Articol scris de Iulia.
…
Pentru cine a deschis mai târziu televizoarele, subsemnata și familia (adică Musiu Soț, Domnul Fiu, plus potăile din dotare, 3 la număr) suntem în vacanță pă Grecia.
Nu c-ar avea vreo relevanță deosebită unde anume suntem, că pun pariu că și dacă eram în Honolulu, tot de d-astea de urmează să vă povestesc am fi avut parte.
Deci (pardon, fără deci), fiți atenți acilea: locul în care ne-am cazat este un apartament la parterul unei case, ce mai dispune de încă un etaj, intuiesc cu încă un apartament. Care momentan e gol.
Da’ nu asta e important. Important e să înțelegeți cât de cât topografia locului. Așadar: apartament.
Cu un soi de living/bucătărie în care intri direct de afară, plus 2 dormitoare.
Plus o terasă în L, pe două laturi ale casei – partea lungă pe partea cu ușa de intrare în casă, partea scurtă pe latura cu geamurile celor două dormitoare, amplasate unul lângă altul.
În dormitorul mic am cazat copilul cu toate jucăriile și trăsnăile lui aferente, în celălalt dormitor, noi, adulții.
Acu, tre să înțelegeți că dormitorul “mare” e o cameră de vreo…cât să zic? 3 pe 3, în centru se află patul dublu, probabil de 2 pe 1,40 sau 1,60, pe peretele cu ușa este un dulap cu 3 uși, încastrat în perete, iar pe peretele opus, o ușă dublă ce servește și pe post de geam, cu obloane d-alea grele, din lemn, care dă spre terasă, latura scurtă.
Boooon, sper că se înțelege cât de cât, mai ales dimensiunile camerei în care ne derulăm nopțile.
Încă o lămurire, pentru cei care nu cunosc dimensiunile aproximative ale potăilor pe care le deținem: Hanna este un Dog german de cca 60+ kile în viu, Fred este un Schnauzer uriaș de cca 45+ kg în viu, iar Elfie este un pui de Schnauzer uriaș de vreo 21-22 de kile în viu la ultima cântărire.
No, acești simpatici cățeluși simt nevoia acută de a nu dormi peste noapte nicăieri altundeva decât în dormitorul mai sus descris, împrăștiați în jurul patului.
Acestea fiind zise, în primele seri petrecute aici – mă rog, tehnic vorbind, dimineața – ne-am confruntat cu un mister.
Și anume, noi seara, când ne puneam la culcare, lăsam ușa de la dormitor deschisă. Unu la mână, să nu ne coacem de cald și doi la mână, să poată mișuna potăile, dacă ar vrea.
E, și cu toate că seara, la culcare, ușa rămânea deschisă, dimineața, când ne trezeam, ea era închisă.
Mărturisesc, inițial am suspectat copilul. M-am gândit că na, naiba știe, poate l-o fi deranjat corul de sforăieli venind de la noi din cameră și a luat problema în mâini și a venit în creierii nopții să ne izoleze.
Dar când l-am întrebat cu privire la acest aspect, a negat. Ceea ce părea totuși destul de plauzibil, că el foarte rar se trezește peste noapte și, în general, e genul de copil care, odată adormit, poa să treacă rapidu’ pe lângă el, că doarme lemn.
Și uite așa, ne-am tot scărpinat noi în cap a nedumerire vreo câteva zile la rând. Până într-o noapte, când, nefiresc de altfel pentru mine, m-am trezit să fac pipi.
Și în timp ce orbecăiam încercând să mă ridic în poziție bipedă, văd unul dintre câinii mari, ce se afla parcat pe peretele din spatele ușii, cum ar veni, întinzându-se cu spor în somn.
Rezultatul acestei întinderi? Evident, s-a sprijinit cu lăbile în ușa în spatele căreia practic se afla, care ușă, logic, s-a închis. Mister elucidat.
Da ce, credeți că lucrurile se opresc aici? Ntz, nu fiți naivi!
Fiți atenți. Aseară, Musiu Soț se duce la culcare, eu mai rămân un pic pe terasă să îmi termin berea și să frec internetul.
Apoi mă bag și eu în pat. Mă foiesc de colo colo, îmi găsesc într-un final poziția perfectă de nani și, taman când eram pe cale să dau drumul la băluță în colțul gurii, aud de undeva un sunet susurat de apă curgând.
Stau câteva clipe în liniște, încercând să identific potențiala sursă a sunetului. Părea că vine de undeva de foarte aproape.
