Hai că e luni și vă iau cu subiecte d-astea delicate de la prima oră.
Trei situații deosebite am întâmpinat în mult prea lunga mea experiență de angajat. Mă refer la genul ăla de situație în care nu știi cum să procedezi, imediat vă explic.
Prima situație
Un coleg căruia îi mirosea gura. Dar îi mirosea atât de tare încât preferai să nu te intersectezi cu el, iar dacă totuși erai nevoit să treci pe lângă, încercai să lași minimum un metru între tine și el. În timpul intersectării te prefăceai că te uiți concentrat în telefon și te rugai la Dumnezeu, la Marele Manitou, la Allah, la Budha, și în general la orice entitate superioara, să nu cumva să-i vină vreo idee sa te oprească și să te țină de vorbă.
Pentru că dacă se întâmpla asta, prieteni, aveai impresia că undeva foarte aproape este un cadavru intrat în putrefacție.
A doua situație
Colegă care puțea a transpirație de nu se putea sta lângă ea. Există două tipuri de miros de transpirație, să știți. Este mirosul de transpirație proaspătă pe care n-ai cum să-l eviți. Ori că ai depus efort, ori că e foarte cald, apar niște situații în care vei transpira.
Doar că mirosul ăsta de transpirație proaspătă este pistol cu apă, e aproape ca un parfum pe lângă cel de transpirație stătută combinat cu cel de haine nespălate lăsate să se împută cu transpirație în ele.
Ei bine, oameni buni, colega respectivă se încadra în a doua categorie. Mirosea atât de tare că uneori te usturau ochii când erai în apropierea ei, respectiv în zilele în care punea și niște parfum pe lângă „aroma” ei naturală.
Prieteni, nu vă pot descrie în cuvinte ce simfonie olfactivă era în jurul femeii în momentele alea.
A treia situație
Coleg alcoolic care avea impresia că nu știe nimeni ce problemă are. A fost, de altfel, primul și singurul alcoolic pe care l-am văzut în această viață. Atenție! A nu se confunda bețivanii cu alcoolicii.
Omul despre care vă zic venea la muncă cu o sticlă de jumătate de suc în care avea tărie. Nu-mi dădeam seama exact ce era, dar se simțea mirosul ăla de alcool tare când își turna în cană de la prima oră. Serios, nu înțeleg cum oare putea să creadă că noi, cei din jur, nu ne dăm seama că ce bea el n-are cum să fie suc.
Nu știu dacă sticla aia era singura pe care o avea la el, cert este că de la 9:00 când începeam programul, până la 18:00, avea în permanență „suc” în cana de pe birou.
Dar ce mă uimea cel mai tare este că nu dădea niciun semn c-ar fi beat. Vorbea absolut normal, mergea ok fără să se clatine, fără nimic. Doar la mâini îi observam un ușor tremurat, dar nu-l avea tot timpul.
Acestea sunt cele trei situații deosebite. Iar întrebarea mea pentru voi este: cum procedezi dacă ești pus în fața oricăreia dintre ele?
Presupunem că nu-i ești superior, ci doar simplu coleg, ce faci? Te apuci să-i spui în față că pute sau să-l întrebi de ce bea? Te duci să-l reclami la șefi? Cum procedezi?
Presupunem că ești șef și vin subalternii să reclame un coleg care miroase groaznic, ce faci tu ca șef în situația asta? Sau ce faci dacă afli că un om din subordinea ta e alcoolic și bea în timpul programului?
O să vă spun și cum s-a procedat în firmele unde lucram eu. În niciuna dintre cele trei situații nimeni nu le-a zis nimic respectivilor. Nici tipului cu respirație fetidă, nici colegei care mirosea a stătut, nici omului cu alcoolul.
Ah, ba nu, mint. Pe alcoolic l-au dat afară, dar au găsit un motiv oarecare, n-a avut nimeni curaj să-i spună adevărul.
De-aia sunt extrem de curios ce-o să-mi răspundeți, pentru că toate trei sunt niște situații extrem de delicate pe care e foarte greu să le discuți cu respectivii.
Deci?
sursa foto: freepik.com
Am avut situatia in care un coleg era nespalat, si el, si hainele. Mirosea ingrozitor cand treceai pe langa el. Nu i-am zis niciunul nimic. Si isi pierduse si parintii, tatal foarte recent, lucrand pe salariu de mizerie si fiind singur. Cred ca pierduse si casa parinteasca, locuia in chirie. L-am lasat in pace. De multe ori, oamenii poate nu isi dau seama sau au alte motive pentru a fi asa cum sunt. Curajul sa discutam cu ei ar fi ideal sa il avem.
Comentariu beton!59
Moartea părinților nu-i o scuză de-a fi nespălat.
Comentariu beton!28
Nu exista scuza sa fii nespalat. am doamne angajate care fac naveta din sate fara apa curenta si tot vin spalate si cu echipamentul curat.
Comentariu beton!36
Nu e scuza, adevarat. Sa ne gasim noi, ceilalti, curajul, ar fi de dorit. Cred ca asa am ajuns la corectitudinea politica, nimeni nu are curaj sa zica nimic, asa ca mai bine toleram si acceptam orice :)) Si ii sacrificam pe aia de au curaj.
Comentariu beton!29
@Deea M: las că le spun io, că nu mă doare gura.
Am avut un coleg cărui îi puțea gura. Nu întotdeauna, dar extrem de des, deci nu era vorba de ceva probleme de sănătate, ci de neglijență sau lene. Cred că se spăla pe dinți când își aducea aminte. Ei, și într-o zi l-am atacat „subtil”: „Băi, da’ te-ai grăbit azi dimineață să vii la muncă. Nu, zice el, normal, ca întotdeauna. De ce? A, zic. Am crezut că te-ai trezit târziu, că văd ca n-ai avut timp să te speli pe dinți.” Eh, am râs amândoi, el cam mânzește, mi-a umplut frigiderul cu carne și ne-am văzut de treabă. Posibil să-mi fi purtat ranchiună, că mă cam evita după aia, dar…
Comentariu beton!13
Raspunsul meu este pentru John Temple: moartea parintilor nu e o scuza pentru a fi nespalat, dar poate fi cauza unei depresii, care depresie se manifesta inclusiv printr-o lipsa de atentie/interes fata de igiena personala 😦
Comentariu beton!113
John T: în cazul unui episod major de depresie, prima victimă este igiena personală; sunt multe simptome, dar ăsta ar fi primul prin care identifici că ai de’a face cu MDD. Un dezinteres brusc pentru igiena corporală.
Și dacă ai să spui “nu se poate!” tot ce pot să-ți răspund este “bine că încă ai credința aia, să dea bunul de sus sau de primprejur să nu ai ocazia să afli cum e”
Comentariu beton!56
Da, Ana, ai dreptate. Am trecut printr-o depresie foarte gravă și nu mă interesa nimic. Nici cum mă îmbrac, deși sunt genul căreia îi plac hainele, nici măcar să îmi spăl părul lung. Dormeam non-stop și îmi era greu să mă ridic din pat. Acum, după mulți ani, sunt foarte bine. Dar cu tratament. Dar nu despre asta e articolul.
Nici eu nu aș putea spune cuiva că miroase, de exemplu. Am fost la o colegă de liceu, eram mature deja. Mirosea la greu. La vedere, un deodorant de firmă. Poate era pe post de bibelou.
