Am fost marți seară să văd „Anul nou care n-a fost” și voiam să vă spun că mi-a plăcut de-am făcut pipi pe mine.
Nu, nu m-am dus la premiera de gală, deși m-au invitat, pentru că nu pot cu atâta lume pe metru pătrat. Bine, și pentru că nu suport să mă îmbrac frumos, doar ca să merg să văd un film, dar asta rămâne între noi.
Dimpotrivă, când am văzut câți oameni îl laudă, după premieră, am avut o strângere de inimă dureroasă, știind exact câte țepe mi-am luat fix așa de-a lungul timpului. Mă duceam să văd filme recomandate de oamenii care au mers cu invitație. De 9 ori din 10, filmul era mult mai prost decât ce scria lumea despre el.
Dar la ăsta tot m-aș fi dus, pentru că-mi doream să-l văd și pentru că oricum merg la aproape toate filmele românești. Bune, proaste, văd eu după, dar de mers tot merg.
Nu doar că nu e prost, „Anul nou care n-a fost” e bun, e foarte bun, n-a luat degeaba cele patru premii de la Veneția. N-am simțit când au trecut cele două ore, mi-aș fi dorit să mai țină un pic.
Este bine jucat, bine scris, bine făcut. Actori buni, regizor bun, scenariu mișto. Bravo lor, încă o dată mi se adeverește că avem o generație de actori extrem de buni care acum au ajuns la maturitatea lor artistică.
Este pentru prima oară când văd un film de lungmetraj care înglobează un scurtmetraj făcut cu ani în urmă. Știam „Cadoul de Crăciun” de multă vreme, mi-a picat fața când am văzut ce natural au reușit să-l integreze în film. Probabil a contat mult că ambele sunt regizate de același om, de Bogdan Mureșanu. Le-a ieșit bine de tot, nu se simte deloc corpul străin integrat.
Un mare bravo cu aplauze în picioare pentru scenografi. Prieteni, au reușit să redea bine de tot atmosfera din epocă. Și mă refer atât la cadrele interioare, cât și la cele exterioare filmate afară, pe străzi. Plus hainele cu care erau îmbrăcați toți, poți să juri că sunt cumpărate de la Magazinul Universal din centrul Rădăuțiului, la final de ’87. Bine, bine de tot, jur c-am avut flash-uri din vremurile alea.
Despre acțiune vă spun doar atât: toată are loc în ziua de 21 decembrie 1989. Ultima zi înainte de fuga lui Ceaușescu. Restul o să descoperiți singuri.
Ca să fiu cinstit până ca capăt, există totuși și o problemă, veșnica problemă a filmelor românești: copiii care nu știu să joace. Noroc că nu sunt prea multe secvențe în care apar. Habar nu am de ce nu sunt în stare producătorii să facă casting-uri serioase și pentru alegerea copiilor, probabil nu-și dau seama cât scade din valoare filmului un copil care doar recită replici învățate pe de rost. Nfine…
Dar puteți trece ușor peste asta dacă chiar vă doriți să vedeți filmul.
Da, știu că nu vă plac filmele românești, mi-ați explicat și de ce, dar eu o să continui să vorbesc despre ele, mai ales că multe dintre problemele pe care le aveau cândva s-au rezolvat. Nu mai există celebrele probleme cu sonorul, de nu puteai să le înțelegi dacă nu aveau subtitrare. Nu mai există scenariile alea scrise în limbaj de lemn, cu dialoguri tembele într-un limbaj pe care nu-l folosește nici dracu’. Acum, la ora asta, orice producție românească bună poate sa stea oricând lângă una din țări cu tradiție în domeniu.
De-aia o să-mi continui demersul de a încerca să vă conving că cinematografia românească nu poate să crească fără spectatori plătitori de bilet. Prin urmare, dacă voi convinge un singur om să meargă la cinematograf și să plătească bilet pentru un film românesc, misiunea mea a fost îndeplinită.
