Hai că e luni și vă iau cu subiecte d-astea delicate de la prima oră.

Trei situații deosebite am întâmpinat în mult prea lunga mea experiență de angajat. Mă refer la genul ăla de situație în care nu știi cum să procedezi, imediat vă explic.

Prima situație

Un coleg căruia îi mirosea gura. Dar îi mirosea atât de tare încât preferai să nu te intersectezi cu el, iar dacă totuși erai nevoit să treci pe lângă, încercai să lași minimum un metru între tine și el. În timpul intersectării te prefăceai că te uiți concentrat în telefon și te rugai la Dumnezeu, la Marele Manitou, la Allah, la Budha, și în general la orice entitate superioara, să nu cumva să-i vină vreo idee sa te oprească și să te țină de vorbă.

Pentru că dacă se întâmpla asta, prieteni, aveai impresia că undeva foarte aproape este un cadavru intrat în putrefacție.

A doua situație

Colegă care puțea a transpirație de nu se putea sta lângă ea. Există două tipuri de miros de transpirație, să știți. Este mirosul de transpirație proaspătă pe care n-ai cum să-l eviți. Ori că ai depus efort, ori că e foarte cald, apar niște situații în care vei transpira.

Doar că mirosul ăsta de transpirație proaspătă este pistol cu apă, e aproape ca un parfum pe lângă cel de transpirație stătută combinat cu cel de haine nespălate lăsate să se împută cu transpirație în ele.

Ei bine, oameni buni, colega respectivă se încadra în a doua categorie. Mirosea atât de tare că uneori te usturau ochii când erai în apropierea ei, respectiv în zilele în care punea și niște parfum pe lângă „aroma” ei naturală.

Prieteni, nu vă pot descrie în cuvinte ce simfonie olfactivă era în jurul femeii în momentele alea.

A treia situație

Coleg alcoolic care avea impresia că nu știe nimeni ce problemă are. A fost, de altfel, primul și singurul alcoolic pe care l-am văzut în această viață. Atenție! A nu se confunda bețivanii cu alcoolicii.

Omul despre care vă zic venea la muncă cu o sticlă de jumătate de suc în care avea tărie. Nu-mi dădeam seama exact ce era, dar se simțea mirosul ăla de alcool tare când își turna în cană de la prima oră. Serios, nu înțeleg cum oare putea să creadă că noi, cei din jur, nu ne dăm seama că ce bea el n-are cum să fie suc.

Nu știu dacă sticla aia era singura pe care o avea la el, cert este că de la 9:00 când începeam programul, până la 18:00, avea în permanență „suc” în cana de pe birou.

Dar ce mă uimea cel mai tare este că nu dădea niciun semn c-ar fi beat. Vorbea absolut normal, mergea ok fără să se clatine, fără nimic. Doar la mâini îi observam un ușor tremurat, dar nu-l avea tot timpul.

Acestea sunt cele trei situații deosebite. Iar întrebarea mea pentru voi este: cum procedezi dacă ești pus în fața oricăreia dintre ele?

Presupunem că nu-i ești superior, ci doar simplu coleg, ce faci? Te apuci să-i spui în față că pute sau să-l întrebi de ce bea? Te duci să-l reclami la șefi? Cum procedezi?

Presupunem că ești șef și vin subalternii să reclame un coleg care miroase groaznic, ce faci tu ca șef în situația asta? Sau ce faci dacă afli că un om din subordinea ta e alcoolic și bea în timpul programului?

O să vă spun și cum s-a procedat în firmele unde lucram eu. În niciuna dintre cele trei situații nimeni nu le-a zis nimic respectivilor. Nici tipului cu respirație fetidă, nici colegei care mirosea a stătut, nici omului cu alcoolul.

Ah, ba nu, mint. Pe alcoolic l-au dat afară, dar au găsit un motiv oarecare, n-a avut nimeni curaj să-i spună adevărul.

De-aia sunt extrem de curios ce-o să-mi răspundeți, pentru că toate trei sunt niște situații extrem de delicate pe care e foarte greu să le discuți cu respectivii.

Deci?

sursa foto: freepik.com