Cele bune ca cele bune, dar pentru cele trei „capodopere” de la final chiar ar trebui să-mi mulțumiți. V-am salvat niște ore din viață.

👉 A House of Dynamite – film, Netflix

Am văzut un fel de tendință elitistă la oamenii care se consideră intelectuali (sau poate chiar sunt intelectuali) că „A House of Dynamite” nu-ți place decât dacă ești prost. Caz în care este foarte posibil să fiu prost, pentru că, să vedeți ce, mie chiar mi-a plăcut.

L-am luat fix ca pe ce e. Adică l-am luat ca pe un film artistic, o ficțiune, și m-am uitat la el în consecință.

Am făcut această precizare pentru c-am văzut postări extrem de „amuzante” în care filmul era analizat de parcă era documentar sau reportaj de la Pentagon. Ori, ultima oară când am verificat, nu scria nicăieri că e documentar sau că are vreo legătură cu realitatea.

Dacă scenaristul avea în cap să spună că racheta aia nucleară avea, în loc de focoase, niște bidoane mari cu zaibăr din producția nouă, atunci asta avea. Oare se apucau ăștia, specialiștii de tastatură, să analizeze și compoziția chimică a zaibărului?

Nfine, consider că trebuie să fii un pic nino-nino să te apuci să analizezi un film artistic ca pe un documentar.

Trecând peste, acum o să vă explic de ce mi-a plăcut. Pentru că m-a făcut, pentru prima oară în viață, să mă gândesc la modul concret cum s-ar desfășura lucrurile dacă vreunul dintre demenții planetei ar lansa în realitate vreo rachetă nucleară spre altă țară.

Și m-a cam înfiorat ce-am văzut, prieteni. Mi-am dat seama că, în câteva zeci de minute, practic s-ar alege praful de tot și de toate, în eventualitatea că chiar s-ar întâmpla așa ceva.

Nu vreau să vă dau spoilere, că și-așa m-am enervat când am citit o grămadă de spoilere pe la specialiștii pluii care comentau filmul.

În schimb, o să vă spun asta: dacă s-a sesizat Pentagonul să vorbească despre acest film, înseamnă că ceva au făcut bine oamenii ăia care l-au produs. Mai ales c-am văzut un interviu cu regizoarea, cu Kathryn Bigelow, care a spus clar că producția a avut mai mulți consultanți, nu doar unul, care în trecut au lucrat în domeniu.

Rezultatul? E pentru prima oară când văd că sar de cur în sus ăia de la Pentagon pentru un film.

De-aia zic că ceva-ceva or fi făcut bine oamenii ăștia, au atins niște puncte sensibile pe undeva.

Oameni buni, uitați-vă la „A House of Dynamite”, dacă nu l-ați văzut deja. Efectiv, nu aveți ce pierde. Prost nu e, în niciun caz.

👉 As bestas – film, Netflix Spania

Mulțumesc celui sau celei care mi-a recomandat „As bestas” la articolul de săptămâna trecută. Ratasem filmul ăsta când a fost în cinema, deși mi-am dorit să-l văd, și pur și simplu uitasem de existența lui.

A trebuit să fac rost de un cont de Netflix Spania ca să-l văd, dar a meritat cu vârf și îndesat. Dacă aveți cum să vedeți „As bestas” să nu ezitați vreo secundă.

E dur, bine făcut, bine jucat, îți pune nervii la încercare bine de tot. Iar limba pe care o vorbesc ăia din film, localnicii, nu știu ce fel de spaniolă este, că eu înțelegeam cam o treime din ce ziceau. Probabil e galiciană, dar nu sunt sigur.

Și dacă tot suntem la capitolul filme spaniole (sau de limbă spaniolă), vă roagă fratele vostru să-i lăsați în comentarii titluri de filme și seriale bune, produse si vorbite în limba lui Cervantes. Dacă se poate, nu telenovele, că nu vreau să-mi pierd timpul. Și da, telenovelă poate să fie și o dramă cu multe crime, nu doar „Marimar”.