Sunt fan filme românești, dacă aș avea unde m-aș uita doar la ele. Nu, nu, pls nu-mi explicați despre canalele de youtube doar cu filme românești, că nu la genul ăla de filme românești mă refer. Nu-mi plac filmele românești vechi, am zis de ce, nu mai stau să mai spun o dată.
Revenind la „Anul nou care n-a fost”, mergeți să-l vedeți, vă promit că n-o să vă pară rău după bani.
De un singur lucru îmi pare rău: că n-am luat și fetele cu mine la film. Am fost să-l văd de la o oră imposibilă, 21:45, ele având școală a doua zi. Dar lasă că mai pot să merg încă o dată, special pentru copii.
„Prin urmare, dacă voi convinge un singur om să meargă la cinematograf și să plătească bilet pentru un film românesc, misiunea mea a fost îndeplinită.”
Pe mine m-ai convins, voi merge să-l văd! Mulțumesc pentru recomandare!
Comentariu beton!64
💛
Idem!
Voi merge să-l văd, mai ales că este și Postelnicu în film. Citisem zilele trecute despre film, așa că mă gândeam să merg, dar așteptam și părerea dvs. Acu’ m-am hotărât.
Comentariu beton!19
💛
Fain! Și mie îmi place cum scrii despre filmele românești, m-ai convins și pe mine!
Să mai zici că nu ești dintr-ăla, cum se zice… Influensăr!
Comentariu beton!32
💛
😛
@MV, pe mine m-ai convins, voi merge sa-l vad.
Se pare ca ai convins mai multa lume sa merga.
Multumesc.
Comentariu beton!13
💛
Mie îmi plac filmele româneşti bune, nu cele cu succes de public. Încă nu am văzut ANCNAF, dar sigur voi merge. Voiam să spun că îmi pare bine că se înţelege ce vorbesc actorii fără să fie nevoie de subtitrare. Totuşi, din câte ştiu eu, avem de 6 ani o lege promulgată pentru subtitrarea filmelor româneşti: https://www.descopera.ro/cultura/17594375-legea-privind-subtitrarea-filmelor-romanesti-pentru-cei-cu-probleme-de-auz-promulgata
Scriu asta nu pentru că am ambele nepoate surde, ci mă gândesc la această categorie de persoane care nu vor merge la filme româneşti pentru că vor merge degeaba!
Comentariu beton!20
Uite că nu reușesc să-mi aduc aminte dacă a fost subtitrat sau nu.
Nu e o problemă dacă nu are subtitrare. așteptam să bage pe una din platforme. Și eu am problema cu auzul și așa pot vedea filmele românești
Exista insa flmul cu subtitrare in engleza la unele cinematografe: la Cineplexx si la Elvire… in Bucuresti cel putin – poate ajuta pe cineva informatia asta.
Mulțam de recomandare. Poate ajung să-l văd și eu.
💛
Am în plan să-l văd în weekend. Mi-a plăcut „Cadoul de Crăciun”. Dacă a luat premiile astea, „Anul nou care n-a fost” cred că trebuie văzut. Și sunt fan filme românești de când eram copil, nu ratam niciun film. Sunt filme românești acum la care nu mă duc, care mi se pare că nu-mi spun nimic. Am fost la unele și am zis că nu se poate mai rău. Dar… avem actori buni, regizori buni, cinematografia românească n-o să moară!
Mulțumesc din nou!
💛
Nu sunt fan filme românești. Dar, de fiecare dată când ai recomandat ceva, i-am dat o șansă. Că nu am fost la fel de încântat că tine, asta este altă poveste.
O să mă duc și la ăsta, că cine știe.
Comentariu beton!18
Uite ca de data asta imi pare rau ca nu pot sa il vad. Poate se iveste sansa vreodata sa il vad.
Mulțumesc!
Așteptam confirmarea ta că merită văzut. Ocolesc filmele românești din cauza problemelor cu sonorul, a limbajului ciudat folosit, de multe ori teatral și a temelor abordate.