Mai stau câteva clipe, adresând rugăciuni fierbinți tuturor divinităților cunoscute și necunoscute, doar-doar s-o opri sunetul și nu va trebui să mă ridic, să văd de unde vine.
Ți-ai găsit! Susurul se auzea în continuare, clar ca bună ziua.
Îmi blestem zilele și mă ridic. Iau telefonul pe post de lanternă, să nu trezesc toată casa, navighez prin maldărul de potăi împrăștiate pe podea și încep cercetările.
Baie – robinet la chiuvetă, închis. Zero urme de apă. Baterie duș, închisă, zero urme de apă. Budă – totul coșer, zero urme de apă pe unde n-ar fi trebuit să existe apă.
Bucătărie – baterie chiuvetă închisă, zero urme de apă. Deschid masca ghivetei, mă uit cu atenție. Zero picurat, zero urme de apă.
Stau în mijlocul casei, ciulind urechile. Îmi dau seama că susurul pare să vină de afară. Zic: hait, furtunul!
Că uitai să vă spun, pe latura scurtă a terasei e un robinet cu furtun, pe care îl folosim când venim de la plajă, să dăm jos nisipurile de pe noi și de pe câini, să nu căram chiar toată plaja în casă.
Ies tiptil pe ușă. Bine, tiptil vorba vine, că ușa de la intrare are drept feature special faptul că, în poziție aproape închisă/deschisă, freacă temeinic de podea, provocând un hârâit care ar putea să îl trezească din somnul veșnic și pe Tutankhamon însuși.
Zgomotul iadului e ușor de evitat, dacă ridici un pic ușa, ținând de clanță. Pentru că zgomotul diavolului se produce pe o distanță foarte scurtă din întreaga cursă de deschidere a ușii – câțiva centimetri.
Numa că na, eu fiind buimacă de somn, cu telefonul-lanternă într-o mână și urechile ciulite după susurul de apă, uit să mai salt de ușă.
Care grohăie și horcăie din toate puterile, câinii se trezesc, sar în sus, se reped afară din dormitor și încep să latre care mai de care.
C-o mână încerc să șușui potăile, explicându-le că nu e nici un pericol sau intrus, sunt decât eu, cu alta să țin bine de telefon, să nu-mi zboare cât colo, cu alta să deschid ușa fără să o mai fac să trezească și restul cartierul, puținii ăia care n-or fi fost deja treziți de balamucul de până acum.
Câinii se potolesc, eu reușesc să ies din casă și pornesc tiptil de-a lungul casei, înspre robinetul buclucaș.
Ajung la el. Mă uit lung, inspectez îndeaproape. Zero apă. Între timp, susurul se oprise. Stau o clipă, mai bulversată decât un milițian uitându-se la tabla înmulțirii.
Taman când mă pregăteam să mă înjur singură, zicându-mi că sigur am auzenii, susurul începe din nou.
Ciulesc urechile și găsesc sursa: vecinul din spate uda gazonul. Fix în dreptul gardului aflat fix în spatele dormitorului nostru. La 1 noaptea.
Zic în gând niște cuvinte cam necreștinești și pe care nu le voi reproduce aici și pornesc procedura de revenire în pat.
O iau tiptil pe terasă, calc pe o lopățică de plastic, mai zic niște cuvinte urâte în gând, ajung la ușă, reușesc să o deschid fără sunet și fără să mai declanșez alarmele ecologice patrupede.
Mă strecor tiptil în pat. Nu apuc să ațipesc bine, că încep să aud un fel de buf-buf, cumva înfundat, așa.
Reiau rugăciunile către zeități (deși ultima dată nu funcționaseră, dar mna, omul e dator să încerce), dar degeaba.
Buf-buful înfundat și oarecum ritmic continuă. Insist să nu mă ridic și să nu aprind nici o sursă de lumină. Bag picioarele, mi-e somn, ce-o fi, o fi.
Da de unde? Păi ce, parcă pot să dorm când ceva se izbește în mod clar de altceva, fără să pară a avea vreo intenție de a se opri?
Cedez. Scormon după telefon, aprind lanterna, mă uit buimacă în jur.
Cățeaua mare dormea lățită de-a lungul peretelui cu dulapul/ușa, cumva cu fundul în dreptul dulapului și căpățâna în dreptul golului ușii.