Comentariu beton!20
De acord. Si eu am trecut printr-o perioada depresiva. Imi place sa am grija de mine, sa ma aranjez, machiez, sa imi cumpar lucruri pentru mine. O carte, o haina. Sa citesc, sa fac poze, sa calatoresc si sa ma plimb, sa beau o cafea dimineata. In momentul in care devii depresiv, nu iti mai pasa de nimic, renunti la tine. Si nu mi-am pierdut parintii, nu am trecut prin traume. Nu imi imaginez cum e sa treci prin astfel de traume. Personal, regret cum m-am comportat cu multi oameni, faptul ca am stat sa ascult barfe despre ei, ca am fost rea. Multi nu merita rautatea cu care ne purtam adesea cu ei. Nu zic ca nu trebuie aduse in discutie subiecte sensibile care deranjeaza, dar trebuie avut grija cum. Nimeni nu cred ca o face cu rautate, nici sa ii miroasa gura, nici sa fie nespalat. Dar poate unii efectiv au nevoie de ajutor si nimeni nu alege sa le ofere unul.
In cazul meu de exemplu, nu mi-as da seama fiindca mi-am pierdut mirosul. Si ma spal pe dinti, fac dus, imi spal hainele. Daca as ajunge in situatia asta, clar nu ar fi din lipsa de grija de sine.
Comentariu beton!11
Celui cu halena i- as fi pus pe birou clasicul ‘ set’ pasta de dinți, periuță și pasta de dinți. Și un bilețel ‘ Nu facem mișto de tine ci doar vrem să îți spunem că ai o problema. Și mergi la medic .Sigur te ajuta!’
La fel colegei care nu se spala. Săpun, deodorant și o punga mica de detergent.
‘ Ne esti tare dragă, dar spala-te. Daca tu nu simți, noi da.’
Asta cu mirosul de transpirație s- a întâmplat unui coleg in liceu. Diriga i- a luat deodorant și săpun și i le- a pus în banca, iar la dirigenția din ziua aia am avut o discuție despre importanța igienei și respectul față de de-i din jur.
P.s.
Știu că fost Diriga pt că am venit mai devreme cu câteva minute, eram ‘de servici’ pe clasa.
Comentariu beton!61
Halena nu vine intotdeauna de la dintii nespalati. Uneori vine de pe tractul digestiv, este o problema medicala
Comentariu beton!90
@kilroy
De aia am și zis ca i- as lăsa bilețel cu ‘ Mergi la medic că te poate ajuta’.
Comentariu beton!19
Am avut problema cu respiratia urat mirositoare prin clasa a 6a sau 7a… A fost ceva oribil. Efectiv evitam cu orice pret sa vorbesc si eram mai mereu cu capul in pamant. Ma spalam pe dinti in fiecare pauza si degeaba, iar la scoala guma de mestecat nu era prea tolerata, dementa aia de geografie le-a lipit-o in par mai multor colege.
Comentariu beton!27
Mie, într-o astfel de situație (pasageră, sper eu), un prieten (foarte bun) mi-a sugerat discret să-mi cumpăr o gumă de mestecat. Prefer să mă avertizeze cineva când agresez olfactiv oamenii din jur. Nu cred că m-aș supăra, cel mult m-aș simți un pic jenat.
Comentariu beton!47
Guma nu e o soluție. Soluția e AȚA DENTARĂ. Apoi e bine să se folosească și pastă. Pasta de dinți fără ață dentară e ca deodorantul fără apă și săpun.
Io le-am spus direct:
1.băh, fă ceva că-ți pute gura. Du-te la dentist, fă ceva, că ești adult.
2. transpiri excesiv și nu-i OK. Du-te la doctor.
3. băh, tu nu poți fără alcool? Mai dă-o dracului.
Că nu le-o convenit, nu m-o interesat. Dup-aia m-or evitat ei.
Comentariu beton!48
@John, eu am avut aceeași problemă cu un coleg, coleg îmi este și acum. Mi-a fost jenă să-i spun că emană un miros urât, așa că am deschis subiect că eu folosesc ață dentară pentru că mâncarea rămâne printre dinți, dar și apă de gură. Fiind în delegație, mai mergeam la supermarket să cumpărăm diverse, l-am văzut la casa de marcat cu ață dentară și o apă de gură Listerine. Probabil s-a simțit sau i-am deschis mintea, nu știu, cert este că nu se mai simte așa de tare. Bine, unora le vine din stomac, nu știu ce se poate face?
@Anel: halena e un semn al infecției cu H.pylori. Să meargă la un gastroenterolog.
Comentariu beton!12
John Temple, cine a murit si te-a lasat zeul suprem al medicinei? Mai jos scriai ca o tipa era „proasta” doar pentru ca ii mirosea gura. Pai afla ca poti sa ai o dantura impecabila, sa nu ai probleme cu stomacul si tot sa treci prin astfel de episoade neplacute. Desi ti-ai facut toate analizele si o gramada de investigatii, poti sa nu rezolvi aceasta problema.
Exista situatii de genul si crede-ma ca nu ai vrea sa fii in locul persoanei respective. Mai ales sa ajungi sa fii judecat de perfectii autointitulati, cum esti tu!
Comentariu beton!33
@smaranda: ca zeu al medicinei ce sunt, după cum ai declarat, am să-ți las aci un link, că mi-e lene să scriu acilea ditai polilogia: cdt-babes.ro/articole/halena-halitoza.php
Cu plăcere. 😎🤝🙂
@John, știu, doar că le el nu a fost vorba de halenă, era de igiena dentară. Dacă resturi de mâncare îți rămân printre dinți și nu le elimini, adică nu-ți speli dinții sau nu folosești ața, prin miros
Am avut un coleg la liceu, lângă care stăteam numai la ora de matematică, căruia ii mirosea gura, ceva de speriat. Ei, înainte de fiecare ora de mate, ii dădeam o guma. Până intr-o zi, când a început sa se laude ca îl plac, sau ceva, ca-i dau guma 😁 La care i-am răspuns direct: Îți dau guma pentru ca-ti pute gura a kkat, si-mi vine sa borăsc, în plm! Și n-a mai stat în banca cu mine…😁
Comentariu beton!50
Eu am avut o colega de facultate, chiar prietena. Si daca ii dadeam guma sau tictac refuza🙄🫣.
Destul de dificil sa-i spui omului ca tu nu poti sa respiri din cauza lui. Daca e de transpiratie si halena, de multe ori incep colegii sa zica ceva si sa bata apropouri. Cu alte cuvinte, bate saua sa priceapa calul.
Cat despre betivi, aici s-a inventat testul de alcool si droguri. Se face din cand in cand neanuntat la noi la serviciu. La prima abatere e sanctionare. La mai multe teste pozitive te da afara.
Comentariu beton!17
eu am fiola de test in birou. daca am suspiciuni ca cineva este baut, chem reprezentantul angajatilor sa ii puna fiola ( este o chestie electronica). daca este prins baut atunci se declanseaza procedura legala si asta este. nu exista toleranta pentru asa ceva, nu pot sa risc un accident de munca.
