Tine. E decembrie, efectiv mă schimbi.
D: Tu M-ai schimbat pe Mine acum multe ere. Suntem chit.
Dv: Cum te-am schimbat eu pe Tine?
D: M-ai forțat să aleg. Între perfecțiune și iubire. Am ales iubirea. De-aia există ei. arată în jos Imperfecți. Frumoși. Pierduți. Adorabili.
Dv: Crezi că merită? Tot efortul? Pentru… asta? arată Pentru instalații cu LED-uri și cozonac la ofertă și familii disfuncționale și…
D: Pentru tipul care invită vecinul singur. Pentru copilul care dă jucăria lui fratelui mai mic. Pentru femeia care aprinde o lumânare și se roagă pentru cineva pe care nu-l cunoaște. Pentru bărbatul de cincizeci de ani care scrie despre absurd și totuși ureaza La Mulți Ani la miezul nopții. Da. Merită.
Dv: Ești prea optimist pentru un Dumnezeu.
D: Ești prea pesimist pentru un înger.
Dv: Ex-înger.
D: Înger încă. Doar că nu vrei să recunoști.
luna apare între ei, sau ceva ce seamănă cu luna
Dv: E aproape miezul nopții. Jos.
D: Știu.
Dv: Or să spuna “La Multi Ani”. Or să spună lucruri pe care nu le gândesc. Or să îmbrățișeze oameni pe care nu-i suportă. Or să promită chestii pe care nu le vor ține.
D: Da.
Dv: Și Tu vei fi acolo.
D: Voi fi. Sunt mereu.
Dv: Chiar dacă nu Te cheamă?
D: Mai ales dacă nu Mă cheamă. Atunci au cel mai mult nevoie.
Dv: gânditor Știi… dacă aș putea da timpul înapoi…
D: Poți. Oricând. Doar spune.
Dv: Nu. Nu pot. Ar însemna să admit că am greșit.
D: Ar însemna să admiti că am dreptate Eu. Care e același lucru.
Dv: Exact. pauză Deci nu.
D: Deci nu. zâmbește trist Liber arbitru. L-am inventat pentru ei. Funcționează și pentru Tine.
pauză foarte lungă
Dv: Ce-i cu cozonacul ăla? De ce tot vorbesc despre cozonac?
D: E un mister. Chiar și pentru Mine.
Dv: Prostii. Tu știi totul.
D: Știu multe. Nu totul. Cozonacul rămâne enigmatic.
Dv: râde în ciuda lui Ok, m-ai făcut sa rad.
D: Am umor. Nu Mă creditează nimeni pentru asta.
Dv: Pentru că ai creat ornitorincul. Nu poți avea credibilitate pentru umor după ornitorinc.
D: Corect. bea Pentru ce să bem?
Dv: Tu ma întrebi pe mine? Tu ești Dumnezeu. Tu decizi.
D: Nu. Întreb. Pentru ce vrei tu să bem?
Dv: liniste lunga Pentru… ei? Pentru oameni? Pentru cozonac și absurd și pentru toți nebunii ăia care cred că ceva are sens?
D: Perfect. ridică paharul Pentru ei. Pentru copiii Mei.Care sunt si ai tăi also, apropo.
Dv: Nu sunt copiii mei.
D: Ba da. I-ai ispitit. I-ai învățat să aleagă. Să se îndoiască. Asta e paternitate.
Dv: Paternitate intunecata.
D: Tot paternitate. ciocnesc paharele La mulți ani.
Dv: La mulți ani. Asta e de efect. Noi doi, spunând La mulți ani.
D: E absurd.
Dv: E divin.
D: Acelasi lucru, ai spus chiar tu.
Dv: Touché.
jos, ceasurile bat miezul nopții
D: A început.
Dv: A început. se ridică Trebuie să plec. Am treabă. Anul nou aduce… oportunități.
D: Știu. Promisiuni neținute. Speranțe desarte. Clasic.
Dv: Nu te supăra. E jobul meu.
D: Nu mă supăr. Te înțeleg. Chiar dacă nu sunt de acord.
Dv: la plecare Hei. Dumnezeu?
D: Da?