Vreau să merg să-l văd și sper să mă transporte în lumea aceea de dinainte de revoluție. Aveam doar 11 ani atunci, dar am întipărite în memorie momentele acelea de teamă pentru ce se întâmplă și pentru ce va urma.
Comentariu beton!11
Asta cu castingurile pentru copii, cam ai dreptate. Din păcate Bogdan Carp și Andrei Duban au îmbătrânit 🤣🤣🤣🤣. În altă ordine de idei sper ca filmul să ajungă cât mai repede în Craiova
Filmul ESTE în Craiova. M-am uitat acum pe program, e la Cineplexx și la Patria.
Este și la Inspire Cinema.
Săru’ mâna! Io-s acum pe la Cluuuuj dar de luni, cum mă întorc pe meleagurile natale (nu că mi-ar fi dor, dar trebuie) va fi prima griǰă
Gata, fost, văzut, plăcut. Mult! Foarte mult! Finalul m-a zguduit rău, n-am crezut că o să mă pot uita la Văncică vreodată fără să-l văd pe Celentano. Uite că pot!
Și toți au jucat extrem de bine.
Despre copil ce să zic, n-a fost bun, dar nici rău. Până la urmă prin stângăcia lui a reușit involuntar să redea mai bine stângăcia copiilor de atunci. Pentru că trebuie să recunoaștem, comportamentul nostru din copilărie n-are nici o legătură cu dezinvoltura copiilor de azi.
Ce nu mi-a plăcut însă, bișnița de la intrare în Cinemaplexx : de ce ar fi 12,5 lei o apă plată la jumătate când 20 m mai în față avea un preț normal? Ăsta e preț de Veneția și acolo trebuie să faci un efort mare să transporți apa în lagună, nu ca aici, sa o muți 20 m prin mall. Dar asta e, dacă le merge e numai vina noastră.
Și ce mi-a mai lăsat un gust amar a fost faptul că la proiecție am fost doar 4 persoane. E adevărat că a fost ultima proiecție în Craiova, dar totuși cam prea puțini. Ori că n-a jucat Van Damme, ori ca se așteaptă piratarea, nu stiu de ce, dar prea puțini. Așa că, din păcate, Postelnicu nu va avea niciodată vilele și mașinile lui Di Caprio 😀
Interesant…acum 10min mi-am luat bilet la premiera de mâine seară. Am auzit reacțiile după avanpremiera de la Timișoara și era pe listă 🤭
💛
nu mai era nevoie și de recomandarea ta, că l-a lăudat Irina-Margareta Lanaiba Nistor în podcast la… unu’ pe care îl ascult io; da’ dacă tot veni vorba, pentru un copil de aproape 8 ani e ok?
Dacă ești dispus să-i explici contextul celor șase povești, e foarte ok.
Filmul are rating AP12 – adica poate fi vizionat cu acordul parintilor pentru copiii cu varsta de pana la 12 ani.
Nu „până la”, ci PESTE 12 ani.
Ieri seara l-am văzut. A fost o călătorie în trecut, multe scene mi-au adus lacrimi în ochi, nu pentru că erau lacrimogene ci pentru că știam cum se simte pe dinăuntru ce simțeau personajele. Mi-am amintit și de transmisiunea de la Radio Europa LIberă, pe care în acele momente o ascultasem”în direct”, cu mama. Pentru o clipă am fost iar copil, în Timișoara, mama era tânără și in viață, mă strângea în brațe și brusc, exista și speranță. M-a zguduit.
Comentariu beton!54
Un pic off topic. Acum cativa ani, nu stiu sigur cati ca timpul zboara, ai scris despre un film ceva cu un tata care merge in parc cu copilul si copilul dispare. Mai tii minte? Mi-a ramas in cap ca pe ala voiam sa-l vad, da’ am uitat cum se numea. A little help?