Comentariu beton!54
Adevarul nu poti sa il servesti decat asa cum este, rece si factual. Dar trebuie spus. Din pacate noi avem educatia asta cu nu poti sa spui ce te deranjeaza la altcineva pentru ca poti sa il jignesti si se supara omul. Este o prostie. Ar trebui sa poti si tu sa iti comunici propriile nevoi, in cazurile acestea nevoia de a avea un mediu de lucru decent, iar mirosurile neplacute nu se incadreaza aici.
pot sa iti spun eu, ca sef si lider de echipa cum procedez. In cazuri de acest fel iti spun odata, iti spun a doua oara si a treia oara primesti preaviz in conditiile legii. Mai ale ca activez in zona de gastro nu pot tolera omeni nespalati, mizerie, haine murdare, mirosuri corporale, etc. Am avut tot felul de cazuri si lumea fie a invatat sa faca dus si sa se spele, fie a plecat. Pentru cei care beau nu am nici o intelegere. daca te-am prins baut la servici ( comisie, fiola, mers la spital pentru teste) ai zburat. Fara alte povesti.
mai am o mentiune, cei care tipa, vorbesc tare, vorbesc prostii, etc. Si astia, astea, sau invata sa vorbeasca civilizat sau pleaca. Inclusiv soferii care ne livreaza marfa, sau se comporta civilizat sau renuntam la firma respectiva.
Comentariu beton!57
Sunt de acord cu tine în condițiile în care lucrezi în zona gastro, lucrezi cu mâncare, igiena e esențială. La birou în schimb nu e esențială și e mai delicat.
Dana
Cum faci cu bucatarii care poartă barbă? Din barbă nu cade păr în mâncare? Totdeauna m-am întrebat.
Dana- Cu bucatarii care poarta barba procedez in cel mai simplu mod posibil- nu ii angajez. Este alegerea fiecaruia sa poarte barba, sau nu, dar eu ca sef de echipa consider ca este neigienic asa ca daca doresti sa lucrezi in organziatia noastra trebuie: sa tai barba, sa dispara unghiile puse sau unghiile lungi, inele si alte bijuterii nu sunt tolerate in timpul lucrului, etc. Igiena in bucatarie este foarte importanta. din acest motiv cam la orice restaurant care se respecta, si sunt multe, daca nu te prezinti la interviu avand un aspect curat si ingrijit, irelevant de natura postului, discutia nici nu mai are loc, esti direct poftit afara. trebuie sa spun ca inca nu am avut nici un bucatar sa se prezinte la interviu si sa poarte barba. De regula bucatarii cu experienta nu poarta, exact din acest motiv, pentru a nu cadea par in mancare.
Comentariu beton!20
@Răzvan, eu am cunoscut o dată un bucătar (adică bărbat) care avea unghii puțin lungi, iar cea mică mai lungă decât restul. Mi s-a făcut o silă… Noroc că nu obișnuiam să mănânc unde lucra el.
@Dana bucatarii cu barba pot purta un fel de şarlotă, cam la fel cum pui pe cap la duş, doar ca e pt barbă. Am vazut deja la mai multi. Prima data am văzut la un restaurant de hipsteri si apoi la un concurs de ciocolatier.
Cel mai naspa pt a mine a fost la un bar, unde barmanul care mi-a pregatit cocktail-ul (stors lamai in mână si toate jongleriile) avea par pe degete 🤣🤣🤣. Daca ar fi fost pro, s-ar fi epilat. Ma rog, o singură data am baut acolo, a doua oară nu m- mai dus, dar inca il tin minte, vezi 😅
Este o oarecare deosebire intre cele trei cazuri. La primele doua e vorba de nesimtire, la al treilea, din pacate, e o problema mult mai mare acolo, e vorba de boala/dependenta cu cauze din cele mai nebanuite.
Cazurile 1-2, am vazut zeci, cazul 3 doar o singura data in 25 de ani de munca (ca si angajat).
Acum, intrebarea mea ar fi ce ne dorim de la „interventie” – sa rezolvam problema PASTRAND omul ala intre noi sau DEBARASANDU-NE de acea persoana?
Eu as interveni in faza unu pe coordonata constructiva ca sa elimin problema si, abia in faza doi, daca faza unu nu da rezultate, as face tot ce tine de mine sa elimin omul ala din peisaj.
Cazul 1/2 – as face asa (si am si facut-o de vreo 2-3 ori): spus direct, scurt si la obiect, persoanei in cauza ca are o problema si ar cam fi cazul sa faca ceva in sensul. Urgent! In prima faza discret, intre 4 ochi, ca sa fie mai mari sansele sa se duca in directia corectarii situatiei. Daca nu, pe cale oficiala, HR, sefii mari, etc pana problema este eliminata.
Cazul 3 … habar nu am cum ar trebui abordat. In afara de concediere – dar asta nu rezolva problema, ba dimpotriva, daca alcoolismul are legatura cu ceva depresie posibil sa scufundam persoana aia si mai rau – colegii/sefii nu cred ca au ce sau cum sa faca. Aici e zona de actiune a familiei, a celor apropiati sa incerce sa rezolve ceva.
Nu discutam de cazul in care alcoolismul vine si cu agresivitate sau alte comportamente de natura sa puna pe ceilalti in pericol – atunci prima urgenta e eliminarea problemei, chemat politia, dus la psihiatrie, nu am idee. Groaznic scenariu, oricum!
Comentariu beton!23
din experienta mea cu angajatii alcoolismul nu se poate rezolva. celelalte cazuri se mai rezolva, am avut inclusiv o doamna cu ceva boala de piele care o facea sa miroasa, dar la cei care au dat in problema cu alcoolul nu le mai poti face nimic.
Comentariu beton!15
Si eu am crezut ca alcoolismul nu se poate rezolva/trata.
Avem un coleg care a baut ani intregi, din ce in ce mai rau. A avut multe relatii, toate femeile au renuntat pana la urma, aproape si-a omorat parintii de suparare, iar la birou facea scandal.
Asta ma deranja cel mai tare, dar seful il tolera, ca fusesera colegi de birou si prieteni. Cateodata ii mai facea morala, l-a trimis acasa cu nemotivat, dar nu a mers pana la a-l da afara. Eu ma luam de el direct, zicea da, da, nu mai fac, dar a doua zi o lua de la capat.
La un moment dat era combinat cu o colega – proasta decizie! – si a venit asta batuta la birou, cu semne pe corp si pe fata. Abia atunci s-au luat masuri, in sensul ca a fost avertizat ca-l da afara, fiindca scandalul se continua si la serviciu. Eu eram hotarata sa sun la politie, fiindca efectiv starea lui imi dadea angoase.
Ei, a doua zi dupa scandal, s-a internat singur intr-un spital de boli nervoase, la padure, izolat. Nu s-a dus nimeni la el si doua luni nu am primit decat certificatele lui de concediu medical, nu stiam in ce stadiu mai este.
Cand a revenit, era alt om. Totusi ne asteptam toti sa recidiveze. Au trecut luni de zile, aproape doi ani, si nu a mai fost niciodata in starea aia turbata. El este un tip coleric, il vad cateodata ca e la limita, dar se poate controla.
Sper din tot sufletul sa-si revina complet, fiindca, dincolo de nenorocirea asta cu alcoolul, e un tip destept, harnic, te poti baza pe el sa te-ajute la nevoie. Face si-acum tratament si vad ca e in paramentri normali.
Totusi renumele i-a ramas, recent m-a intrebat un coleg din alt oras „ce mai face betivanul?”
Comentariu beton!53
Io mor când aud asta cu „etilismu-i o boală”. E o pulă. E nesimțire și respect față de propria persoană și de cei din jur.
