Este pentru prima oară în această viață când văd în Ungaria și altceva în afară Budapesta și autostrada către Budapesta. Da, Budapesta e mișto, una dintre cele mai frumoase Capitale din Europa, dar este fix ca-n proverbul cu gardul vopsit și leopardul.

Prin urmare, textul de azi este scris din postura de turist care a vizitat Kecskemét și Pécs. Două orașe care mi-au transmis unul și același lucru: Ungaria pare că s-a rătăcit pe undeva prin anii 2000 și încă mai caută ieșirea.

Ambele orașe au exact același vibe, transmit același lucru, miros a vechi, iar când te plimbi pe străzile lor pare c-ai coborât în anul greșit din mașina timpului. Da, Pécs este foarte mișto în partea lui centrală, dar dacă ieși de acolo, tot vibe de Târgoviște anul 1999 îți transmite.

Sunt absolut convins că îi voi deranja foarte tare pe pupătorii în cur ai lui Orban, dar concluzia mea este că dacă Ungaria nu avea autostrăzi, probabil că la ora asta ar fi fost un fel de Grecie, doar ca fără climă, fără mare, fără litoral și fără insule.

Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă cum ar arăta Grecia fără toate astea. Pare c-am descris Bulgaria, este?

Ei bine, fix așa ar fi fost Ungaria: probabil ți-ar fi fost teamă să oprești noaptea pe undeva, să nu-ți fure roțile.

Da, da, știu, mvai, dar cum poți sa zici așa ceva despre o țară care a făcut parte din ditamai imperiul Austro-Ungar? Dar palatele, dar castelele, dar măreția? Palatele, castelele și măreția sunt ok, sunt mișto, dar în jurul lor tot a anii 2000 miroase.

Dar marii producători auto? De ăia ce mai zici? Că s-au înghesuit aproape toți în Ungaria, în timp ce de noi fug ca de dracu’.

Păi da, așa e, s-au înghesuit, dar tot datorită autostrăzilor. Exact ce ziceam, fără autostrăzi ar fi chițăit de foame. Degeaba ai tu ditamai fabrica Mercedes fix în Kecskemét, dacă orașul arată ca și cum mercedesurile produse acolo sunt primele modele cu cutie automată.

Știu că avalanșa de înjurături va veni oricum, dar țin să precizez că n-am absolut nimic nici cu țara asta, nici cu locuitorii ei. Nu există în mintea mea nici măcar un dram de xenofobie, nu am preconcepții, de fiecare dată când am mers în Ungaria m-am simțit bine și foarte bine, nu m-au deranjat oamenii ăia cu absolut nimic.

Nu cred nici măcar poveștile inventate despre orașele de la noi cu populație majoritar maghiară. Am fost, am vizitat, am vorbit română, nu s-a strâmbat nimeni, mi-au dat pâine chiar dacă am cerut-o în limba lui Eminescu.

Pe scurt, n-am nimic cu niciun ungur de pe lumea asta, eu doar am scris ce-am văzut la fața locului, pentru că este o discrepanță uriașă între cum îmi imaginam eu că arată Ungaria și cum e ea în realitate.

Acum aștept să vină tonele de *uie.

P.S. Și să facă-n plm ceva cu banii ăia. Că doar țările bananiere mai au jdemii de zerouri pe bancnote, de trebuie să faci mega calcule ca să vezi cât dai pe o înghețată.