Articol scris de Iulia.
…
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele sau nu au nici o treabă cu mine pe feisbuc, urmează o scurtă introducere explicativă.
În prezent, mica noastră gospodărie haotică se compune, în afară de cei trei bipezi – recte Musiu Soț, copilul și subsemnata – din 4 câini (2 Schnauzeri uriași plus 2 Dogi germani) și o pisică (marcă necunoscută, model tigrat). Mă rog, ar mai fi și niște pești într-un acvariu, da ăia-s cuminți și-și văd de treaba lor, așa că nu sunt neapărat relevanți pentru poveste. Încheiem introducerea.
Pisica, pe numele ei oficial Mitzi Miu*, a ajuns la noi dintr-o pură întâmplare, fiind găsită de prietena noastră din capul satului în fața ușii cabinetului veterinar pe unde-și face ea veacul în zilele lucrătoare (și uneori și în alea ne), într-o cutie de pantofi.
Numita mieunătoare avea, estimativ, vreo 10 zile – 2 săptămâni la momentul ăla, precum și onorabila greutate de circa 100 de grame. Și ni s-a trimis o poză cu ea, alături de textul: „N-o vreți?”
Ce să zic, de vrut n-o prea voiam, că la momentul ăla efectivul era compus din 3 Schnauzeri uriași și un metis de cocker, plus un copchil care tocmai învăța de zor cum stă treaba cu poziția bipedă. Deci pericole destul de multe și de mari pentru o făptură atât de prăpădită.
Dar nu ne-a lăsat totuși sufletul, așa că ne-am procopsit cu madam mâța. În special pe principiul practic că mna, suntem la țară, nu știi de unde poa să apară vreun chițcan sau altă jivină similară și d-aia la țară e bine totuși să ai și o pisică-n bătătură.
*De chemat o cheamă Mitzi Miu, pe scurt Miu, pentru că atât de mică fiind, nu era în stare nici să miaune ca lumea, așa că scotea din când în când câte un „miiiiiiiu”. Iar fi-miu când a văzut-o prima dată, a exclamat bătând din palmele grăsuțe: „Uiti, mițiiii!” Deci – Mitzi Miu.
Acu, problema era alta: mâța era atât de extrem de mică și pirpirie, iar Schnauzerii atât de mari, încât ne era teamă că o pot călca în picioare în orice moment. La propriu. Și asta nu pentru că ar fi ei niște câini sadici și lipsiți de scrupule și sentimente, ci pur și simplu pentru că… ei – mari-mari, ea – mică-mică.
Și uite așa se face că, tot cu cooperare din partea vecinei, pisica noastră și-a petrecut primele luni de viață la noi în casă, în pârnaie. Literalmente. Adică a locuit, spre propria-i protecție și siguranță, într-o cușcă de hamsteri.
Ba nu. Mint. Era o cușcă pentru porcușori de Guineea. Suficient de mare încât să îi încapă acolo o căsuță, litiera, boluri cu mâncare, ba chiar și ceva jucării. Ieșea din pârnaie numai sub stricta noastră supraveghere, ca să n-o culegem plată de pe vreo talpă de câine.
…
E, toate astea se întâmplau undeva prin iarnă, noiembrie-decembrie, să fi fost. Când a dat firul ierbii, și pisica părea să fi atins niște dimensiuni mai normale, i-am făcut cunoștință cu Marele Afară.
Și de atunci s-a cam rupt lanțul de iubire. În sensul în care mâța noastră își lua tălpășița de la domiciliu dis de dimineață și mai apărea hăpt, seara, târziu, când o rodea probabil mațul de foame.
De prins șoareci prinde ea, mititica. Numai că nu îi și mănâncă. Vine cu ei în bot, îi prezintă cu mare tămbălău și mândrie și apoi își așteaptă cuminte bobițele, că doar n-o să halești șoareci?!? Ce, suntem sălbatici?!?