Câinele mare dormea lățit de-a lungul peretelui din spatele ușii, aproape îndesat cu capul pe după ușă. Și visa. Probabil că ceva maraton sau ceva. Cert e că visând, izbea cu picioarele din față în ușă. Care ușă se bubuia ritmic de tărtăcuța cățelei mari, provocând un buf-buf ritmic și înfundat.
Altfel e mișto în concediu, odihnitor și d-alea, ce să zic? 🤷♀️
Bună dimineața.. concediu de plecat de acasă numa’ , că altfel cu așa familie extinsă,chiar că îți vine să nu mai pleci nicăieri.
Comentariu beton!17
Baaaa, lasă că e bine să și pleci. Măcar pentru faptul că gătește altcineva pentru tine 🤭
Comentariu beton!38
Au la farmacie niște dopuri de urechi clasa-întâi!!!
Comentariu beton!19
Gata, notat! 😂
Am luat eu, nu sunt cine stie ce, 2 feluri am incercat…sforaielile era minim atenuate
Are și la magazinele fero-metal,sunt industriale, pentru lucru la înălțime sau zgomot puternic…sunt mai țepene decât din farmacie.
Comentariu beton!17
Mai bine mergeati undeva la munte, la cabana, în țară noastră.
Acuma, io zic sa privești partea buna a concediului: ai găsit o gazda suficient de dusa cu capu´ ca sa va primeasca cu tot cu gradina zoologica.
Ce sa mai spun? Concediu (la fel de) plăcut in continuare!
Comentariu beton!60
Dada, a fost super de treabă omul. Nu că ar fi fost fără aventuri și partea asta, cu cazarea cu potăile 🙈
Vă povestesc zilele viitoare 😅
Comentariu beton!11
Secondez. Noi am incercat anul trecut sa luam potaia pe avion. Avea doar 15 kile, ca era bebe. Asa cum ati raspuns voi la cererea mea (cu date cu tot), asa au raspuns si aia de la Emirates. Am rezolvat cu un vecin, contra modicei sume de 700 de dolari pentru 3 saptamani de stat cu el acasa. Anul asta, ca e mai mare, nici nu se pune problema sa mi-o ia vreun avion (50 de kile de animal), asa ca tot vecinul ala o tine cu doar 600 de dolari o luna. As stramba din nas, dar la un „pet hotel” sau cum dracu’ se cheama, costa cel putin 40 de dolari pe zi si sta intr-o cusca.
Deci, faptul ca puteti lua dihaniile cu voi este o super afacere, mai ales ca ati gasit si gazdoi care sa va accepte.
Cat priveste somnul de noapte, io dorm ca fie-tu, poate sa cada cerul peste mine, ca fac nani. De cand avem si dihania, dorm si mai linistita, ca nu intra nici dracu’ nechemat in casa. Singurile dati cand imi strica somnul de frumusete is cand aude vreo vulpe sau urs si latra ca nebuna, dar din fericire nu se intampla chiar atat de frecvent 😀
Băinene, adevărul e că sunt niște scoruri legate de potăi pe la voi, p-acolo, de mă ia cu amețeli 🤦🏻♀️
Sunt și eu pe diverse grupuri de câini de prin State și mă crucesc când povestesc ăia de facturi de zeci de mii (dada, zeci, nu mii simple) de $ la vet, sute și sute de dolari pe medicamente sau pet sitteri și așa mai departe.
Deci da, una peste alta, suntem norocoși. E adevărat că probabil nu vom avea niciodată acces la cazări de mega-lux, și vom face mereu unele compromisuri, însă sunt perfect asumate.
@Iulia – exista si asigurari pentru potai (si probabil ar fi cazul sa ma gandesc la asta, ca e tanara inca si mai avem destui ani in fata). Desi e sanatoasa tun (deh, ciobanesc), nu stii niciodata.
Adevarat este ca totul e scump, o tura de vaccinari e 300 de dolari, am dat 500 pentru sterilizare (juma de pret cat cerea vet-ul din sat), dar am condus 30 de km pana acolo.
Mancare buna luam de la Lidl, ca altfel e durere la pret (si nu e mai desteapta decat ce am gasit acolo).
Oamenii in general vad cainii ca pe membrii familiei (asa cum zic io ca e si normal), asa ca nu ii opreste nimic sa „investeasca” in ei.
Ca si preturi … gandeste-te ca, fara asigurare de pilda, tu ca om ai da vreo 7000 de dolari pe analizele de sange, 5000 pe o mamografie + eco mamar, 7500 pe un EKG si niste controale la inima. Astea zic din ce facturi am primit noi (acoperite de asigurare).