Da, înțeleg că tac-tu’ n-o dat 2 lei pe tine când ai fost plod, da’ ești adult-n morții mă-tii. Nu poți trece peste? Te-n pula mea-n cimitir și stai acolo, dacă tot vrei să faci umbră Pământului degeaba.
Comentariu beton!24
Din experienta iti spun ca nici familia nu poate face mare lucru in cazul 3. Atata timp cat nu e pus sub interdictie (adica nu mai are drept de semnatura), iar asta se poate doar daca e un pericol real pentru el sau pentru altii, se/il interneaza, te cheama ca unic apartinator, te duci, prima oara cu speranta, faci sa-i fie mai usor sau crezi tu. Minunea dureaza o zi. Vine sevrajul si pleaca pe semnatura. La clinicile private nu-i primeste nimeni fara interviu si semne clare ca vrea sa fie acolo, ca sa nu blocheze locul o noapte…
Iar cand alcoolismul merge mana in mana cu depresia si nu accepta sa se trateze pentru niciuna…
Comentariu beton!16
@JT – stiu ce zici si partial iti impartasesc punctul de vedere.
Dar mi-am schimbat (ma rog, nuantat) parerea cand am vazut doua cazuri de genul.
Primul a fost la munca (eram la primul meu job) si boss-ul ala mare era cel care avea o problema de-asta cu paharul. Partea proasta e ca omul era si ceva prieten cu tatal meu si situatia era destul de ciudata pentru ca din toata firma aia doar eu puteam sa vorbesc cu omul si aveam cumva loc de dialog cu el. Pana am aflat ca omul intrase in ceva depresie dupa ce-si pierduse copilul intr-un accident de circulatie. Depresie care s-a dus in alcoolism s.a.m.d. Eu am ramas tablou cand am aflat povestea. Plus ca omul ma asculta DOAR pe mine pentru ca, cumva, ii aduceam aminte de fii-su … mind-fuck, nu as dori asa ceva nimanui.
A doua experienta (doar ca asta nu a fost la munca) a fost/este cu un bun prieten. Tot asa, acum niste mai multi ani, omul si-a pierdut job-ul, la cateva saptamani si-a pierdut tatal (infarct) si la inca cateva luni si-a pierdut si sora (cancer galopant). La inmormatarea tatalui, fosta nevasta a considerat ca e un moment OK sa-i spuna ca divorteaza. In procesul de divort, care a durat niste ani, s-a luptat ca sa-si capete dreptul sa-si vada copilul. Undeva pe drumul asta omul a scapat lucrurile din frau si a luat-o pe alcool – la inceput grav, in sensul in care bea si nu avea nimic pana cand a ajuns sa nu poata incepe ziua fara 1-200 ml de alcool >40%. Dupa ceva vreme (regim/doctori/pastile/etc) a reusit sa recapete controlul asupra dependentei doar ca nu a mai reusit NICIODATA sa iasa de tot din zona asta neagra. Mai rar dar si acum are „episoade” – de exemplu acum vreo 3 ani cand i-a murit si mama iar a cazut in pahar timp de 2-3 luni. Ma rog, si-a revenit pana la urma dar concluzia mea e ca odata de alcoolul (sau orice alt drog) te agata practic nu mai poti zice niciodata ca „ai scapat” definitiv de problema. Cel mult reusesti sa controlezi problema mai mult sau mai putin bine. Oricum, fara ajutor sansele sunt aproape nule sa reuseti ceva, orice.
Comentariu beton!25
@Cryptoprocta ferox: înțeleg ce zici, dar azi există psihologi și psihiatri. Nu există nici o scuză. Îmi pare rău că-s așa tranșant, dar altfel ajungem în iad și nu mai facem nimic. 🤷♂️
@JT e discutabilă chestia că etilismul nu e o boală.
Se pare, dovedit științific, că 50% dintre cazuri sunt din cauza unei predispoziții genetice la toleranța la alcool. Consumi, te simți bine și mai vrei, după care consumi din ce în ce mai mult, nu mai poți fără. Ăsta e mecanismul.
Am avut un caz în familie, rude mai îndepărtate, tatăl consumator autorizat, fiul a sfârșit la fel. Rămași fără familie, fără slujbă, fără casă, fără sănătate… Și nu erau niste prostănaci, oameni educați, studii etc…
Am avut și alți cunoscuți care și-au băut viața până la capăt.
Știu, majoritatea spun despre alcoolici că sunt oameni slabi, dar nici ajutorul celor din jur nu este pe măsura problemelor lor. Sunt etichetați ”bețivi” și trecem mai departe…
@Tudor: ăia-s oameni slabi. Și proști. Degeaba au citit ei Biblioteca Congresului American și au 7 docențe-n Inginerie Spațială că-s tot niște imbecili sunt dacă nu-și cunosc limita la băutură.
Nu vor și basta.
părerea mea e că oamenii ăia știau foarte bine problemele pe care le aveau.
să le spui.. ce? că te deranjează problemele lor de sănătate? și ? cu ce-i ajută asta pe ei sau pe tine? a, dacă le poți recomanda o soluție sau vrei să-i ajuți s-o rezolve e altceva.
în privința alcoolicului, știu un caz fix ca ăsta descris de tine. l-au dat afară, deși își îndeplinea îndatoririle la slujbă. bine, era și-o muncă simplă, nu punea-n pericol viața cuiva.. cât timp a avut o slujbă, a fost într-un relativ echilibru. acum? doarme prin șanțuri.
Comentariu beton!80
Deci ție nespălatul (în special al hainelor) ți se pare o problemă de sănătate? Wow!
nu cred că respectiva era o nespălată. cred că avea o boală endocrină, ceva care-o făcea să transpire abundent și urât mirositor. faptul că „punea și niște parfum” m-a făcut să cred că știa că are o problemă și mai încerca să mascheze.
Comentariu beton!67
Eu am avut o colega care se spala si la birou, isi aducea bluze de schimb si nu rezolva problema decat scurt timp.
Am plecat de la firma aia si am auzit ca la putin timp a murit si ea de ciroza, nu avea 50 de ani.
Comentariu beton!47
@moatza, am avut o profesoară-n situația asta. ceva probleme cu tiroida și menopauză precoce, am aflat de la o colegă cu mama profă. știa și ea că pute. mai deschideam geamul la ora ei.
săraca, trăia într-un stres și se simțea așa jenată când venea în clasă și ne găsea cu geamul deschis..
Comentariu beton!56
Halena și transpirația aia puturoasă nu sunt doar din lupsa igienei ci pot avea cauze medicale serioase, noi am rezolvat asta cu ceva colegi în diverse locuri de muncă prin discuții la modul general, unii au fost foarte jenați alții au luat-o ca atare și au schimbat rutina de igienă 😁 dar am avut și o colegă care a avut demență precoce (avea cam 45 de ani) galopantă care de la o apariție senzațională a ajuns în vreo jumătate de ani o persoană de evitat, s-a stins după încă vreun an timp în care nici nu mai ieșea din casă, sau o fetiță în perioada de pubertate la fel a devenit persona non grata între colegi din cauza problemelor hormonale, tot pe cale medicală s-a rezolvat. Sunt diverse situațiile și nu întotdeauna simple. Alcoolismul este și mai greu de gestionat pentru că efortul apropiaților este mare și fără el este greu să se ajungă la un rezultat pozitiv sau o situație limită dacă respectivul mai are discernământ.