În prezent, lucrurile nu stau mult diferit. În sensul în care primăvara/vara/toamna, cât timp temperaturile sunt rezonabile, madam pisică ne frecventează fie numai când are vreo captură cu care dorește să se laude, fie dimineața și seara, când e ora de masă a câinilor, că atunci, să vezi coincidența dracu, fix atunci i se face și dânsei fomiță.
Iarna apare ceva mai devreme pe la uși și zbiară din toți rărunchii să fie lăsată să intre la subsol, unde se instalează comod pe boilerul de apă caldă și nu mai mișcă de acolo până dimineața.
E, dar treaba de la care a pornit toată această poveste și care mă amuză pe mine în mod special e fix aia din titlu: respectiv cum a ajuns mâța din făptură „tolerată” la noi în gospodărie, la prima ființă care primește tainul, când se face ora aferentă.
Că treaba cu mâța a fost așa: Musiu Soț a decretat că noi suntem gospodărie deținătoare de câini, iar o pisică ne-ar perturba ciarcrele, fenșuiu și energiile cosmice. Aum.
Daaaar, dacă țin musai să avem și pisică, e treaba mea să mă ocup de ea și, cel mai important, să mă asigur că nu interferează cu bunul mers al deținerii câinilor. Ceea ce am acceptat, așa că ne-am procopsit cu Miu.
Pentru că, vedeți voi, noi hrănim câinii afară, pe terasă. Și după cum vă ziceam, madam pisică apare, coincidența naibii, fix cam în preajma orei de halit a potăilor. Chestie care nu ar reprezenta neapărat o problemă. Doar că reprezintă.
Câinii noștri o cunosc, știu că e mâța noastră și nici unul dintre ei nu i-ar face vreodată rău intenționat.
Însă pisica fiind pisică, își joacă în fiecare toate cele 9 vieți la ruletă, de zici că are 999, nu dăcât 9 și-atât. Că dacă nu-și capătă mâncarea, fix în timp ce ăia mănâncă, se foiește printre picioarele câinilor, miaună, chirăie și face ca toți indienii, de nu poți să nu stai cu inima cât un purice, gândindu-te că, într-una din zile, uneia dintre potăi o să i se ia de tot circul ăsta, o s-o ia în bot și-o să o înghită ca p-o aspirină, de nu mai rămâne nici vârful vreunei mustăți din ea.
Că am uitat să vă zic, mâța noastră e și cumva mititică, așa, chiar dacă între timp e adult. Nu cred că are mai mult de 3 kile udă și cu bocanci în picioare. Iar câinii noștri cântăresc în total înspre vreo 200 de kile laolaltă. Deci vă dați seama că nici de gustare n-ar fi bună.
Apoi, mai e o treabă: oricât de cuminți și ascultători ar fi câinii noștri, instinctul de vânătoare nu ai cum să îl anulezi 100% niciodată. Așa că n-au ei nici o treabă cu mâța, dacă aia e cuminte și-și vede de treabă.
Însă dacă cumva o apucă dracii ăia răi și decide s-o zbughească cât colo, din varii motive pe care numai o mâță le poate înțelege – de exemplu pentru că vrea să vâneze o cioară, un fluture de noapte sau vreo frunză – există o probabilitate mare spre extrem de mare ca în câini să se declanșeze mai sus numitul instinct de vânătoare, și să o zbughească la rândul lor după ea.
Desigur, nici în cazul ăsta nu i-ar face nimic (mai ales pentru că n-o pot prinde), însă treaba asta poate deveni periculoasă pentru ei dacă zbughitul după pisică se întâmplă când sunt cu burțile pline sau pe cale să se umple.
Fiind câini de talie mare, sunt predispuși la ceea ce se numește „torsiune gastrică” – o chestie nasoală, de foarte multe ori fatală în câteva ore. Nu intru în detalii, pentru cine e interesat există gugle la un clic distanță.