Dv: Mulțumesc pentru țuică. Și pentru… conversație.
D: Oricând. Literalmente oricând. Ușa e deschisă.
Dv: Știu. De-aia nu intru. dispare
D: singur, privind în jos La mulți ani, copiii Mei. La mulți ani, Lucifer. La mulți ani, Mie. La mulți ani tuturor.
zăpada începe să cadă, sau poate nu
FIN
Undeva, un om își îmbrățișează vecinul. Copilul doarme cu jucăria în brațe. Femeia stinge lumânarea. Bărbatul de cincizeci de ani scrie ultimul rând și zâmbește.
Cozonacul încă rămâne un mister.

Băăăi…
Comentariu beton!13
?
!!!
În cuvinte se poate? 🙂
Ăăă…nu
Atunci nu mai vorbesc cu tine.
tre’ să zic că deși scrii frumos, mă cam sperie uneori imaginația ta; de aia nici nu dezvolt comentariul pe care mi l-a sugerat Dv; de aia și din cauza unui mic orgasm intelectual apărut la citirea termenului corect, „consumism”…
cozonacul să rămînă mister!
Comentariu beton!17
SUGErate ăla n-a plăcut la filtru. 🤷
Maestre, acest comentariu mă onorează! 🙂
Oricum, pentru azi am vrut ceva mai relaxant. Săptămâna viitoare vine bomba.
dacă azi a fost relaxant, o să te citească P.lea Spătaru săptămîna viitoare! mai bine mă duc să-l înțeleg, cum zice cineva mai jos, pe Hieronymus, măcar ăla are scuza secolului XVI…
Comentariu beton!13
Costică, dacă reușești să-l înțelegi pe el Bosco, să-mi spui și mie. Spunea un călugăr la un moment dat, într-o cronică despre Bosch că: ” daca alții pictează omul din exterior, Bosch o face din interior”. Și asta chiar sperie.
Comentariu beton!17
Pictează cu precădere o anumită parte a omului din interior. De exemplu, dacă Dali punea pe pânză experiențe onirice și fantezii într-o cheie predominant personală, Bosch picta angoase și coșmaruri printr-o combinație interesantă de idei ce țin de dogmatica creștină și ceva ce s-ar fi încadrat, probabil, în psihanaliză, dacă nu greșea veacul. Operație pe suflet vs vivisecție.
Comentariu beton!12
Mi-a plăcut. Mi-au dat o stare de calm și speranță rândurile scrise de tine. Mulțumesc.
Am citit sperând ca unul dintre ei să recunoască faptul că a inventat cozonacul😂.
Totul este iubire.
Din iubire pentru fata mea cea mare, plec acum din Constanța spre Iași, să o aduc acasă și tot azi trebuie să mă întorc 🤦.
Comentariu beton!31
Mă bucur, Cristi. 🙂
fata matale să facă bine să iasă mai la o margine de oraș! că numa’ de o altă mașină nu mai aveam nevoie p’aci..
zici că treci la o cafea?
@Costica Până la Bârlad nu s-a putut depăși 60 km/h. Tot drumul ceață cu vizibilitatea sub 100 m și câteva mașini prin șanțuri 🤯. În contextul ăsta, o să petrec seara în Iași, dar promit să nu aglomerez traficul 🤗. Deci da, trec pentru o cafea sau un cico 👍
Cred, sau sper, ca asa este …
Sigur ăștia doi mai stau la o țuică din când în când și râd de noi.
Dupā care iau decizii ce ne privesc la mahmureală. Cam des.
Comentariu beton!31
Peredhil: concluzie perfect valabilă. 🙂
Cozonacul e un bun misterios.
Eu cred ca Napoleon a avut ceva divin in el. Sau Dumnezeu s-a intruchipat pentru un timp in el?
Buna conversatia.
Mulțumesc 🙂
….mi-a plăcut.
Pentru mine, ai pus în cuvinte cam ce am înțeles eu din Hieronymus Bosch. Și pentru asta, îți mulțumesc.
Mulțumesc 🙂
Vaaai, ce frumos scrii. Inimoare
Foarte, foarte bun dialogul!!!