Comentariu beton!29
Am avut un coleg foarte educat, echilibrat dar care mirosea groaznic. Pentru ca avea diabet. A zis, si-a cerut scuze apoi ceilalti colegi au zis mai departe discret la toata lumea. Viata e complexa si prezinta multe aspecte.
Altfel e fain de lucrat cu olandezi. Daca au o problema cu tine iti striga din partea cealalta a open office-ului.
Comentariu beton!46
Am avut un coleg in departament care era certat cu dusul zilnic. Norocul meu a fost ca era total neimplicat in treaba zilnica si decizia de a-l concedia a fost usor de luat. Am avut o discutie cu el si l-am intrebat daca are o problema medicala. A negat si probabil pe buna dreptate. Erau zile (putine, ce-i drept) in care mirosul era suportabil.
Eu nu prea pot spune lucruri neplacute cuiva direct. Probabil din cauza ca mie nu imi place sa i se spuna direct. Adica daca mi se spune ceva neplacut direct, incep sa ma framant, „vai, cum de nu mi-am dat seama”, „vai, m-am facut de ras” etc.
Eu probabil as fi organizat ceva de genul: „colegi, am primit o oferta de la clinica X de stomatologie. Fiecare dintre voi sa mearga la un control, firma plateste” 😀
Iar cu nespalatul, probabil tot de genul invitat un doctor sa vorbeasca la toti colegii despre igiena si dat la fiecare dintre ei pachet cu sapun, deo, detergent etc.
Cu alcoolismul… nu stiu…
Colega mea de bancă din liceu, avea un miros specific, greu de suportat. Chestia e că nu era miros de transpirație, din contră, era foarte îngrijită. Nu am știut niciodată care e sursa mirosului. Am crezut o perioadă că e din cauza etniei(romă), dar am întâlnit de-a lungul vieții destule persoane de etnie romă care erau super ok dpdv olfactiv.
N-am avut curaj să-i spun niciodată. Încercam să stau cât de departe îmi permitea banca.
Am avut și coleg de birou cu probleme de halenă. Am rezolvat parțial spunându-i că nu-mi place ca oamenii să-mi invadeze spațiul personal (adică să stea la peste jumătate de metru de mine când discutăm), dar iar nu am avut curaj să spun direct.
Mă gândeam mereu la sentimentele lor în primul rând și nu la disconfortul meu. Probabil că abordarea mea a fost greșită dar nici acum la maturitate nu cred că le-aș spune direct.
Comentariu beton!15
Si eu am avut o colega de facultate la fel, dar cred ca era neglijenta cu igiena personala. Venea dintr-o familie numeroasa cu situatie financiara precara. Partea proasta era ca ma placea si pe langa mirosul specific ii mirosea si gura. Urata situatie…
Și eu am avut o colega la liceu, care într-o vreme începuse să puta a transpirație stătută, pentru că nu își mai schimbase un pulover de lână de vreo 3 săptămâni. Împreună cu alte 2 colege, fiindcă ne era jena sa ii spunem in față, am avut ideea sa ii bagam un bilețel in buzunarul de la geaca din cuier in pauza, (fara sa ne vadă) in care i-am spus să se spele și să își schimbe puloverul. A avut efect, de a doua zi nu a mai venit niciodată împuțită și nici nu am pus-o în situația jenantă de a-și spune în față…
La fostul job am avut o tipă care nu că mirosea, efectiv trăznea a transpirație. O colegă nu a mai rezistat și i-a spus.
Respectiva s-a dus întins la HR și s-a plâns că a fost umilită, că se simte nasol, că nu mai dă randament blabla.
Nu știu ce i-o fi zis HR-ul, dar cea care îi spusese a fost sancționată cu avertisment pe motiv că de ce s-a băgat și că trebuia să vină să le spună lor etc.
Când am plecat din firmă, ambele colege încă lucrau acolo și mirositoarea tot mirosea.
În concluzie, maximul pe care l-aș face ar fi să mă duc la HR. Dar numai dacă ar fi chiar insuportabil. Pentru că nu am încredere în discreția HR-ului și mi-aș face singură viața grea.
Comentariu beton!20
Iată dovada că HR e un departament împuțit.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!71
avînd în vedere locul de baștină… la alcoolici nu mă bag!
am avut însă mirositorii; primul a fost un coleg de facultate, cu o transpirație d’aia de se scorojea vopseaua și se topeau plasticele dacă stătea 5′ lîngă o mașină; ăsta se spăla, se parfuma, da’ avea multe haine care (insert snuffling here) „mai merge și mîine”…; i s-au băgat respectivele sub plapumă;
al doilea a fost în armată, da’ ăsta nu (prea) făcea duș; adică nu mergea niciodată la duș împreună cu noi; avea un păr negru, lunguț, atît de gras încît ziceai că are cască pe căpățînă; ei, și cum stăteam noi într-un week-end în dormitor, văzînd că nu se mai poate respira, iar omul ignora cu grație cererile noastre de a merge să-și facă duș, l-am luat pe sus și l-am băgat îmbrăcat sub jet; partea creepy a fost că, la contactul cu apa, efectiv i-a căzut o șuviță mare de păr; așa că ne-am cam speriat și am întins-o de acolo…
@costicăm
Legat de pat și dus la dușuri in somn. Ne-a ajutat și faptul că dormea ca un porc, așa cum se ingrijea😩
Am avut o colega cu prima problema, cred ca avea ceva infecție la un implant mai vechi, n-am idee, dar numai când o vedeam in ușa biroului mă uitam cu jind la geam. Nu i-am spus nimic că nu aveam cum să îi spun, posibil chiar să fi știut si ea, că nu venea foarte aproape când vorbea cu oamenii. Totuși, când e o astfel de problemă, știind în ce hal de scumpe sunt tratamentele stomatologice, cum s-ar putea rezolva problema? O strângere de fonduri in birou? Și dacă da, ați participa?
@Lia: nu există scuza financiară. Aia-i vrăjeală. Proasta aia era nesimțită.
@John Temple hai nu? Am avut un coleg neamț care a făcut implant cu 4.000 eur pentru un singur dinte. Bafta lui ca gagica lui a uzat de beneficiile ei ca funcționară la stat şi nu a plătit nimic. La banii ăia nici un neamț obişnuit nu se lăsa dus nici cu grederul la dentist.
@AleBlaga: ok.
Oamenii cu dependente de alcool si narcotice nu trebuie dati afara. Normal si legal, seful trebuie sa-i ajute sa ajunga la tratament prin dezintoxicare si terapie. Daca omul nu reuseste sa se vindece dupa cateva incercari, zic vindece pentru ca cele doua dependente, alaturi de dependenta de jocuri de noroc sunt clasificate ca boli de cativa ani buni, atunci e posibil sa fie dat afara dar posibil sa primeasca alt loc de munca.
Tot referitor la dependenta, este interzis sa fii beat sau drogat la orice loc de munca din motive de siguranta. Totusi, dupa cum ziceam, oamenii nu trebuie dati afara inainte de a li se oferi ajutor dar in Romania oamenii nu-si cunosc drepturile si ajung ca vai de capul lor pentru ca noi, ceilalti, ignoram ca dependenta are multe cauze si de cele mai multe ori omul care are o adictie este o victima a mostenirii genetice sau a mediului din care face parte sau sufera de adhd, autism etc.
Comentariu beton!18
@Tia: 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Săraca victimă a moștenirii genetice. Hai s-o pupăm-n cur și să-i luăm alcool și droguri ca să-i facem viața mai ușoară. 🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!14
John Temple, stii ca nu asta zic, adica sa facem pe dealarii lor, zic ca trebuie ajutati.