Pororoca
dacă mi se permite o recomandare, PE STOMACUL GOL, @Irina, pe stomacul gol! cred că este cel mai DUR film românesc; la egalitate cu The After (scurt metraj)
Ce ma enervezi, m-am uitat la trailer si mi-au dat lacrimile…
Astept sa fac controlul la medic, dupa o fractura, o sa creada ala ca plang pentru ca m-am vindecat…
❤️🩹
Gata, merg, pe mine m-ai convins. Astept de mult un film românesc care să-mi placă. Mulțumesc pentru recomandare. 😊
Am fost aseara la avanpremieră. Si-am plecat cu stomacul ghem, filmul a reușit să redea fantastic de realist momentele trăite atunci.
Au realizat excelent decorurile, hainele, obiceiurile și atmosfera din ’89.
Am recomandat imediat pe toate grupurile de whatsapp filmul, cu rugămintea de-a lua la film si copiii care n-au apucat ‘epoca de aur
💙
Pe mine m-ai convins Mihai.
Merg să-l văd la cinema și îți demonstrez cu biletul. Aș fi așteptat să îl bage pe Netflix, dar ca multe alte recomandări ale tale voi merge pe mâna ta.
💛
L-am vazut ieri, mi-a plăcut mult! Recomand din tot sufletul. Mergeți sa-l vedeti, merita!
Pot merge si cu copilul de 7 ani? Am o dezbatere pe aceasta tema cu sotul. El considera ca filmul nu este potrivit pentru aceasta varsta.
Nu cred că un copil de 7 ani va înțelege mare lucru. Nu văd cum ar înțelege. 🤷♂️
Pe mine „Cadoul de Crăciun” m-a întors în timp 🥺 așa era atunci, iar Adrian Văncică este o surpriză, o să merg să văd și Anul Nou care n-a fost, mulțumesc pentru recomandare.
Merci pentru recomandare! Voi merge să îl văd, mai ales că am auzit că Văncică a făcut un rol de zile mari. Merci încă o dată!
Vin săptămâna viitoare acasă și deja mi-am programat să îl văd. „Libertate” am văzut la München la Festivalul Filmului Românesc și nu înțelegea lumea de ce numai eu plâng în halul ăla. Să văd cum îmi va fi la ăsta. Mă bucur foarte mult că se fac din ce în ce mai multe filme cu tema Revoluție. Așa pot vedea și copiii mei atmosfera de atunci.
Comentariu beton!14
Nu imi plac filmele romanesti, dar pe asta m-ai convins sa vreau sa il vad.
Filmul este arta vie, in continua schimbare, revolutie, evolutie si de-aia nu toate filmele romanesti pot fi etichetate ca fiind proaste si lipsite de valoare. In filmul romanesc apar oameni noi, talentati, cu idei noi si capabili sa puna in scena povesti ce inspira si provoaca si emotioneaza.
Eu as vrea sa vad mai multe filme romanesti inspirate din diferite perioade istorice si filme care sa prezinte specificul romanesc fara influente balcanice si fara stilul ala smecher de a fi al unora de pe la noi, adica stil de smecher manelist.
Plus ca as vrea sa vad filme despre comunism dar din alea ce spun adevarul, nu care il stilizeaza. As vrea sa povesteasca despre schimbarile
politice, sociale, economice ce au infleuntat romanul si societatea romaneasca pana la absurd si dincolo de absurd. Asta imi lipseste cel mai mult in filmul romanesc. Dar e imposibil pentru ca peste tot si toate ce s-au intamplat in comunism s-au asternut tacerea si uitarea.
Am vazut reclama la Anul nou care n-a fost si filmul pare a fi exact ce-mi doresc sa vad, adica despre comunism si este adevarat, nu stilizat.
Trebuie neaparat sa-l vad. 🙂
eu as vrea sa vad si filme in perioada anilor 90, eventual si o comedie cu tineri ce are loc in anii 90
zedicus, cauta Lista de filme romanesti de dupa 1989.. 🙂
Respect!