De-aia ziceam că mi-ar plăcea să fie recomandări de producții bune, serioase. Mulțumesc anticipat.

👉 The Asset – serial, Netfix

E un serial danez bun, bine jucat și bine făcut.

Ok, poate că e un pic tras de păr (mai ales la început), dar e posibil să mi se pară așa doar mie. Știți, eu sunt o ființă relativ asocială care nu reușește să-și facă relații de prietenie de genul „ne-am cunoscut coadă la covrigi” și-am rămas prieteni.

Pe de altă parte, cunosc destui oameni care reușesc asta, prin urmare de-aia zic că s-ar putea să fie la mine problema, nu la serial.

Altfel, puteți să vă uitați liniștiți la „The Asset”, o să vă țină în tensiune.

👉 The Twilight Zone – serial, SkyShowtime

Am avut surpriza să constat că există un remake al vestitei serii „The Twilight Zone”. Da, da, aia la care ne uitam noi fascinați la tv în anii ’90, alături de „Tales from the Crypt”.

Nu știu voi, dar eu eram fascinat de ambele, rar mi se întâmpla să pierd vreun episod.

De-aia am dat play în secunda doi când am văzut că există remake-ul făcut acum, în anii noștri.

Meh, a fost cam dezamăgitor, am dus trei episoade, dar mai mult n-am putut. Nici nu știu să vă explic exact de ce.

Parcă sunt ușor cam naive intrigile poveștilor, poate am eu idei preconcepute, cert e că n-am putut să scap de gândul că e un fel de „Black Mirror” de pe Temu.

Dacă l-a mai văzut cineva, aștept cu mare interes opinii.

👉 The Diplomat – serial, Netflix

Sezonul trei din „The Diplomat” este un exemplu excepțional de cum să dai cu piciorul în ciubărul cu lapte.

După două sezoane bunicele spre bune, ce și-au zis producătorii? Ia hai să le-arătăm noi cum putem să facem rahatul praf în șase episoade. Și s-au ținut de cuvânt, chiar ne-au arătat.

Nu că e slab, e jalnic, e ceva fără cap și fără coadă, făcut doar ca să fie.

Iar dacă primele patru episoade mai sunt cum mai sunt, ultimele două pun pariu pe orice că sunt scrise de un puști de 14 ani aflat la vârsta pubertății. Cred că si-au dat seama producătorii că riscă să nu fie atât de prost pe cât sperau, așa că l-au rugat pe nepotul portarului de la studiouri să le scrie el.

Jos pălăria pentru ăla micu’, a făcut o treabă excepțională, a reușit să transforme „The Diplomat” în telenovelă.

Sper să scoată cumva din joben și un sezon patru pentru că nu mi-aș ierta în veci să n-o văd pe Natalia Oreiro în rolul mamei președintelui Statelor Unite.

👉 Trap – film, Netflix

Prieteni, „Trap” este una dintre dovezile că ne ducem dracului ca nivel de IQ planetar. Și nu filmul în sine, ci faptul că este pe primele locuri în toate topurile celor de la Netflix.

Problema e că nu începuse rău, după care brusc te lovește ca o cărămida peste ceafă.

Am rezistat 53 de minute pentru că eram extrem de curios până unde poate să meargă imbecilitatea asta de film. Dar am și eu o limită, la un moment dat efectiv n-am mai putut.

Gizăs fucking craist, e atât de prost că-ți simțiți neuronii pocnind la fiecare scenă.

👉 The Woman in Cabin 10 – film, Netfilx

Este atât de slab încât aproape că mi-e rușine să spun c-am încercat să-l văd. Nu că e slab, îți jignește inteligența, jur.

Bine, auzisem că nu e ce trebuie, dar mi-am zis să-i dau play pentru Keira Knightley (și-un pic pentru Guy Pearce).

N-am putut să-l duc, simțeam cum mi se sleiesc neuronii. Efectiv n-ai cum să te uiți și să-ți placă decât dacă ești genul care râde la scheciurile cu Arșinel. Cam ăla e nivelul de IQ maxim pentru o vizionare liniștită.