@Tia: dependența de orice se poate rezolva, dacă respectivul vrea asta. Dacă nu vrea, merită abandonat în deșert.
Sa ramana johny-ii neprihaniti, zic, sa duca specia pe noi culmi
Comentariu beton!25
John Temple, de multe ori, in cazuri de dependenta, vointa nu ajunge, nu-i destul. Nu ajuta nici ca totul in jurul tau se prabuseste, te paraseste familia, pierzi job-ul si dai in tot felul de boli. Daca nu intervine nimeni sa te ajute esti pierdut. Dar e greu la noi ca oamenii primesc eticheta de prapaditi si cam asta e. Cand imi amintesc de copilasii aia de la noi, ce stateau cu capul in pungi cu aracet si erau etichetati si inca mai sunt, ca boschetari, ma cuprinde o tristete iremediabila pentru ca suntem tare lipsiti de intelegere pentru cei vulnerabili.
Comentariu beton!24
@Irinoush: ce bine le cuvântezi, ca din Psaltire. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
@Tia: înțeleg că se pot întâmpla situații nasoale, da’ asta nu-i o scuză să-și bată joc de propria persoană și de cei din jur.
Irinoush ..John al nostru e un Übermensch. 😅
@Irinoush, aici sunt de acord cu @JT, privind din prisma darwinismului social a lui Nietzsche : specia se curăță, exemplarele slabe pier. Am cunoscut ambele situații de alcoolici,unul care a renunțat de la stadiul de sticlă la capul patului că poate i se face sete noaptea. Renunțat singur, cu incuiat în cameră și aruncat cheia pe geam de la etajul opt. Dar am și celalalt caz pe care toată lumea il sfătuiește să meargă la o clinică, dar el nu vrea. Drept urmare tot mai multă lume i-a blocat numărul de telefon pentru că suna la ore imposibile, beat fiind.
@Tia: Vielen Dank. Ich nehme das als Kompliment. 💪😎👍
John Temple Normal ca e un compliment! 😅
In cazul alcoolismului, doar persoana in cauza poate face ceva, credeti-ma. Am avut caz in familie, s-a stins la 55 de ani, s-a pensionat anticipat si partial, si-a pierdut familia, jobul, etc. Desi a avut sprijin de la rude, adictia a prevalat. Apoi in Romania nu sunt centre in care sa tratezi oamenii ăștia, mai ales dacă nu au o situație financiara extraordinară și merg la privat. Este foarte ușor de comentat cand nu esti in situatia respectiva, credeti-ma. Pana la urma este o alegere si trebuie sa acceptam ca daca oamenii astia nu fac nimic in sensul asta, deznodamantul nu va fi unul fericit.
Dupa logica ta Tia, nici aia de conduc beti sau drogati si omoara oameni nu trebuie trasi la raspundere sau pedepsiti pentru ca ei sufera de fapt sau sunt victime unor mosteniri genetice.
Ia spune-i prostia asta si unuia de a pierdut pe cineva drag din fix cauza asta.
Ma duc intr-o zi sa cumpar ceva de ale gurii. Inainte de a cere vanzatoarei,ma uit in vitrina sa vad ce sa iau. In acest moment apare o doamna,cu o haina de blana(era iarna!) care arata chiar bine.Si ea si haina. Respectiva,mai hotarata decat mine,cere…nu mai stiu ce, iar eu raman in spatele ei. In acel moment m-a lovit un miros de…ceapa prajita amestecat cu oarece parfum,de m-a dat cu doi pasi in spate ! Evident ca inutil !
Pleaca doamna in cauza si o vad pe vanzatoare ca merge la usa pe care o deschide larg. Zambim amandoua si ne vedem de treaba noastra. Ce sa fi facut ?
Morala: oare haina il mai face pe om ? Nu prea cred…
Il face…sa nu mai fie animal! Sau nu??
Hhahaha, imi aduc aminte de o faza de genul cand lucram secretara la o agentie imobiliara. Aveam clienti o familie de indieni care vindeau ceva apartament. Veneau de mai multe ori la agentie pentru tot felul de negocieri, intotdeauna in grup. Biroul de negocieri avea usi de stilcla dar nu pana jos, bai frate pe acolo iesea mirosul si imputea toata agentia.
Miros de mancare, curry, ceva mirodenii de-ale lor, ne rupea frate. Cred ca erau ei imbalsamati cu curry, le iesea prin pori. Ne usturau ochii. Inca ma intreb cum a reusit tipul care se ocupa de ei sa ramana cate o ora inchis in biroul ala mic.
Na, nu prea puteam sa facem nimic, decat sa deschidem uslile si geamurile dupa ce plecau.
Imi inchipui cei care le-au cumparat apartamentul , cred ca or fi trebuit sa dea jos tencuiala de pe pereti….
Eu cred ca pur si simplu nu-si schimba hainele cand ajung acasa si trec direct la…gatit ! Iar haina de blana a respectivei,probabil ca trona in cuier,langa bucatarie. Chiar am vazut ceva de gen !
Am avut o colega de apartament, puțea dimineata din camera ei de nu puteai sa respiri. Cel mai tare ma enerva ca eu nu puteam sa fierb apa pentru un ceai ca si venea si deschidea fereastra larg la bucatarie ca miroase si asta in conditiile in care aveam un geam mic deschis in permanenta. Nu ca ar mirosi apa. Si manca aceeasi mancare in fiecare zi, cate o luna la rand, cu usturoi muuuult si lasa vasele murdare pana mirosea a hoit. Si da, puțea si ea desi se spala in fiecare zi. Si intruna din zile cand ne-am certat pe o tema din asta, mi-a spus ca ea e o doamna, ca la ce haine are ea🙄. Asa ca i-am raspuns ca la ea nu se aplica zicala cu „haina face pe om”. A inceput sa zbiere la mine. Era si rautacioasa, colerica, invidioasa. De curand am aflat intamplator ca in 16-17 ani de cand nu am mai vazut-o a facut si un cancer de care s-a vindecat. Sincer, mi s-a facut mila de ea.
Acum mulți ani am avut un coleg, omul fiind de origine dintr-o țară africană, plecat prin străinătăți din ceva motive de persecuție politică, foarte inteligent, săritor și competent. La birou, dimineața, ziceai că e scos de la spălătorie: cămașă apretată(!), duș evident făcut, dat cu deodorant și parfum, tot ce trebuie. La prânz… nu mai puteai sta lângă el. Problema nu era igiena, pur și simplu așa mirosea el.
La cererea publicului (mai erau și câțiva colegi care voiau să vină cu bicicleta) s-a agitat un pic HR-ul și au obținut aprobare să se amenajeze un duș la birou, chestie un pic mai complicată deoarece clădirea respectivă nu fusese proiectată cu acest detaliu în minte.
Nu se terminase amenajarea dușului, că niște probleme de familie l-au forțat pe om să se întoarcă în țara lui. De atunci nu a mai știut nimeni nimic de el 🙁
Comentariu beton!12
M -am întrebat deseori cum să mergi la serviciu cu bicicleta? Ajungi transpirat ,cu hainele împuțite . Se făcea mare caz de mersul cu bicicleta.
@Moldovan Daniela îți iei bicicletă electrică şi doar dai alene la pedale. Eu mă asigur că am deodorant la muncă şi fac zilnic duş. Am la muncă duşuri dar nu a fost cazul.