Mulțumesc. Nu sunt fan al sărbătorilor de iarnă, dar orice motiv avem pentru a fi mai buni…
It felt good. Și a venit într un moment în care eu, una, aveam nevoie de ceva care să mi aducă aminte că pentru oamenii de lângă noi există Sărbătorile. Pentru mulțumirea de pe chipurile lor, atunci când primesc o îmbrățișare, care poate, pe parcursul anului ne am reținut o. Din orgoliu sau ambiție, din lipsă de timp sau nepăsare/uitare.
Mulțumesc, @Claudiu!
Comentariu beton!13
Frumos comentariu. Mulțumesc! 🙂
Ai pus pe masă o conversație pe care mulți o aud, dar puțini au curajul s-o scrie. Dumnezeu și Diavolul vorbind despre oameni în noaptea în care oamenii pretind că se apropie de Dumnezeu. Ai surprins alergarea lor după cadouri, nu după sens. Graba lor de a fi „mai buni” pentru o zi, ca și cum bunătatea ar fi o haină scoasă din dulap o dată pe an, cu miros de tămâie și vin fiert.
Dar știi ce doare cel mai mult în ce ai scris? Nu ipocrizia lor, ci singurătatea din spatele ei. Oamenii nu sunt reci pentru că vor răul, ci pentru că au uitat cum se stă. Cum se rămâne. Cum se iubește fără termen limită. De Crăciun nu devin mai buni — devin doar mai conștienți de golul lor, și încearcă să-l umple cu lumințe, ambalaje lucioase și promisiuni care țin până la prima zi de muncă.
Poate că Dumnezeu nu e dezamăgit. Poate că așteaptă. Iar Diavolul nu râde — doar numără câte inimi se întorc din drum înainte să ajungă la ele însele.
Ce ai scris tu nu e despre Crăciun. E despre om. Despre fragilitatea lui, despre nevoia disperată de sens și despre miracolul rar al celor care nu aleargă, ci rămân. Iar dacă un singur om se oprește din goană citindu-te, atunci noaptea aceea chiar a fost sfântă. Iartă-mă, nu stiu ce mi a venit să scriu atât!
Comentariu beton!21
Ai surprins bine esența. Într-adevăr, e despre oameni. Conversația e doar un suport. 🙂
Ce ai frate cu mine?
„buclă recursivă?”
Și crezi că mai pot dormi la noapte?
Țuica ajută. 🙂
Logic ca doar cand ai in jur de juma de secol și ai citit niste chestii la viața ta poți scrie așa, big like!
Uf…”juma’ de secol”. Sună a „MULT” 🙂
Nu chiar atât de mult ca „o zecime de mileniu”. Puțină empatie pentru scriitorii profesioniști de pe bloguri…
Diavolesc de Dumnezeiesc… sau/și invers. Superb!
Urâm cozonacul sau doar îl tolerăm?
Doar îl tolerăm. E o abominatie.
Citind textul tău, mi l-am imaginat pe Dumnezeu citindu-l cu un zâmbet pe buze!
Foarte frumoasă conversația și tare inspirat surprinsă de penița ta!
Comentariu beton!14
🙂 Mulțumesc.
Premisa conversației e fundamentată teologic, în fond ambii și-au bătut-o de Iov (și de anexele sale cu valoare redusă, cum ar fi familia) în urma unui rămășag la o șuetă.
Oamenii se închină unui Dumnezeu despre care afirmă că ar susține că i-a creat după chipul și asemănarea Sa. Dar dacă oamenii iși modelează, de fapt, zeii după chipul și asemănarea lor, pentru a-și justifica deciziile imbecile prin motivații transcedentale, eludând cu ocazia asta orice responsabilitate pentru posibilele urmări ? Când nu ne place ce vedem în oglinzi strâmbe, pictăm o aură și avem icoane pe care să aruncăm vina.
Iar un eventual Creator a uitat deja de experimentul dintr-un vas Petri albastru lăsat într-un colț prăfuit al laboratorului. Sau, ca să onorăm spiritul Crăciunului, stă la un pahar cu colegii cercetători și pariază cât va mai dura până ajunge conținutul numai bun de băgat în incinerator.
Comentariu beton!22
Tu de ce nu te apuci de scris?