In cazul asta nu mai sunt atat de socante preturile pentru animale 😀
Aha, ai pus o poza cu tine pe SUP😀
Eu, fara caini, dar in fiecare noapte aud un zgomot ciudat, un fâșâit constant. Domnul sot sufera de sindromul piciorelor nelinistite si cand doarme si iti e lumea mai draga, incepe sa pedaleze la bicicleta. Evident in pat🤣.
Mi-a placut faza cu cainele care inchide usa. Imi si inchipui nedumerirea voastra, „oare cine inchide usa”?😁
Comentariu beton!16
Eu am pus poza cu ea pe SUP. O să aibă o supriză când se trezește. 🤭
🤣🤣🤣🤣
N-am văzut decât după ce am citit comentariul. Am trecut rapid prin text cât am căutat o greșeală pe care mi-am dat seama că o aveam și uitasem să o semnalez și de care mi-am adus aminte acu, dar n-am mers până la capăt.
Dacă nu ziceai, nu vedeam veci 🤣
Păi ce facem dom’ șef, șutim pozele oamenilor dă pă net, așea, cum ne taie capul? 😅
Comentariu beton!12
da’ poza n-are titlu! „dacă creștină în căutarea mîntuirii somnului” e bine?
dacă vrei la Mecca, SSE e direcția, vorbesc io cu băeții…
Comentariu beton!23
@Iulia, si eu am vazut abia tarziu ca am pus virgule aiurea. Se pare ca ma pricep de minune sa le pun gresit🫣.
Nu ai fi tu, dacă ai avea un concediu liniștit!
O familie cu atâția membrii și liniște, cam greu.
Voi să fiți sănătoși că belele curg gârlă!
Și noi pe blog ne bucurăm să le citim.🥰
Comentariu beton!14
Firește! Aș crede că m-am trezit în viața altcuiva dacă ar merge totul fără cântec 😅
Comentariu beton!17
Măcar recunoaște: Nu ai avea material de povestit pe blogul șefului dl.Vasilescu și noi chiar ne-am plictisi la cafea … Foarte frumos la voi în concediu !
Comentariu beton!11
Voi v-ați plictisi la cafea și eu m-aș plictisi în general 😅
Comentariu beton!12
Iulia, ești, pur și simplu, DE-LI-CIOA-SĂ! Aștept, cu nerăbdare, sâmbăta, să “te citesc”! Altfel, ce să zic?!? Concediu plăcut și ODIHNĂ, la fel,🙈în continuare!😘
Comentariu beton!14
Mulțumesc frumos, vedem ce se mai întâmplă zilele astea 😁
băi, RESPECT! adică știu egzact despre ce cameră vorbești, chapeau!
dacă p.liticianu’ român și-ar iubi poporul măcar pe sfert cît vă iubiți voi cîinii…
da, da, știu, pun de a doua cafea!
Comentariu beton!19
E bine, înseamnă că măcar am reușit să pun cât de cât în cuvinte gândurile dubioase din capul meu 😂
„sunt decât eu” ????? E în glumă, sper!
Nu. Atâta mă duce capu.
(ce mi se pare mișto e că greșeala care chiar e greșeală n-ai văzut-o, oh, grammar nazi wannabe)
Comentariu beton!21
„Jos cu analfabeta de Iulia” este primul articol scris de tine pe care l-am citit pe blogul lui MV. Tocmai îmi făcusem Facebook și baleiam. De atunci cred că le-am citit pe toate. Și pe ale boss-ului și pe ale tale. E off topic dar am vrut să zic.
Concediu plăcut și odihnitor! Asta a fost sadică, nu? :)))). Eu zic că dacă ai învăța câinii din dotare să gătească ar fi minunat…cu restul văd că se descurcă….
😂😂😂😂😂 sadică sadică!
Totuși, cum de acel buf-buf ritmic in propria tărtăcuță nu a trezit-o pe prințesă? Și nu a determinat o oareșce schimbare de poziție la.dumneaei? Sau o fi cugetat profund, ardelenește, că „mno, dacă-i musai…”
Hmmm, cum să îți explic? Pe scurt, prințesa e cam la fel de sensibilă ca un buldoexcavator. Mai ales când doarme.
Ca idee, într-o seară nu am fost atentă pe unde calc când am descălecat de pe canapea și nu am văzut potaia dormind fix pe podea, acolo unde am aterizat eu.