@Moldovan Daniela,eu merg cu bicicleta la serviciu, dar nu emit mirosuri. Ce-i drept distanta e mica. Dar sotul care merge la serviciu cu bicicleta in fiecare zi 20km dus, 20km intors, se spala la serviciu. Acasa cand vine nu miroase. Dar se spala si seara acasa. Daca pedalezi ca nebunul, cred ca emiti anume mirosuri. Cand pedalezi normal si transpiratia e minima.
Îți zic eu niște ponturi pentru ca să ajungi cu bicicleta în condiții corporale foarte bune:
– e esențial să ai o urmă de condiție fizică așa încât să nu începi să transpiri și să gâfâi la a doua rotire de pedale, mersul la birou cu bicicleta să nu fie primul sport de care te apuci în viața asta.
– să pedalezi într-un ritm potrivit propriei rezistențe (mai degrabă lent la început ca să vezi cum îți reacționează corpul)
– să nu te îmbraci prea gros că oricum te încălzești repede; dacă te încălzesti, te deschei înainte să transpiri serios.
-eu îmi planific ținuta așa încât să pot să-mi schimb un strat dacă e cazul (helanca, tricoul, ce-o fi – am cu mine de schimb, dar nu prea a mai fost cazul de când m-am obișnuit cu nivelul acesta de efort).
– nu știu alții, dar la mine e esențial să nu existe niciun fir de păr la axile ca să evit mirosuri când transpir. Plus, spălat zilnic, desigur, dar asta e de la sine înțeles. Nu miros a nimic nici măcar seara la întoarcere, după pedalat spre casă.
La un mirositor (care era si un pic alcoolic) i-au lăsat colegii un săpun pe birou… s-a supărat pe moment după care a început sa vina dusuit
La un alcoolic i s-a pus fiola la 7 dimineața, a ieșit pozitiv si a fost dat afara.
Eu am mai avut o problema olfactiva, chiar cu sefa mea de-atunci.
Intru dimineata la HR sa semnam condica – asa era procedura. Vanzoleala mare, lume multa, simt un miros de usturoi coclit, asa, la prima ora, reminescente din ziua precedenta.
Intru in birou, il boscoredesc in gura mare pe titularul biroului, ca pe el il banuiam. Dar nu am avut tupeul sa-i spun direct. In schimb, l-am facut cu ou si cu otet de fata cu sefa mea… pana cand a deschis asta gura si mi-am dat seama ca, de fapt, ea era cauza. Intrase inaintea mea la condica si lasase un iz imputit in urma de-mi venea sa-mi vars sufletul acolo.
Sefa, cu musca pe caciula, facea fete-feta, eu am deschis larg fereastra si stateam cu nasul la aer. Mi-am facut icnind o cafea, am plecat la o tigara, iar cand am revenit i-am zis ca eu nu pot ramane la birou in conditiile date – aveam si biroul fata-n fata cu ea.
Mi-a dat liber in ziua aia si nu s-a mai intamplat ulterior.
Dar nici eu nu mai aveam nicio jena, cum simteam o aroma din ziua precedenta, cum ii ziceam direct – efectiv era ceva peste care nu puteam trece, mi se facea rau instantaneu.
Recunosc ca aveam un miros extrem de fin, eu chiar cred ca era ceva anormal si la mine, de adulmecam absolut orice, la intensitate maxima.
La putin timp dupa, a venit covidul care m-a lecuit total, cred ca nu mai am nici un sfert din normalul capacitatii olfactive, nicicum performantele anterioare.
Per total imi dau seama ca nu-i bine pentru mine, dar eu sunt multumita ca nu mai simt toate aromele, e o mare eliberare. De exemplu, parfum imi cumpar dupa cum stiu eu ca mirosea, ca acum nu-mi mai place niciunul.
Comentariu beton!19
Am făcut şi eu covid dar m-a lăsat cu toate cele bune şi rele. Asta cu mirosurile la femei, hm. Mă îmbolnăveşte doar adierea unui anumit parfum considerat exotic, pe care nu înțeleg de ce-l adoră femeile, nu stiu cum îi zice, dar sunt convins că nici un bărbat nu i-ar cumpăra alesei aşa ceva. E greu, insidios şi persistent. A crezut soția mea că-s scrântit până l-a surprins pe băiatul nostru în metrou făcând vânt să scape de mirosul pasagerei de lângă el. Aho frați şi surori, ce privire ucigătoare i-a aruncat dumneaei.
Colegă de redacție, situația 2. Nu că mirosea, băi, candea. Am bătut apropouri, am făcut glume, degeaba.
I-am umplut biroul și monitorul de odorizante de mașină, era plină de brăduți ca Poiana Brașov de perfuzați. Din clipa aia a început să caute apa prin casă.
Eu sper că a și găsit-o…
Yup. Muștele nu mai cădeau moarte pe tastatură când aveau culoar de zbor prin zona aia 🙂
A fost un tip care putea rau la un loc de munca, pana la urma, l-a luat de-o parte seful lui direct si i-a spus, l-a sfatuit sa se duca la medic, ca poate fi o problema medicala. Nu stiu ce a facut, dar cert este ca nu a mai putit asa.
Am condus oameni si am preferat sa intervin cat mai din timp, nu am lasat problema sa se agraveze. La 1 si la 2 le-am sugerat sa mearga la medic, chiar i-am trimis la medicul de medicina muncii. La 3, am discutat cu el si l-am trimis la psiholog. Dupa ce am primit confirmarea ca a mers, am intarit motivatia cu amenintarea ca il dau afara (se combina alcoolul si cu pacanelele, iar pt mine datoriile lui erau o vulnerabilitate a institutiei). Si-a revenit😀
Comentariu beton!11
Ce interesant subiect. Mă preocupă în ultimul timp “speța” asta, să spun oamenilor când mă deranjează ceva. De la ceva mic până la subiecte sensibile. Și mi-am dat seama ca efectiv nu am fost învățați sa facem asta, văd in comentarii ca nu sunt singura aici. Am început să mă educ, cu pași mici. Și am mai observat o chestie. Că e important să spun imediat ce mă deranjează ceva, nu să las să se acumuleze. Și cum spunem e important- ma străduiesc să spun cu blândețe dar în același timp să fiu fermă.
Comentariu beton!13
Eram in centrală ( hidrocentrală) pentru a face niște actualizări de soft și backup de date. Pe vremea aceea acest backup dura cam 1 oră . Așa că aveam timp de pierdut și urmăream cum se desfășurau lucrările de mentenanță. Tipul care manevra podul rulant urca pe scara și alunecă între trepte, cade de la cam 3 metri pe niște bare metalice. O baltă de sânge. A venit salvarea – avea o alcoolemie mare, foarte mare (victima, nu ambulanța). Cum se leagă de subiect? Omul a băut în pauza de masă. Nici un coleg sau șeful direct nu i-au spus că ar fi cazul să se ducă acasă. „Nu-i treabă mea, se supără dacă îi spun, știe el ce face”. Omul a rămas invalid. Cred că era mai bine să fi rămas supărat. Da, alcoolicii trebuie tratați, dar mai întâi trebuie împiedicați să-și facă rau, lor sau altora.
Comentariu beton!34
Am avut polul opus, colega foarte curata, obsedata de parfum. Turna fata cu sticla parfum de rămânea urma în spatele ei. Problema e că turna in fiecare pauza, de cate ori mergea la baie. Ajunsesem sa am migrene din cauza parfumului ei și mai aveam și 3 gravid ein echipă fix atunci.