Hai, curaj. Că mai e un „musulman” pe aici care are sânge în creion și știe cu verbele.
Facem un „cerc al poeților antisociali” și ne sponsorizează Boss-ul. 🙂
Comentariu beton!15
Probabil formularea mai apropiată de realitate ar fi: „de ce ștergi, cetățene, conștiincios și frecvent, tot ce-ți trece prin tărtăcuță și mai ai și chef să pui și în text, cu excepția unor elemente cu caracter de jurnal care se vor șterge singure dacă ajung ignorate prea mult, și a unor comentarii în doi peri și trei pruni lăsate prin câteva livezi de pe internet ?”. Probabil ține de perspectiva critică, recitind, după un oarecare interval, producțiile, mi se par numa’ bune de Recycle Bin. Așa s-a dus, la un moment dat, în loc ferit de griji, și de potențiali cititori, și vreo jumătate de roman fantasy.
Pe de altă parte, măcar în modul ăsta exersez limba română scrisă, cât să nu mă fac de râs dacă mai am ceva de zis pe undeva.
Comentariu beton!14
siktir! amîndurora!
și încă nu m-am apucat de Vecchia Romagna Etichetta Nera, așa că poate revin…
Peredhil, lasa critica pe seama criticilor. Tu pune-te pe scris. Roman fantasy, super. Einstein, la intrebarea cum gandirea lui este inaintea lumii, a raspuns: imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. A mai spus, citez din memorie, cunoasterea inseamna analizarea trecutului, iar imaginatia previzualizarea viitorului. Iubesc cuvintele, dar imi lipseste imaginatia. Foloseste ceea ce ai. Nu stim niciodata unde este ascuns diamantul.
Subscriu la bătălia pe rubrica de sâmbătă! Sau poate mai dezleagă bossul o zi pt cei tari in p… eniță!
Cozonac, aglomerație, nu-mi pasă. Anul asta e prima oară după multa vreme cand sărbătoresc cu cei 3 copii si cu cei trei nepoți împreună. Diavolul și Dumnezeu trebuie să fie invidioși. Vă iubesc pe toți. Azi. Maine mai discutăm. Acestea fiind zise fug spre easybox-urile unde mă așteaptă coletele cu jucării.
Comentariu beton!19
Jucării? Coșmarul Crăciunului… 🙂
Hm..exact, liberul arbitru!
De multe ori, cei care se declară atei sunt mult mai credincioși, în fapt, decât cei care „frecventează cu sârg” biserica!
Păi termenii nu se exclud. „Ateu” nu înseamnă lipsa credinței, ci lipsa credinței într-un Dumnezeu sau oricare altă zeitate. Poți crede în știință, în concepte morale, în principii umaniste, etc.
După cum un agnostic nu exclude existența potențială a unui Dumnezeu, doar că nu e chiar convins de asta, și nici de ambalajele colorate în care e comercializată pentru moment.
Dar în cheie eshatologică n-are sens să facem diferențe legate de repartizarea finală a acestor indivizi, dincolo de nuanțe gen : cazan/ cuptor/ air fryer.
Claudiu – chapeau! Ai ceva…divin in scrierile tale.
Ne-ai provocat sa ne imaginam, sa gandim, sa simtim, sa analizam, sa introspectam si…sa si zambim in coltul gurii.
Scrierile tale ar putea fi lejer piese de teatru.
Sa nu te lasi niciodata de scris!
P.S. Mihai ai gasit o comoara, multumim!
Comentariu beton!14
Divin? 🙂 „Dark side” vrei sa spui… 🙂
Cel mai bun text de până acum.
Lumea ar fi mai simplă dacă am admite când greșim și ne-am cere iertare decât să folosim șiretlicuri.
Mai „simplă”? Și unde e progresul? În simplicitate?
Lumea a evoluat datorită minciunilor, ambițiilor, orgoliului. E forma noastră de a evolua. E cea mai bună? Sigur nu. Dar suntem adaptați la ea.
Poate sună dur dar e o realitate pe care trebuie să o acceptăm. În imperfecțiunea noastră suntem perfect adaptați la supraviețuire. Nu ca individ. Ca specie. Călcăm în picioare tot ce e diferit. Distrugem totul în jurul nostru doar pentru a putea face un pas înainte. Până când nu mai sunt pași de făcut.
