Poate nu m-am exprimat eu foarte limpede la cald și nu s-a înțeles exact ce-am vrut să spun când le-am urat de dulce celor care au o singură ocupație în viată: să arunce cu căcat în oricine și orice. În cazul de față ținta lor fiind naționala României.

Țin să fac această precizare, pentru c-am văzut că v-ați simțit mulți, și nu era cazul. În niciun caz nu mă refeream la oamenii care preferau să fie rezervați și să aștepte să vadă ce-o să fie, în niciun caz nu m-am referit la sceptici.

Eu înțeleg scepticismul. E ok să fii sceptic, e chiar recomandat să fii sceptic. Ba chiar ar trebui să ai o problemă la căpuț ca să nu fii sceptic, având în vedere ce rezultate livrează naționala României de vreo 10-20 de ani încoace.

Deci nu, în niciun caz nu m-am referit la sceptici. Am văzut că v-ați simțit vreo câțiva, ați spus spus că și voi erați sceptici și că nu e nimic rău în asta. Așa e, aveți perfectă dreptate, e foarte bine că erați sceptici.

Și eu eram sceptic, doar că speram din tot sufletul meu ca naționala să-mi combată scepticismul și să-mi arate că se poate. Mi-am dorit enorm ca România să ajungă la Euro, iar din momentul calificării nu m-am putut gândi decât la „cum ar fi să treacă de grupe?”. Desigur, plin de scepticism, dar asta îmi doream.

Nu ăștia sunt cei cărora le-am urat să-și bage în cur toate mizeriile spuse despre națională. Ci celor care trăiesc doar ca să împroaște venin și să arunce cu căcat.

Am în listă oameni care, din toamnă, de la calificarea României la Euro, n-au contenit niciun moment să explice în ce hal ne vom face de râs. Oameni care au luat la mișto toți jucătorii naționalei și performanța lor.

Oameni care n-au spus vreodată vreun cuvânt bun, iar după calificare erau extrem de dezamăgiți. Oameni care în zilele dinaintea meciului cu Ucraina savurau orgasmic iminenta înfrângere. N-aveți idee cât de mulți am văzut.

La ei mă refeream, pe ei vreau să-i întreb: oare cum vă suportați voi pe voi, oare cum puteți trăi așa?

O să vă dau doar exemplul ăsta punctual, dar, după cum spuneam, ca el sunt extrem de mulți.

Am în listă… scuze… aveam în listă un tip care a fost sportiv de performanță la viața lui și care efectiv nu posta decât jigniri la adresa naționalei de fotbal. Jigniri sub orice formă, de la glume de căcat până la meme-uri și pronosticuri extrem de imbecile.

Am crezut că se oprește după ce echipa s-a calificat la Euro, dar nici pomeneală. A continuat și mai înverșunat, de ziceai că ai noștri rataseră calificarea la baraj cu Burkina-Faso.

Eu mă uitam ce scrie și nu puteam să înțeleg de ce face asta. Că nu era ca și cum ne calificam la toate turneele, calificarea asta venea după opt ani în care doar ne uitasem cu jind la alții cum se duc la Euro sau la Campionatul Mondial, in timp ce noi băteam mărunt din buze.

Mai ales de la de la oamenii care au făcut niște sport la viața lor, mă așteptam să aprecieze această performanță. Pentru că venea de la o generație care s-a calificat prin multă muncă și sudoare, nu prin pase cu călcâiul, că până la urmă s-au prins și băieții noștri că nu ajungi nicăieri dacă nu tragi până cazi lat. Cum să dai în ei în continuare? Și, mai ales, de ce?

Dacă de la oamenii care n-au făcut alt sport, în afară de lungitul pe canapea, nu am nicio pretenție, de la cei care înțeleg ce înseamnă sportul de performanță chiar aveam pretenția să nu se apuce să dea aiurea într-o națională care n-avea altă vină decât aia că s-a calificat în ciuda tuturor pronosticurilor și prognozelor.

Ți-ai găsit, de-abia se terminase meciul cu Kosovo, cel după care am fost matematic calificați, și-au început să-și bată joc de ei. Șase luni nu i-au scos din jigniri de nu-mi venea să cred ce citeam. Nu înțelegeam cum atâția oameni aleg să nu se bucure că în sfârșit avem echipa națională la un turneu final.