Știi cine ar trebui să vadă filmul?
Puștimea plictisită de feisbuc și alte alte muskisme, care s-a născut cu telefon cu mai multă memorie decât a avut primul meu computer și cu net 5G de mare viteză.
Ca să știe de unde au început toate.
Noi AM TRĂIT vremurile alea. Iar viața bate orice film, fără supărare.
Comentariu beton!14
Eu sunt de acord cu tine, dar puștii nu vor merge la filmu ăsta decât dacă le spun să-l vadă oameni în care au încredere.
Eu merg la fiecare cimemarti si am vazut aproape toate filmele romanesti rulate la cinema. Unul singur a fost pentru mine ”what a fuck, ce am urmarit?”, dar restul filmelor a surprins atat de bine realitatea romaneasca, chiar si aia la caterinca. Recomand sa mergeti la toate, iar daca nu vreti sa platiti bilet de week-end, mergeti martea, 20 lei nu este o mare pierdere!
Am fost aseară la film cu clasa mea de a IX-a. Ei au vrut când au auzit că e cu „Celentano”. A meritat fiecare minut de vizionare. La sfârșit au aplaudat. Mi-au spus, după aceea, că au înțeles cam jumătate, mai ales FRICA. Părinții îmi spuseseră că trebuie să vadă și copiii așa ceva, ca să înțeleagă despre ce le mai vorbesc ei. Și ca să-i înțeleagă pe ei.
Fun fact 1: doar jumătate au recunoscut telefonul fix.😂
Fun fact 2: au căutat cu GPS cinematograful dintre blocuri. Da, nu am fost la mall.😍
Eu am plâns. Mă așezasem cu 3 rânduri mai în spate știind, de la declarațiile lui Văncică faptul că va fi intens. Dar nu mă așteptam să mă revăd pe mine, la 15 ani, în fața discursului televizat al lui Ceaușescu. Deja știam și noi de Timișoara. Deja la Sibiu era durere.
Mi s-a ridicat părul pe suflet când a spus copilul ce voia tatăl lui de la Moș Gerilă. Am înțeles frica lui. Eram acolo.
Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că au înțeles cei din juriul de la Veneția ce înseamnă comunism.
Jos pălăria pentru toată echipa. Îmi place actorul Văncică.
Comentariu beton!32
Excelentă recomandare, mulțumesc! Abia aştept să-l văd. Mi-am amintit de „Libertate”, atât de bun, încât, la final, eu şi consortul am rămas tăcuți vreo 10 minute…
Sper sa apara si pe vreo platforma de streaming si pentru noi, cei de dincolo de granita.
Altfel, poate am noroc sa il mai prind in cinema pe la Craciun, cand mai ajung in tara.
Fără îndoială că va fi pe platforme peste vreo șase săptămâni.
Da, asteptam cu rabdare. Sa fie si in engleza, sa il pot da la americanii mei sa vada cum am trait noi in comunism si ce a inseamnat sa scapam. De ce suntem „nebuni”, de ce suntem mereu in defensiva, de ce muncim pana picam in bot si ne invatam copiii sa traga pentru a le fi bine. Ca suntem complet alte civilizatii si mereu se uita la mine ca la filme japoneze, cand le spun de unde am plecat eu.
@dojo, mă îndoiesc că va fi pe Netflix din USA ( de ex nici pe Netflix UK nu se bagă aceste filme). Deci degeaba va avea subtitrare în engleză, nu o să fie accesibil acolo
Pe mine m-ai convins! Acum încerc să o conving și eu pe fiica mea, îmi doresc mult sa mergem împreună! Mulțumesc de recomandare!
E genul de film la care e nevoie de instructaj înainte pentru cei ce n-au prins vremurile. O minima informare, ceva context istoric, putina introducere in atmosfera. Si v-o spune unul care a trebuit sa își lumineze colegii de munca in legătura cu Once upon a time in Hollywood. Oamenii erau incantati de ce a făcut Tarantino dar habar n-aveau de Charles Manson si ce se ascunde in spatele unor scene de bătaie cu conserve. Oameni maturi, nu puștani care n-au nimic in comun cu vremurile din ”Anul nou care n-a fost”.