Prin urmare, am călcat cu toată ființa mea (care, după cum se vede din poze, nu e chiar neglijabilă) pe coada dânsei.
Reacție – zero 🤷🏻♀️
Comentariu beton!19
Ce de aventuri!
Subsemnata, locuind singură de mulți ani, am devenit foarte receptivă la sunete nocturne. De multe ori nu le-am putut identifica și m-am culcat la loc, convingându-mă că vin de la vecini.
De șobolanii care mi-au mâncat cablurile din centrală și nervii v-am mai povestit. Am rămas cu sechele, așa că deși m-am mutat între timp la București, dacă aud noaptea niște sunete ca de ronțăit nu le ignor ci sar din pat și mă duc glonț la chiuveta din bucătărie (chiar dacă dedesubt nu sunt găuri prin care să intre vreun 🐀).
Comentariu beton!11
Știu ce zici, când locuiam la București eram și eu cu urechile ciulite mai mereu, dar nu de frica 🐭, ci de frica 🪲.
Bine, asta până când m-am trezit cu un șoarec la etajul 6. Nici până în ziua de azi nu știu de unde a apărut.
Așa că mi-am luat pisică 😂
Comentariu beton!14
Io zic să vă achiziționați și un ditamai motan, de preferat un Maine Coon. Nu de alta, da să știe și potăile cine-i șefu-n parcare…
E ok, avem o mâță cât jumate din capul unui câine, și îi cam pune la respect, unul nu se atinge de ea 😁
Comentariu beton!21
Cred că, după ce ai lămurit misterul cu buf-buf, era timpul să se trezească Eric și să-i fie „un pic foame” sau macar sete.
Comentariu beton!14
Dada, fix asta era tot ce mai lipsea 🤣
Noi abia ne-am întors din Grecia. Am avut cazarea vis-a-vis de un bar de rock cu program zilnic de la 20:30-4. După prima noapte nedormită am schimbat cazarea ….
Uuu, nasol. Și noi, venind înspre cazare, am trecut printr-o zonă clar orientată pe partea de bumți-bumți, era plin de fete botoxate și băieți cu mașini tunate.
Am avut emoții câteva clipe să nu fie naibilor și cazarea noastră în zona aia, dar, din fericire, am nimerit într-o zonă super liniștită.
Daca e cu caini, trebuie sa comentez.
Avem si noi un Golden de 40Kg, +- in functie de anotimp.
Drumurile noaptea la baie (deh, dupa o varsta) sunt adevarat parkour ptr ca are cele mai dubioase pozitii, toate in jurul patului. Practic tre sa ma uit atent pe unde ma dau jos din pat sa nu il omor.
https://ibb.co/r2k6r98
Mvai, ce fain e ❤️
La noi acasă e parkour tot timpul, că nu știi niciodată când ți se bagă vreunul printre picioare.
Din dormitor i-am eliminat de ceva vreme, că ne-am dat seama că nu prea țineau musai să vină cu noi la nani, sunt mult mai mulțumiți să zacă în legea lor în restul casei, deci măcar pericolul de rupt picioarele noaptea l-am eliminat 😅
Așa arăta și concediul meu, ani de zile. Trei copii, de cele mai multe ori patru (nepotul care era nedezlipit) și 2 câini ( Fox Terrier). Se întâmpla în urmă cu 20 de ani. Nu plecam în străinătățuri, era suficient drumul Timișoara-Mangalia. Amintirile sunt frumoase, eram tineri și ne descurcam. Concediu plăcut, în continuare.
Comentariu beton!12
Aoleu, am obosit numai citind de 3 (4) copii plus 2 câini. Gata, nu mă mai plâng! 🤣
..sa trezeasca si restul cartierul(ui)…?!
sărumîna mamaie, bogdaproste! de 4 ori am cetit, am găsit 2 virgule pe care io nu le-aș fi folosit, o repetiție așișderea, mă rog, chestii de stelistică, da’ greșala…
șățdeiebunudumniezo!
