Ca să înțelegeți mai bine ce urmează să vă spun, aveți nevoie de un pic de context.

Noi suntem cazați de două zile, asta e a treia, într-o zonă care poartă numele generic de Tirolul de Sud, din Italia, mai precis într-o comună care se numește Commezzadura Trentino, care este plasată fix la baza muntelui și a pădurii.

Până aici, nimic deosebit. Faza e că eu mă trezesc în fiecare dimineață cu mult înainte de a se trezi colegii mei din tur. Organismul meu are nevoie de cinci-șapte ore de somn pe noapte, așa că, în funcție de ora la care mă culc, mă pot trezi liniștit și la 5:30 dimineața și să fiu fresh, să nu am nicio problemă.

De fapt, ba da, am o problemă, în sensul că la ora aia nu am nimic de făcut în afară de a-i aștepta și pe ceilalți să se trezească. Așa că pur și simplu ies să-mi beau cafeaua pe balcon, așteptând să treacă timpul. Sau lucrez, dacă am ce, cum e cazul acestui text scris azi, la ora 6:00 dimineața.

Acum, că aveți contextul, vreau să vă spun că în ambele dimineți petrecute aici, când stăteam pe balcon, am auzit din pădurea de lângă niște răgete care mi-au dat fiori. Am stat să mă gândesc ce animal poate să fie ăla care scoate asemenea sunete și am redus selecția la două: cerb sau urs.

Dar vă spun foarte sincer că nu cred că ce se aude poate fi un cerb, deși cam asta e perioada boncăluitului. Prin urmare, sunt aproape convins că ăla este un sunet scos de un urs.

Totuși, ca să nu par complet imbecil, înainte să scriu asta am făcut un scurt research pe Google să văd cum stau italienii cu populația de urși din Italia.

Și ce să vezi, am găsit o grămadă de articole care vorbesc despre cum s-a înmulțit necontrolat această populație de urși, fix în zona Tirolului de Sud. Mai mult de atât, am găsit și multe articole despre oameni atacați de urs, în aceeași zonă.

Probabil aș fi trecut liniștit peste această informație, până la urmă ce am eu de-a face cu urșii italienilor, dacă nu mi-aș fi adus aminte că anul trecut, când am fost cazați exact în același hotel, am ieșit liniștit să alerg pe la 10:00–11:00 noaptea, pe o potecă aflată la marginea pădurii din care se aud răgetele.

Practic, am fost la un pas să trăiesc pe propria piele bancul cu Ștefan cel Mare care, atunci când se ducea la război, se îmbrăca în cămașă roșie ca să nu se vadă eventualele pete de sânge, în eventualitatea în care era rănit, dar își lua și pantalonii maro.

Ca să nu credeți că fabulez, vă las aici un video filmat de la mine de pe balcon, peste care am suprapus ce-am reușit să înregistrez audio. Dați sonorul la maximum și-o să auziți destul de clar răgetele. Faceți abstracție de fâșâitul ăla care este produs de răul care curge pe lângă hotel.

Chiar îmi doresc să fie pe-aici, pe blog, cineva care să se priceapă la animale sălbatice, să ne spună dacă ăla e urs sau alt animal.

Buuun, până ne lămurim care e faza cu urșii, o să vă mai povestesc că ieri am condus și testat Hyundai Inster Long Range Luxury.

Este o jucărie de mașină despre care e foarte clar că nu ți-o cumperi ca să te duci să te dai cu ea pe viraje prin Alpi. Indiferent că vorbim despre cei din Austria, Elveția, Italia sau Franța. Dar, în același timp, este și dovada că, dacă tot ți-ai cumpărat-o și ai chef să faci asta, o poți face.

Adică exact ce am făcut și noi.

Iar mie mi-a venit rândul s-o testez fix în Alpii din Italia, mai precis pe Sella Ronda. Și după ce m-am jucat ieri toată ziua cu ea, vă pot spune cu mâna pe inimă că mașinuța asta este genială.

Da, e foarte clar că este gândită și concepută să fie o mașină de oraș, dar, credeți-mă, după ce m-am dat prin Alpi cu ea, vă pot spune că e o mașină de oraș pe care să ți-o dorești și pentru altfel de drumuri.

Și-a făcut treaba absolut impecabil, mai mult de atât, a fost extrem de amuzant pe viraje cu ea pentru că, fiind atât de mică și manevrabilă, era o plăcere să intri în orice fel de curbă. Pur și simplu zburda pe acele alea de păr unde alte mașini, mult mai mari, aveau reale dificultăți de spațiu, mai ales dacă venea mașină pe contrasens.

Mai mult de atât, consumă foarte decent și are autonomie care îți va permite, dacă e s-o folosești în oraș, să o încarci o dată la săptămână sau și mai rar.

Uite, ca să fie clar, după ce-a rulat pe autostradă și prin Alpi, pe Sella Ronda, Hyundai Inster Long Range Luxury a consumat 13,6 kWh/100 km și-a reușit o autonomie reală de 338 km. Mașina având o baterie de 46 kWh.

Cam în cât timp faceți voi 338 km prin oraș, ca să fiți nevoiți să încărcați mașina? Da, exact, despre asta vorbeam.

În rest, vă mai pot spune că pe lângă că mașinuța arată atât de cool (se întorcea lumea după ea), coreenii au făcut o treabă absolut senzațională cu spațiile de depozitate din interior.

Efectiv, ai unde să pui orice cari după tine, iar femeile o vor adora pentru că are inclusiv un cârlig special pentru agățat geanta sau poșeta, lângă consola centrală. Cum să n-o adori când, dintr-odată, ți se eliberează scaunul din dreapta? 😛


EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Alpi cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.
Susținut de: OMV eMotion, BT Leasing, Michelin, Server Config.