Abia astept sa il vad, sunt fiarta si eu pe filmele romanesti si asa ma bucur cand vad ca nu sunt singura ❤️
Apropo de canalele de youtube de care spuneai, las aici pentru cine nu stie si vrea sa arunce totusi o privire: exista canalul Cinepub, facut in parteneriat cu Google. Sigur, o sa vedeti acolo si filmele istorice ale vietii, insa o sa vedeti si muulta cinematografie noua. Nu toate filmele sunt pe platformele de streaming, sau sunt doar pe una, dar daca dati un search pe acest canal, care este gratuit, s-ar putea sa gasiti ce va intereseaza. Au si filme independente, scurt metraje, proiecte ale studentilor de la unatc. In calitate de consumator de filme romanesti pana la obsesie uneori, canalul ala e o mina de aur.
Irina, sa iti dea al de sus sanatate cu Cinepub-ul. Acu’ stiu ce fac in weekendul asta 🙂
O să-l văd și eu la cinema. Intenționam să merg, acum doar mi-am întărit decizia. Pentru că eu îmi amintesc ziua aia (cam vag, că eram mică, dar mi-o amintesc). Și pentru Mihai Călin, care a fost în stradă în zilele acelea din decembrie 1989. L-am văzut în câteva roluri la TNB în stagiunea trecută, și mi-a plăcut interpretarea. Săptămâna viitoare are o premieră la TNB, unde semnează și regia. Așa că o să văd și filmul și spectacolul. 🙂
Eu sunt in Bucuresti acuma, de o saptamâna venita. Mama mi-a vorbit deja de filmul asta, este pe „to do list” inainte sa plec. Dar multumesc si tie pentru recomandare!
Si apropo de o recomandare mai veche, asa cum promisesem, am ajuns si la Muzeul Comunismului. Mi-a placut, e o initiativa buna. Partea istorica, scrisa pe pereti, o cunosteam, ce ma interesa mai mult era sa vad obiectele de atunci, cartile, orarul de scoala, revista „Cinema” si „Almanahul Parintilor”, pestele de pe televizor… Fii-miu, când a vazut dulapul din bucatarie, a zis imediat ca e ca al unchiului (care a a murit acum 2 ani, la 92 de ani). Am fost in timpul saptamânii, eram vreo 6 persoane in muzeu, ceilalti erau tineri, n-am fost atenta daca erau români sau nu. A, si ce mi-a mai placut, a fost un „oracol” (mai stie lumea ce e ala?), culmea, a unui baiat!
si uitasem, duminica cred ca mergem si noi :3 trailerul e genial sigur si filmul este pe masura
Uite, gata, am fost astazi, cu mama de 85 ani si fii-miu de 21! Baiii, ce mi-a placut! Excelent film. I-a placut si maica-mi, de când am iesit tot discutam nuante si detalii. Dar primul lucru pe care mi l-a spus e: „Toata lumea, si mai ales tineretul, ar trebui sa vada filmul asta”. Am plâns si eu, a plâns si ea, iar fii-miu impartea batiste. Pe el l-a plictisit, cu exceptia sfârsitului, insa n-a inteles mare lucru, ca nu stapâneste limba româna.
Decorurile sunt impresionante, cu grija ca fiecare apartament sa fie suficient de diferit pentru a reflecta clasa sociala (televizor color la regizorul de teatru, alb-negru la muncitor). Cu toate acestea uniformitatea vietilor noastre e bine redata prin apartamentele care erau aceleasi, cartile din biblioteci care erau (aproape) la fel, telefoanele cu disc si cuverturile de pe pat.
Bolero-ul lui Ravel, repetitiv, obsedant, a insotit extrem de bine finalul.