Și uite-așa, ca să prevenim orice posibile interacțiuni prea agitate între clanul Miau și clanul Ham, operațiunile de seară la noi în casă se derulează așa:
Pregătim bolurile cu mâncare ale câinilor, ținem câinii în casă, cu ușa închisă, eu ies afară, îi pun de mâncare pisicii, sau în funcție de anotimp, deschid ușa de la subsol, din cealaltă parte a casei, o invit călduros înăuntru și o hrănesc, și abia dup-aia le vine și câinilor rândul la haleu.
Și invariabil, în fiecare dimineață și seară, când trag ușa după mine și 4 capete curioase se holbează din interior la cum îi pun eu mâței de mâncare, așteptând cuminți la rând, mă bușește râsul și mă gândesc în sinea mea: „Mda, ne-a dresat a dracu’, n-am ce zice!”
…
…
…
❤
Frumoase poze. Pisicile stiu sa ne dreseze 🙂
Comentariu beton!40
Așa se pare 😁
Eu mă tot mir că a mea nu m-a pus încă să-i plătesc chirie!
Comentariu beton!18
Nu mai am animale de companie,dar am o bănuială că după ăștia 4 ai mai mult stres decât după doi bărbați în casă.. părerea mea,nu zic nimic.Cine are să-i trăiască,cine nu să nu-și dorească.Frumoase poze.😘
Stres n-aș zice. Muncă, da 🙂
Comentariu beton!29
Da, greu cu ditamai menajeria, dar tot pisica e cu şefia.
Comentariu beton!30
😅😅😅
Neata buna!
Maaarele tau noroc este ca ai curte ! Altfel banuiesc ca te duceai cu capul…
Sa-ti traiasca,sunt tare frumosi !
Neața! Da, e mai ușor dpdv al faptului că putem ieși în pijamale pentru kkpipi. Pe de altă parte, noi am avut câini și pe vremea când stăteam la bloc, deci mna…
Și pe de altă altă parte, acum, când e așa frumos, cu ploaie și noroi prin curte, mă gândesc oleacă cu jind la vremurile când plimbam câinii pe asfalt și nu aduceau în casă juma de tonă de țărână la fiecare ieșire 😅
Comentariu beton!24
Da,asa este ! Eu nu am animale,nu m-am gandit si la noroi…
Frumoasă poveste și frumoase poze. Ai dreptate, la un moment dat îți dai seama că, nu mai ești tu, stăpân🤣. Avem un Airdale Terrier, ea este prima care primește mâncarea, dacă stă atârnată pe vreun fotoliu sau canapea, nu o deranjăm, ne punem noi, în altă parte, ea este stăpâna casei. Între timp a mai venit un Westy si un Beagle dar, toată lumea știe cine e stăpâna😂😂.
Comentariu beton!25
Aidecapumeu, Airdale, Beagle și Westie? Laolaltă? Păi voi sunteți ăia curajoși, nu noi! 😂
Să vă bucurați de ei!
Comentariu beton!22
Ce drăguți sunt… Si stiu cum e, am un motan negru – Taz, mai exact, care acum are chef sa stea pe pieptul meu si sa fie mângâiat… Si ghici ce? Sta pe pieptul meu și e mângâiat, cu ceva pauze în care tastez… Sa mai zic ca i-am dat drumul afara/in casa pe geam de 2 ori asta noapte dupa 5? Deci, dacă nu aveți stăpâni.. Dar vreți, luați și voi o pisica.
Comentariu beton!14
Ce bine că măcar la noi noaptea toată lumea doarme și nu are pretenții de plimbări 😅
Pisica de curte! Floare la ureche.
Săptămâna trecuta, s-a dus bărbatul in Italia, la fiica-sa. Singur. Eu am rămas acasă din cauza celor trei pisici de apartament.
Pisicile alea trebuie sa aibă, NOAPTEA, toate ușile din casa întredeschise, ca sa se plimbe si sa se joace. Ca ziua, dorm. In plus, se urca pe masa imediat ce aud sunet de farfurii sau tacâmuri.
