Prieteni, eu nu prea mănânc chestii fără carne. Și când zic „nu prea” a se înțelege că foarte rar spre deloc.

Trebuie să-mi fie foarte foame, poate să fiu după ce-am stat două săptămâni pe Jepii Mici și m-am hrănit doar din ce-am vânat, ca să pot mânca vreun fel de mâncare care să nu conțină carne.

Am făcut această introducere doar ca să înțelegeți cât de gravă e situația. În sensul c-am plecat ieri de acasă SPECIAL pentru șmecheria asta de mai jos care poartă numele de „ragu de ciuperci cu mămăligă cremoasă și parmezan”. Tradus pe limba noastră, a profanilor: „mămăligă cu brânză și ciuperci”.

Oameni buni, fraților, n-aveți idee cum încep îngerii să cânte de cum ai luat prima furculiță.

Vă zic, dacă aveți cum și când, faceți-vă un pustiu de bine și treceți pe la oamenii ăștia de la Rual măcar o dată, fix pentru mămăliga asta reinterpretată.

Și nu, nu m-a plătit nimeni să scriu, pur și simplu îmi doresc să treceți cât mai mulți să mâncați „ragu de ciuperci cu mămăligă cremoasă și parmezan”, după care să-mi închinați un gând pios:

– Aute, dom’le, c-a avut dreptate Vasilescu ăla.