Am crezut mai putin in povestea actritei care refuza sa spuna textul „Plugusorului patriotic”. Ceilalti, care incercau s-o convinga ca daca o face are mai mult de câstigat si daca n-o face extrem de mult de pierdut, erau mai autentici.
Pustiul era simpatic. Fata de Andrei Duban de acum 40 ani, asta micu’ e chiar campion. Bine, nici n-a avut prea multe de spus.
Filmul mi-a dat impresia de o continuare a „Amintiri din epoca de aur”. O continuare in primul rând peste timp, pentru ca „Amintirile” prezentau comunismul din primii ani, pâna prin ’80, ori aici e prezentat sfârsitul. O continuare de asemenea a unor destine – cei care fugeau in anii 70 sa opreasca difuzarea Scînteii pentru ca Tovarasu avea 2 caciuli, una pe cap si alta in mâna, in 89 realizau trucaje pentru televiziune. Tatal care in anii 80 gaza porcul, câtiva ani mai târziu fugea sa opreasca scrisoarea catre Mos Gerila (foarte binevenita partea aceasta, care a adus putin umor prin absurdul situatiei, si extrem de plauzibila, de altfel). Specifice sfârsitului comunismului sunt: „Povestea doamnei demolate” (cu ecou la noi pentru ca am fost demolati), „Povestea ofiterului de securitate”, „Povestea celui care vrea sa treaca granita ilegal”. Talentul lui Bogdan Muresan a fost sa faca un film inchegat, choral, acolo unde „Amintirile” erau scurt-metraje independente, legate doar cu un fir conductor.
Da, nici pe mine nu m-a convins povestea cu refuzul. Daaar, se pare că au fost mulți actori care au refuzat.
De la el vin. Adică de la film. La recomandarea ta. Și a fost…mai degrabă amar, dar acel amar care, ciudat, îți place și-l digeri. Pentru mine a fost un carusel de emoții și de amintiri chiar daca eram mică atunci. Merg pe mâna ta oricând, multumesc!
Mulțumim de recomandare, nici măcar nu auzisem de filmul ăsta până să citesc articolul.
Bun, bun de tot! Data viitoare il vedem și cu copiii. Până atunci, o să le mai spun încă odată despre acele vremuri, discutăm cat de des se poate pe tema asta. Mi se pare atât de important să știe și să înțeleagă ce am trăit și să înțeleagă cat este de prețios ceea ce au acum, ca libertatea și nivelul de trai și oportunitățile nu sunt de la sine înțelese ca toate pot dispărea mai repede decât ne putem da seama.
Și a mai făcut ceva filmul ăsta, nu doar să retrăiesc acele vremuri ci să îmi pun și întrebarea: dacă mi-as fi trăit viața în comunism, cum aș fi fost? Eu am prins “doar” 8 ani, eram în clasa a doua la Revoluție, fusesem de curând făcută pionier și șef de grupă :))), eram mândra tare ( deși nu învățasem cum trebuie regulamentul sau ce era ăla…și nu știam cum o să mă descurc după vacanța :))) ) …cum as fi fost eu student și apoi adult în epoca aia? Fricoasă, nu aș fi avut curaj să fug ca cei doi tineri dar aș fi visat la libertate, m-ar fi frustrat și sugrumat nedreptățile și incompetența și frica…
Am fost, mi-a plăcut enorm, am râs, m-am și emoționat un pic. I-am luat cu mine și pe cei doi copii, de 14, respectiv 16 ani, le-a plăcut și lor.
Sunt născut în 78, iar faza cu scrisoarea am trăit-o oarecum și eu când eram mic. M-am întrebat cu voce tare, ce naiba ni-l tot dă pe boșorogul ăla la televizor? Nu mai moare și el odată!? Maică-mea a înlemit când m-a auzit, m-a tras deoparte și mi-a ținut un întreg discurs, iar în încheiere mi-a spus că Ceaușescu e al doilea tată pentru mine, niciodată să nu-l mai vorbesc de rău, niciodată!