Regrete eterne, dar așa ceva nu pot pentru ca să. Lasă ca sunt si alergica si nici nu-mi plac.
Comentariu beton!18
Așa zice și bărbatu-meu, că lui nici măcar nu-i place pisica, da cu toate astea mă întreabă dacă i-am dat de mâncare/dacă am băgat-o în casă/scos-o afară… 🙈😁
Comentariu beton!39
Pe principiul cine e șef, e șef și-n… subsol, iaca poți să zici că ați bifat și asta! Că așa trebuie la o casă respectabilă!
Foarte faină menajerie, măcar nu trebuie să dai bani pe bilete, dacă vrei circ 😁😂
Comentariu beton!22
Nooooo, circ e în fiecare zi, aia e clar! 😂
Comentariu beton!11
Să mă ierte nenea Mișu din Portocalia, da pozele astea face* un milion de cuvinte. Fiecare.
Comentariu beton!33
❤️
Ce micuta e. Cainele zici ca e Cousin Itt din familia Addams :)) Ma socheaza interactiunea dintre caini si pisici, cum stau ei impreuna, linistiti.
Comentariu beton!14
Da, e mărunțică tare. Dar cu toate astea, se descurcă, n-a venit niciodată caftită acasă, deși auzim frecvent prin vecini scandaluri pisicești.
Comentariu beton!13
Asa am avut si eu pisica, prindea sobolanul si il aducea in fata usii. Sa iti arate ca face treaba, merita pastrata :)) Ii iau, ii caftesc si ti-i aduc la prag, si aia e. Dupa, tu iti bati capul sa scapi de al sobolan. La casa, si eu mi-as lua o pisica. Le iubesc, desi sunt alergica. In felul asta, nu m-ar afecta, ar sta pe afara, in bucatarie, nu in dormitor. Si cainii sunt atat de loiali. Doar spatiu si grija pentru animale sa ai.
Doamneeee, ce câine frumos! Și ce frumos stau ei împreună! Am încercat să aduc și eu împreună un cățel cu Mini a mea însă… cum ea are deja 7 ani, nicio șansă! Așa îl mieuna și caftea, săracul, cred ca a zis mulțumesc când i l-am dat prietenei mele care mai avea încă doi în curte. Mai bine cu încă doi câini decât cu o pisică a zis bietul de el. Culmea e ca Mini e cuminte în casă când stă, nu se urcă pe nimic, cu excepția canapelei, evident. Nu intra în dormitoare, nu face absolut nimic în casă. Miaună când vrea afară, stă la spălat când o băgăm în casă, doarme în coșulețul ei. Dar avem o mare problemă: dacă plecăm în vacanță nu mănâncă de la nimeni. De asta plecăm doar vara, când poate sta afară și vine prietena mea să-i lase mâncare. Nu o vede cat suntem plecați. Dar când ne întoarcem ne ceartă, ne miaună și ne aduce Jerry în fața casei. Asta pedeapsă, fugim toți care-ncotro, căci nu-s dead, doar puțin amețiți. Brrrr, urate creaturi.
Comentariu beton!27
Din câte știu eu, e mai greu să adaptezi câini și pisici, dacă pisica a fost prima în casă, ele nu-s prea tolerante la membri noi în familie.
Da poate greșesc, chiar nu mă pricep suficient la pisici 🤷♀️
Cred că dacă nu poți să te ocupi de animale, e bine să stai liniștit.
Așa gândeam, până gemenii au găsit niște pui de pisică abandonați.
Unul a venit la ei, ceilalți au fugit.
L-au adus acasă și entuziasmul le- a trecut repede.
Tot eu am grijă de el.
Am fost inspirată să îi propun vecinei sa îl împărțim. Doarme în casă, dar ziua hoinărește. Seara când nu vine, eu și vecinii îl căutăm prin împrejurimi.