De când sunt singură, aud toate sunetele noaptea. Săptămâna asta m-am trezit pe la 5 că auzeam niște lăbuțe pe parchet. Așteptam să vină la nasul meu și să miau, cum îi e obiceiul, doar că nu. Și parcă nu erau lăbuțele lui pe traseul obișnuit. Mi se face frică, mă ridic și mă uit, nu e pisicul, ușa la etaj e închisă, l-a închis copilul jos. WTF. Mă culc la loc cam speriată și o iau pe calea logică. Fantome și draci nu sunt, casa e relativ nouă, îi cunosc pe foștii proprietari, n-a murit nimeni aici, din contră, s-a născut un copil în dormitorul în care dorm eu, motanul e jos, totuși ce aud? La un moment dat aud o portieră și realizez că a plecat vecina la serviciu. Am auzit cățelul ei 😆 știam că se aude, sunt case în șir, sonorizarea e ca la bloc, dar nici chiar așa. Mai aud uneori uși și pași pe scări, atunci nu mi-e frică, eu practic arte marțiale, dacă e vreun hoț, ghinionul lui,, dar cu lăbuțe pe parchet nu știu să mă lupt
Da, corect, cu lăbuțe străine pe parchet nu știu nici eu cum m-aș putea lupta 🤣🤣🤣
Mortală ești!!! Da’ și cum vi se întâmplă diverse… Clar nu e rost de plictiseală cu voi!
Nu ești de invidiat după aventurile nocturne, iar eu am râs ca o nesimțită.
Dacă ești tu in poză se vede că îți priește, deci concediu frumos în continuare!
Ma scuzati ca intervin oarecum off topic, aduc detalii despre nebunia Ruse-Giurgiu.
Am traversat, din pacate, aseara (adica e vacanta gata).
Coada era descurajator de lunga, dupa 90 de minute ne taram pe langa benzinaria Europe. Cineva din grup a venit cu ideea de scurtatura. Am iesit din coada, am schimbat sensul de mers si, pe langa Theodora Hotel, am continuat pe un drum la inceput rau, apoi pietruit si la final de pamant, am trecut pe langa un depou de autobuze si am iesit fix in sensul giratoriu de dinainte de statia de plata taxa pod, inaintea multor sute de masini.
Celor care erau la coada aseara, scuze.
Ref preturi pet care – vs cusca- vs luat potaile!
1. Este un grup pe FB in care poti cauta sa lasi casa si gradina zoologica cu un personaj care vine gratis dar se cazeaza la tine cu mancare si casa (este optional ptr ca mancarea nu este obligatotoriu inclusa decat ptr prima max 2 zi)- iar tu la randul tau poti merge alta data la altii – tara straina (tot familionul fara zoo) sa stai sa ai grija de animale si sa si vizitezi tara. Aici sunt si pro si con!
2 duci potaile din dotare – la pet care dar cand vin acasa unul are depresie de abandon :-)))) iar celalat de bucurie ca a revenit marcheaza tot teritoriul casei/curtii pe interior si exterior :-)))))
(Chestia cu depresia, jur ca nu as fi crezut pe nimeni daca imi povestea – dar au sunat de la pat care si au comunicat ca potaia 1 nu a mancat si nu abaut apa de 3 zile si nu se misca din cusca – iar cand a venit acasa cu 5 kg in minus alte 1-2 zile nu a mai parasit teritoriul casei si nu a mancat nimic!
3. Daca le lasi la un vecin sa vina sa le hraneasca si sa le de-a apa – functioneaza partial! Nu intru in detalii!
4. Nu poti pleca decat daca mergi cu masina, ptr ca potaia nr 1 cand vede cusca de transport – este imposibil de prins! Fizic – dar noi NU renuntam! Iar pe drum, in masina, potaia nr 2 – careia ii este rau de miscare si latra la tot ce misca minim 300 km – si sare dintr-o parte in alta a masinii, calcand tot in picioare si cautand toate geamurile sa vada pe care poate sa sara, legata face si mai rau…
Asa ca, in concluzie…NU cred ca mai putem pleca niciodata de acasa, cand vecinul pleaca si el…si pana acum, el a fost cel norocos, ca noi am fost acasa de fiecare data…iar noi, cand am vrut sa plecam doar 1 weekend…pleaca si el :-)))
Clar va trebuie o rulota, sau un Camper! Distractie placuta!
Doamne, deci nu sunt singura cu concediul varza…
Cazarea noastra din Corfu a venit la pachet cu soparle, mici, transparente, f rapide, pe care apucam sa le vad cum fug si se ascund in spatele dulapului, in AC, etc. …..
Si apoi, culca-te; visam toata noaptea cum vin si se urca pe mine….
Groaznic!
Gazda mi-a spus sa stau linistita, ca se hranesc cu tantarii din camera, nu vin pe oameni. Stati voi linistiti! Eu, nu am putut!
Sincer, mi s-a cam luat de Grecia…..