Am fost și eu la film, la o proiecție unde a fost invitată și o parte din echipa filmului, cu o sală arhiplină. Uite că eu nu m-am îmbrăcat frumos, deși am avut un gând să fac asta…
Revenind, filmul este genial… cel mai bun film românesc pe care l-am văzut eu în ultimii 30 de ani. Poziția Copilului, care mi s-a părut foarte bun, pălește în comparație cu Anul Nou Care N-a fost.
Într-o mare de comedii făcute „la apelul bocancilor”, am rămas surprins să văd un film atât de captivant. Mă rugam să nu se mai termine, să fie etern. Sincer, dacă ar fi difuzat varianta extinsă de 3 ore și ceva, aș fi fost și mai fericit.
Iar finalul, finalul este EPIC. Într-o mare de teorii și supoziții despre cum a fost ”spart” mitingul din 21 Decembrie, asta mi se pare cea mai tare „explicație”. Pare atât de reală, deși știu sigur că nu e.
Plus că faza cu petardele e singurul moment din film care m-a scos din 20 Decembrie 1989 și m-a dus pe 13 Octombrie 2024. Mi-am adus aminte că iar vine „sezonul” lor și ne vor încânta urechile.
La final, permite-mi să fac o corectură. Filmul nu se petrece pe 20 Decembrie 2022 (mare parte din el), nu pe 21 Decembrie. Știu, e confuzia aia, că la final în film „cade” regimul. În realitate a mai durat o zi, până pe 22 Decembrie.
Cu o mica observatie: acțiunea are loc preponderent pe 20-Decembrie, chiar pe la mijlocul filmului se aude discursul ținut de Ceaușescu seara, după ce tocmai se întorsese din Iran….
În rest, exceptional filmul – tocmai l-am văzut aseară într-o sala aproape full (mulți cred ca nici nu erau născuți în ’89, eu tot aveam 10 ani atunci) – m-aș bucura ca acest film să reprezinte un impuls ca cei mai tineri sa înțeleagă mai bine cum au fost acei ultimi ani ai comunismului și de ce este important să știm ce s-a întâmplat în acei ani (și care a fost nivelul de responsabilitate al fiecăruia în acei ani).
L-am vazut. Ma asteptam sa imi placa; ma asteptam sa imi placa mult;… dar m-a rupt in doua. Vorbesc doar din perspectiva mea si nici gand s-o impun cuiva… acest film e senzational. Poate ca altfel am simtit noi, cei care am prins acele vremuri, chiar si copii fiind. Sau poate nu… Nu reiau ce s-a scris aici (atat in articol cat si in comentarii) despre regie, actori, scenariu, imagine etc, spun doar ca la final am ramas tintuit in scaun, nu am putit nici sa clipesc, nici sa aplaud la unison cu cei care aplaudau, nici sa-mi potolesc golul din stomac. Ramasesem de fapt cu ei, in fiecare din povestile lor, asteptand anul nou… care n-a fost.
Tocmai l-am văzut. A fost ceva… am tras un plâns la sfârșit de abia m-am adunat. Incredibil de realist, de bine închegat. Mi-au plăcut decorurile (mereu mă întreb – există prin București depozite cu recuzită din vremurile alea de unde își aleg studiourile de film când au câte unul de pe vremea aceea?), inclusiv cărțile de pe rafturi erau cele pe care le au și părinții și bunicii mei. Nu cred că exista piesă muzicală mai bună decât Bolero-ul lui Ravel apărând pe ici pe colo până la momentul când și-a găsit locul întreagă.
Plus că am o pasiune de-a dreptul bolnavă să văd scenele cu nea nicu cu mutra aia de prostalău când începe lumea să-l huiduie și nu-i vine să creadă și începe să i se citească frica pe față. M-aș putea uita în buclă la el, dar mi-e și lehamite.
Mulțumesc de recomandare!