Și el vânează: șoareci, șopârle, vrăbii și mi-a adus și un șarpe la ușa. Încercăm să îl oprim, dar nu prea reușim.
Are mâncare de toate tipurile.
Schimbam frecvent marca pentru că se plictisește.
Se bate cu alti motani și ajunge des la veterinar.
Tocmai a încheiat 5 zile de tratament injectabil după o asemenea bătaie și noi – 200 lei.
Eu îl strig Albăstrel, vecina Felix. Nu îl deranjează. Bine să îi fie! 😁
Comentariu beton!30
Aoleeeeu, la șarpe cred că muream direct! 😲
Si Taz este teritorial, nu o lasa in curte si in casa decat pe Kitty, una dintre pisicile vecinilor, pe restul le alunga (nu contează ca are 6 ani, ca a fost sterilizat de la un an si ca pana acum 2 ani cand ne-am mutat la casa nu vazuse alte pisici de cand avea 2 luni). De vreo doua luni imi aduce foarte fericit, cu anunțul de rigoare (si doar mie) niste fluturi gri enormi, super urati. Imaginati-va ora 2 noaptea, sa între pisica miorlaind super tare in casa si sa va lase langa pat un fluture urat…. Sa ii dea drumul.. Sa il prinda iar… Asta pana il prind eu si il dau afara… Adrenalina pura, va zic eu 😂😂
Comentariu beton!25
Aaaaa, la fluturi cred că muream mai repede decât la șarpe 😱😱😱
Și a noastră e sadică, îi aduce de multe ori numa amețiți, nu răposați de tot (da numai Jerryci, vrăbii și alte victime le hăcuie prin alte părți, găsim de obicei numai urmele crimelor 🪶🫤).
Noi, la curte, am avut mai demult o pisică (spun generic „pisică”, pentru că nu i-am determinat sexul) care ne-a adus de câteva ori pe ștergătoarea de la ușă câte un hârciog. Și nu doar că erau complet decedați, dar erau de-a dreptul eviscerați!!!
Ne-a adus și asta o dată ceva dihanie, foarte decedată și destul de hăcuită, pe care după cercetări aprofundate pe marele internet, l-am (aproximativ) identificat că fiind o jivină numită „cățelul pământului”. Creepy shit! 😶
Un câine teckel am avut permanent, de vreo 25 de ani încoace. Între-timp, la cererea copiilor, au apărut pe rând si 3 mâțe.
Motanul portocaliu e clar șeful sectorului suflete. El cere și dacă nu i se dă, fură, el ne iubește și ne înjură. Și noi pe el 😜
E distractiv să ai patrupezi prin casă, e muncă și uneori înjuri, am permanent podelele murdare și par prin colturile camerelor, dar sigur casa e goală și nu mi-ar plăcea fara ei.
Comentariu beton!26
Fix așa! ❤️
Făină menajerie! Sa le mulțumiți că vă dau voie să-i serviți! Mai ales șefei supreme! De Mitzi Miu e vorba, desigur! 😂
Ca „proprietar” pisică (care e a fie-mii, vorba vine 😈) știu și eu ce înseamnă să fii la stăpân… 😎
Doamne, cât sunt de frumoși toți și câtă rabdare aveți voi ❤️ am crescut la casă cu curte și am avut câini și pisici dar nu aveau voie în casă 🥺 pisicile erau mult mai șmechere și tot intrau în bucătărie la cerșit, de dormit dormeau în casa câinelui cumva între labele din față unde era mai cald și comod 😁.