Le citeam postările, mi se urca tensiunea și tăceam pentru că nu te poți pune cu proștii și haterii. Dar mă rugam să înceapă mai repede Euro și să nu pierdem cu Ucraina. Să-i văd atunci cum mai fac ei mișto și cum mai scot pe taste toate mizeriile.

Și-a venit Euro. Și România a învins Ucraina după cel mai bun meci al naționalei din ultimii 20 de ani. Ai fi zis că le-a închis gura, nu? Că în sfârșit or să tacă și-or să-și scoată pălăriile.

Ai fi zis greșit. Băi, oameni buni, nu mi-a venit să cred ce mizerii am putut citi după acea victorie absolut senzațională.

De la jigniri imbecile până la acuzații de blat pentru rachetele Patriot. Înțelegeți? A intrat antrenorul Ucrainei în vestiar, înainte de meci, și le-a zis: „băieți, azi trebuie să pierdem cu românii, că altfel nu ne dau rachete”. Noaptea minții. Nu vreți să știți câți imbecili am văzut susținând asta.

Dar de departe cei mai urâți oameni mi s-au părut cei care au început să comenteze: „rușine! Nu vă mai bucurați așa deșănțat c-ați învins naționala unei țări în război. Mai băteați voi pe dracu’ dacă nu intra Putin peste ei”. De parcă ucrainenii ăia de pe teren veniseră direct de pe front, în permisie, să joace cu România, nu de pe la cele mai mari cluburi ale Europei. Aceiași oameni, dar exact aceiași, dacă România pierdea, ar fi început: „rușine! Ne-a învins naționala unei țări care e în război”. N-am nicio îndoială, îmi pariez viața.

Apropo, am văzut niște zeci de mii de bărbați ucraineni, aflați la vârsta încorporării, care nu erau pe front, ci în tribună la meciul ăsta. Păi? Cum facem? Nu ne apărăm țara cu arma în mână? Mergem la meciuri? Înțeleg că ăia de pe teren veneau direct de pe font, da’ zecile de mii din tribună de unde veneau? Câtă ipocrizie.

Capacul mi l-a pus tot o postare scrisă de domnul fost sportiv despre care ziceam mai sus. N-o rețin exact și nu mi-a dat prin minte să-i fac printscreen, dar era ceva de genul: „victoria echipei cu cel mai mic IQ de la Euro”. I-am zis ce gândesc despre el, după care i-am dat unfriend.

Când citesc așa ceva, nu pot să nu mă întreb cum se simt oamenii ăștia în viețile lor. De ce ai trăi așa, dorindu-ți ca echipa națională a României să mănânce bătaie? Ce satisfacție îți aduce că vezi cum sunt învinși jucătorii ăia care au reușit să ajungă la un turneu final? Jur că mintea mea nu reușește să priceapă.

Apropo, am o curiozitate, una extrem de mare. Voi, aștia care vă hrăniți doar cu ură, ce-ați făcut în timpul meciului cu Ucraina? Ați suferit la fiecare gol înscris de ai noștri? Ați închis televizorul la 3-0 că nu mai puteați să duceți?

Și în general cum procedați când joacă România? Țineți pumnii strânși și vă rugați să înscrie adversarul?

Diseară, cu Belgia, o să îl încurajați pe Lukaku și-o să trăiți la maximum fiecare acțiune de atac a belgienilor?

Gizăs fucking craist! Cum o fi să trăiești așa? Oare cum vă suportați?

Pur și simplu nu reușesc să înțeleg oamenii cărora le curge răutate gratuită prin vene și singurul lor scop în viață este să arunce cu căcat. Voi puteți? Că am o bănuială că aveți și voi destui în jur.

Nu aveți idee cât de mult îmi doresc să treacă România de grupe ca să le pot da peste bot tuturor ăstora. Nu aveți idee!

P.S. Videoul de mai jos este filmat de mine la meciul cu Ucraina. Mi s-a făcut pielea de găină pe tot corpul și mi-au dat lacrimile de fericire și de emoție pură.