De ce procedăm așa? Pentru că alternativa ar fi mai înspăimântătoare decât continuarea.
Comentariu beton!13
Claudiu, multumiri. Si pentru Napoleon, si pentru cozonac, si pentru absurd, si pentru iubire. Keep going.
Mulțumesc. Dar aici Boss-ul decide. 🙂
Superb scris.
Mulțumesc! 🙂
Asa se explica permanența tuicii in viata noastra si indemnul Doamne ajuta cand se ciocnesc paharele. 😀
Comentariu beton!14
Amin! 🙂
Bravo bine scris! Asteptam cu totii urmatorul text cu alt personaj!
Conversatia D – Dv este geniala….
Bravo! Si Craciun fericit tuturor!
PS: D-le Mihai va rog sa-l ‘stresati’ pe autor sa mai scrie…
Mă „stresează”. Să vezi când nu trimit textul la timp…:)
„-Auzi, mă, Ucigă-l toaca? Cică l-a prins pe unu cu 100 de litri de ulei în cămară și-a dat vina pe mine…
– Cum? Pe matale, Doamne?
– Mda… cică-i trebuia pentru candelă.
– (râsete înfundate) Și ce-ai de gând cu ăsta, Doamne?
– Mă, eu zic să-l iei tu…
– Îl iau, Doamne, îl iau, te servesc.”
(citat din memorie, unul din scheciurile mele preferate)
🙂 tot de la țuică e…
Rugăciunea unui spaniol in preajma Crăciunului: ,,Jesus, dame dinero, por favor,para celebrar tú cumpleaños. 🙂Amén!,, Si apropo: cine dracu ,doamne iartă-mă a inventat cozonacul?🙃
E un mister. 🙂
Ăsta e dialogul dintre Dumnezeul tău și Diavolul tău.
Ar fi interesant dialogul dintre Dumnezeul și Diavolul celui care își înconjoară copiii cu jucării de plastic și uită să-i strângă în brațe, să-i asculte și să-i iubească.
Eu fac cozonac. Îmi pun o palincă să-i ascult pe ai mei, ce părere au. 😜
Dumnezeu și Diavolul vor fi întotdeauna personali. Așa cum îi percepi tu, eu, fiecare dintre noi. Credința e relativa, personală și adaptată concepțiilor noastre. Cel puțin așa consider eu. Poate greșesc. Poate nu.
Foarte bine! Din perspectiva mea, parcă ai creat un Dumnezeu prea bun şi un drac nu suficient de rău, haha… Ar trebui să scrii teatru, şi asta ți-o zice o filoloagă.
By the way, spre deosebire de stăpânu’ la blog, eu ador cozonacul. Dulce, pufos, plin de nucă, stafide, mac, ciocolată…
Aia e shaorma cu de toate, nu cozonac .. 🙂
I l-am citit si la al meu! Bineinteles ca el a aprobat partea cu palinca de Maramures, o zis ca normal ca si Lui ii place, ca e divina! 😉 Eu am retinut partea cu zapada, liniste, oameni dragi, fara reclame si muzica din mall…no, fiecare cu ce-l doare…Multe inimioare si te mai astept!
Dacă e vreunul care nu aprobă partea cu palinca de Maramureș, dă-l pe mana mea. Ii scot eu tâmpeniile din cap.
Am să vin cu o mică sugestie. Nu știu dacă suporți și cât crezi că te-ar ajuta critica – atât cea pozitivă cât și cea negativă.
Sper exemplu:
„Undeva, un om își îmbrățișează vecinul. Copilul doarme cu jucăria în brațe. Femeia stinge lumânarea. Bărbatul de cincizeci de ani scrie ultimul rând și zâmbește.
Cozonacul încă rămâne un mister.”
Aici ar suna mult mai bine așa:
Undeva, un om își îmbrățișează vecinul. Un copil adoarme cu jucăria în brațe. O femeie stinge o lumânare. Un bărbat de cincizeci de ani scrie ultimul rând și zâmbește.
Cozonacul încă rămâne un mister.