Ce faceți voi e practic al doilea job dar cu alte satisfacții ❤️
Al doilea job n-aș zice, mai degrabă voluntariat 😂
@(altă)Iulia: am o veste nașpa pentru tine: mâța voastră-i dependentă de jucatu’ la ruleta șnauțerească. Baiu-i că nu se poate lăsa de jocu’ ăsta, numa’ dacă trece la prafuri, da’ din ce văd io în poze-s slabe șanse. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!12
Exaaaact 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Când lucram la Caransebeș, senzația cartierului era un Malamut de Alaska, cadou adus de niște colaboratori canadieni pentru un șef local (un mic big chief). Băieții s-au bucurat și au promis că vor avea grijă. Da, hotărâre foarte temporară. Iar domnul și doamna plimbau câinele pe orice vreme . Iar câinele ajunsese mare spre imens. Într-o seară mă întâlnesc cu Camelia respectivă, pe un drum îngust pe malul apei. Trăgea de lesă cu disperare fiindcă namila de cățel nu îndrăznea să treacă de o pisicuță neagră mică și maidaneză care se fixase pe mijlocul cărării și își apăra teritoriul rânjind dinții de lapte. Pisicile știu cine-i șeful și au grijă să afle toți.
Comentariu beton!42
😂😂😂
Tu nu vrei sa recunosti, dar pisica asta simpatica are 3 bipezi si 4 caini😁. Imi place cand ziceti avem o pisica si 4 caini. Voi toti sunteti sub puterea ei😸😹😻.
Comentariu beton!24
Mda, cred că de fapt cam așa stau lucrurile 😅
Coană, când o să mă fac mare, să-„dai” și mie un Schnauzer uriaș.
Asta dacă nu reușesc un Doberman. 😀
Jnauțăr de la noi cu mare drag, dar cel mai devreme în vreo 2 ani – 2 ani și ceva.
Doberman pot să îți spun de unde poți lua fain 🙂
♥️ pentru Mitzi Mi-au
Să vă fie sănătoase toate patrupedele
Happy Modern Family! Istoria ta, Iulia, m-a facut fericita si m-a amuzat. Asa ar trebui sa traiasca toate animalusele, sa fie iubite si protejate de noi. Sa va dea Dumnezeu sanatate ca sunteti oameni buni si aveti grija de toate sufletelele alea patrupede. ♥️🌹
Comentariu beton!17
❤️❤️❤️
Intr o varianta mai marisoara e o pisica Mimi si trei Bullmastiff. Intai e ea si apoi clanul ham si culmea culmilor e faptul ca Mimi sta pe coltul casei si sare apoi catre ei cand stau cel mai linistiti
Jur că mâțele astea n-au pic de instinct de conservare! 🤦♀️😅
Queen Miu, first of Her name :))))
🤣🤣🤣🤣🤣
ce-o fi așa de greu să explici „torsiune gastrică”!? pui pe cineva cu greutate, așa cam ca @MV, într-un hamac, îl rotești de doo ori, gata, ai imaginea cam cu ce se întîmplă în intestinul bietelor patrupede de talie mare… dăăăh!
cunoscînd puțintel la hămăitori (frumoși îi mai aveți!), aș jura că mîța n-ar fi nici o secundă în pericol chiar dacă s-ar schimba rutina;
altfel, la noi în curte se adună așa: veverițe din pădure în căutare de nuci și mîțe din vecini, nesimțite, care în mare parte dorm pe o cutie de pe terasă; șoareci nu ne aduc, dar lasă în schimb niște purici;
am avut ciobănesc german și maidaneză; acum eu îmi doresc un malinois (pentru care însă n-aș avea timp) iar fie-mea un biju (cîine de talie mică); mai ne gîndim…
Comentariu beton!14
Adevărul e că dacă a scăpat, iaca, de vreo 5 ani deja, de la a deveni gustare, cred că o mai duce o vreme 😅
Malinoisul e un câine foarte fain, dar îți trebuie foaaaaaaaarte mult timp pentru el. Ăia mici…mna, mie nu îmi plac (cu excepția teckelilor, de care o să ne și luăm cândva), în principal din cauza clămpănitului pe un ton extrem de agasant (pentru mine, cel puțin) și al faptului că tind să fie destul de isterici.
Pe de altă parte, dacă te ocupi de el, orice câine poate fi ok. Dar e de muncă 🤷♀️
Superbi păroșii. Aia negri. Bine, și mâța. Dar fiind și eu posesoare de Schnauzer uriaș, na, îmi bate inima mai tare când văd așa frumusețe. Apropo, porecla alei mele e Șoricica.
0
😍😍😍 ce fain! Să-ți trăiască Șoricica, să te bucuri de ea cât mai mult timp de acum încolo! ❤️
Ce familie frumoasă ai, Iulia! Să ți trăiască și să vă bucurați unii de ceilalți în continuare!
Și da, confirm în cunoștință de cauză, pisica e șeful suprem, așa e legea firii și altfel nu se poate 🙂 Jur ca nu scriu sub constrângere, numa’ dau la o parte, cu mare băgare de seamă, un vârf de codiță de pe ecran :)))
Comentariu beton!19
Săr’na! ❤️
Wait fo’ me, wait fo’ me! (citat din Pisicile aristocrate-unul din pisoi-pe care il folosim si acum eu si baiatul)
Viu si eu la spartu targului, ca nu poci sa tac pa asa subect-le iubesc din tot sufletul, parca mai mult pe masura ce trece timpul. Nu concep viata fara ele, de cand ma stiu le-am iubit, baiatul meu la fel, de csnd a facut ochi… Sotul sustinea sus si tate va e dog person, ca pisicile sunt parsiveca nus tou cum si nush ce fel…de unde, cine sta cu motanul langa el ore in sir la fumat ssu pe telefon, cine cumpara pliculete si fandoseli?
Cand spun ca le iubesc ma refer la animalede companie, oricare ar fi ele, dar, da, pisicile sunt marea mea iubire- marea mea ticneala ar spune unii…
Iau si gainile in brate, imi place mirosul lor de paie si cereale si praf…
Cateii ma topesc cu tandretea si loialitatea, ai impresia ca se hranesc cu dragostea ta intai si dupa aceea cu hrana pe care le-o dai!!
Comentariu beton!15
Ahahahaha, știu exact despre care pisoi din Pisici vorbești 😅😍
Cât despre căței, nu neg că se hrănesc cu dragoste, da să știu că ai noștri nu refuză niciodată troaca cu haleală 🤣
Dacă aș avea așa o mâță ar chema o Elena.
🤣🤣🤣🤣
Ce frumos ar fi sa aiba Miu o pereche si sa va bucure la primavara cu niste miuțe. 😁 Atunci sa vezi povesti de povestit. 🤭
Nu stiu de ce dar, fiecare poveste scrisa de tine mi-o citesc in gand cu vocea tatalui meu. De ce? Ma intreb si eu dar, poate pentru ca era strengar, cu simtul umorului, pus pe sotii si inventa mereu cate o poveste pe care mi-o spunea (aproape) in fiecare seara. Asadar, e de bine, stai linistita!
Oare cum ar fi sa faci si o versiune macar audio daca nu si video?!
Pisicile, marile enigme și pe alocuri, stăpâne prin născare. Unele mai tupeiste, altele mai docile, dar, odată ce îți intră în viață, nu mai poți fără ele. La noi se trăiește în armonie, 2 căței și o mâță. Viața cu animăluțe, după părerea mea, este și solicitantă, te face să umbli la portofel când ți-e lumea mai dragă, muncești mai mult că păr, noroi, kkpișu etc, dar, oferă atâtea satisfacții! Practic, e mult mai bine cu, decât fără, eu nu aș putea fără ele. Să ne trăiască sănătoase! ❤️
Vai ce blănoşi flauşați supeeeeerbi, și pis pis ăla mic acolo neinfricat, incredibil, mi-o si închipui pe pisica cum mieuna subtirel asa, pisica bunicii era nedezlipită de unul dintre câinii de pază ai ei și dormeau mereu împreună. Multă muncă dar și multă fericire ❤️.
„Face ca toți indienii ” 🤣🤣
Minunați toți blănoșii 💖🩵💜💙💝