E genul de generalizare care exprimată articulat sună bine. Părerea mea.
Nu-ți mai zic altele din cauză de Vasilescu. Îmi pun chezășie viața că sare de cur în sus mai ceva ca o minge ⚽.
Nici o critică argumentată nu pică rău. 🙂
Mulțumesc.
Babaeti, cand vezi cu scrie omu’ asta, te lasi dracului de orice scris si te gandesti ca esti mult prea prost in comparatie. Jeez.
Nu am citit ultima parte cu Napoleon, nu pot, daca stiu ca pleaca la ale sfinte, dar am halit tot ce a scris autoru’. Si asta este magistrala. Scrie, fratele meu, scrie, ca ai de unde 😉
Dojo, venind din partea ta, e o onoare! 🙂
Sfârșitul poate fi un nou început. Nu-l rata pe Napoleon.
Pentru mine textul ăsta a venit într-un moment cum nu se poate mai prost. Zilele astea n-am treabă nici cu spiritul Crăciunului, nici cu vreo forma de credință.
Și totuși m-ai făcut să zâmbesc ceea ce e chiar magic, unele replici sunt parcă ale mele😈
Mulțumesc Claudiu!
Deci tu erai Dv… 🙂
Mda, Dumnezeu ș-o bătut penisu’ de mine azi. Am făcut o colică biliară de la ora 13 până pe la 18.30.
Am băgat 2 ture de Algo-Meto-No-Spa pe venă, dar degeaba.
Nu, n-am mâncat porcării, ci un blid cu supă cu tăiței.
Dacă un angajat ar scoate pe piață un produs defect ar fi jale.
Am ajuns la trista concluzie că Dumnezeu e un bețiv incompetent cu pretenții. 🤬
Mi-aș dori să treacă și el prin ce-am trecut eu azi.
@Claudiu: foarte fain scris. Bagă mare! 💪😎👍
De la supa ți se trage. Ceafa de Napoleon nu da colici:)
Mă bucur că ești bine.
Mulțumesc.
Nu pot mânca ceafă de porc pentru că-i grasă și vomit imediat.
Cotletul de porc cu os e baza.
Depinde de porc. Ăștia de pe la căpșuni zici că mănâncă numai ghinde. Ceafa n-are pic de grăsime.
Chapeau bas, Claudiu! Scrii foarte bine, sper ca vei continua!
Si eu sper. 🙂 Pentru că îmi place. E relaxant.
Felicitari Claudiu! Mi-ai schimbat „mood”-ul de seara!
Multumesc Mihai ca-l lasi sa scrie p’aci!
Mulțumesc și eu pentru că citești. 🙂
Superb până ĺa lacrimi!
🙂
Eternii urându-și reciproc „La mulți ani!”. M-a pus pe gânduri, poate nu-s așa eterni?
Acum trebuie să fac rost de horincă, n-am mai băut așa ceva de vreo 10 ani.
Poate. Sau poate timpul e atât de relativ încât nu e infinit. Sau poate l-am inventat noi, ca să sa dea o dimensiune limitărilor noastre.
Frumos!
Mulțumesc. 🙂
Foarte frumos scris. Lumea văzută de sus in perioada sarbatorilor, oamenii care aleargă mai mult dupa iluzia fericirii pentru ca au pierdut adevăratul sens al Crăciunului. Ai prins aproape tot ce ar fi de spus.
Mulțumesc. 🙂
„Amărăciune divină”… Cum sună asta…
Sună amar … 🙂
I think my guardian angel is drunk 🤭 și nu o spuneam degeaba, dovadă stă textul tău, mulțumesc!
Nașpa. Pune-l pe zeama de varză, că altfel e de rău! 🙂
Genial!!! Cel mai bun text al tau, so far. Wow
Așa ceva nu exista 😉 cum.ar zice Moromete.
Mai avem maxim 5 ani până când AI va da răspunsuri mai bine și rateuri mai puține la întrebările existențiale. Meanwhile, fericiți cei săraci…și cu duhul. Pe tiktok nu se da țuică dar ce se da acolo îți face creierii muci permanent. Deci exista diavol, de Dumnezeu nu sunt sigur.