S-au bătut apropouri, s-au făcut mișto, nimic nu s-a schimbat.
Ca lider de echipa, cu fetele gravide plangandu-se mereu, am adresat eu situația. Degeaba. Am adresat și cu team leaderul persoanei în cauză. Degeaba.
In cele din urmă am mers la departamentul de SSM și am cerut adresare oficială, întrucât nu se mai putea respira pe jumătate de etaj decât miros de Tom Ford.
Comentariu beton!15
Pfff, oribil.
Eu am o problema, habar-n-am daca e alergie sau ce e, efectiv nu suport parfumul. Daca imi dau 2 pufuri, toata ziua ma ustura nasul. Sotul isi da mereu cu parfum, incerc sa ma tin departe de el pana se mai estompeaza miroul, dar tot ma deranjeaza. Tind sa cred ca sensibilitatea asta e un side effect al operatie de deviatie de sept.
Iar odorizantele auto, inca nu l-am gasit pe ala care sa nu-mi dea senzatie de voma.
@C: Dacă ziceai 8×4 înțelegeam, da’ să spui că Tom Ford pute… 🤷♂️
Io aș face baie-n „Tobacco Oud” al lui Tom Ford.
@JT: Adevarat, Tom Ford-ul ala miroase dumnezeiesc. Dar, ca intotdeauna, ce-i mult strica. Sa simti asa o „atingere” de Tom Ford pe la nas, hmm o placere. Dar sa iti iei o palma peste ochi de Tom Ford de lacrimezi instantaneu.. Pai poate sa miroasa parfumul ala a ce-ti doresti tu cel mai mult pe lume, la un moment dat tot te deranjeaza. Ma rog, cel putin pe mine…
Comentariu beton!14
In cazul meu cineva apropiat mi-a spus ca imi miroase gura.
Am descoperit ca este din cauza unei sinuzite „masive” pe care o am in maxilar si care a aparut atunci cand la un moment dat am avut o complicatie la o extractie de masea de minte. Problema stomatologica s-a rezolvat dar sinuzita, nu. Sinuzita mi s-a gasit intamplator atunci cand am facut un RMN la cap pentru ca eram suspecta de o boala neurologica. Toti ORL-istii la care am fost mi-au spus ca atat timp cat nu am alte simtome sa o las in pace pentru ca asa cum este pozitionata nu se poate ajunge la ea. Deci in cazul meu nu este vorba nici de nespalat pe dinti, nici de nedus la medic, nici de infectie la masea. Eu nu simt mirosul dar se pare ca nu este foarte intens si nu apare decat din cand in cand, iar singurul lucru pe care pot sa il fac este sa mestec bomboane mentolate dar si astea cateodata imi dau in stomac.
Comentariu beton!28
Situatia nr 1 am trait-o ca si protagonista: Am avut problema cu respiratia urat mirositoare prin clasa a 6a sau 7a… A fost ceva oribil. Efectiv evitam cu orice pret sa vorbesc si eram mai mereu cu capul in pamant. Ma spalam pe dinti in fiecare pauza si degeaba, iar la scoala guma de mestecat nu era prea tolerata, dementa aia de geografie le-a lipit-o in par mai multor colege.
Situatia nr 2 o evit cat pot, sunt constienta ca am un ph acid dintotdeauna si ca deodorantul ala de 72 de ore tine maxim 12, la subrat trebuie sa fie neted ca-n palma, iar bluzele se imbraca maxim o data. Ba daca e zi torida, o bluza de schimb si un deodorant mini fac minuni, ca o chiuveta si niste apa s-o gasi in aproape orice toaleta. Asa ca daca eu pot sa iau masuri sa tin mirosul sub control, nu vad de ce altii n-ar putea.
Situatia nr 3 am intalnit-o acum vreo 3 ani. Un tip care ini facea training, la 8 dimineata duhnea a tarie. Era constient si incerca sa mascheze tot dezinfectand cu spirt biroul, mouse-ul, tastatura si mainile. Cand venea de la pranz, la fel, miros proaspat de tarie. Uneori era foarte iritabil si intr-un final i-am spus managerei mele banuiala ca e cam prieten cu alcoolul colegul si mi-a marturisit si ea ca banuia. Nu a patit nimic pentru ca nu crea efectiv probleme, nu stiu daca managera l-a confruntat, cert e ca inca lucreaza in companie.
Ce ma intristeaza pe mine cand vad comentariile este cum imediat presupunem ca e „nesimtire crasa” si cum alegem o abordare fie pasiv-agresiva de genul „ii las pasta de dinti pe birou”, fie o abordare violenta de genul „spala-te-n plm!” – ignoranta totala a posibilitatii ca acolo sa fie niste probleme medicale.
Da, e o situatie complexa si jenanta in care poate alegi sa nu spui nimic, insa in cazul in care spui, putina delicatete ar ajuta.
Comentariu beton!26
@Ioana, eu sunt foarte curioasă cum îi poți spune cuiva cu delicatețe că miroase urât. Nici nu mai vorbesc de delicatețea în cazul unui alcoolic.
Întreb foarte serios. Cum procedezi, concret? Nu, “cu delicatețe, cu diplomație” nu e un răspuns. Concret, cu exemple. Ce-i spui, cum formulezi, cum reacționezi dacă respectivul se supără, sau dacă dă să-ți răstoarne masa în cap, mai mult sau mai puțin la figurat?
Nu că m-aș aventura vreodată, am spus mai sus cum aș proceda. Dar sunt curioasă, inclusiv pentru că reproșurile din categoria “nu faci bine” sunt așa de ușor de făcut….
@Greta, am incercat să îi spun unui partener de afaceri, norvegian, că abordarea lui nu e cea mai eficientă, de mai multe ori. De fiecare dată a făcut pe invers numai ca să îmi demonstreze că el are dreptate. La un moment dat am inceput să am orgasmuri când greșește, pierde sume importante din această cauză, apoi îi spun cum aș fi făcut eu. Chiar acum o săptămână a trebuit să retușeze preț de vreo mie de euro. Am incercat să ii bat apropouri, dar nu am avut succes, pare că doar dacă îl arde la buzunar pricepe. Am grijă, in schimb, ca munca lui să nu o influențeze pe-a mea.
@Greta – uite asa, il iei deoparte pe omul respectiv si incepi asa „uite, stiu ca e un subiect delicat si stiu ca in general oamenii evita sa discute despre asta, insa cred ca te ajuta daca iti spun ca sunt alaturi de tine sa te ajut daca ai nevoie; stii ca sunt abordari medicale pentru halena?”
La persoana cu transpiratia, tot asa „as vrea sa iti spun ceva foarte delicat si am ales sa avem aceasta discutie doar pentru ca ma gandesc ca te ajuta mai mult decat un comentariu la un colt de culoar …… ”
Exista sansa reala ca omul ala sa fie realmente jenat si sa ajungi la o discutie de coaching cu el pe baza gestionarii acestei rusini, mai ales cand e constient ca lumea vorbeste.
@Greta: la faza cu alcoolicul, trebuie sa delimitam motivul pentru care am spune.
Daca, asa cum s-a discutat deja, omul nu e beat si da randament bun, e super functional, politicos, articulat si nu conduce masina, atunci ce treaba am eu sa ma bag?!. Doar ca sa ii fac rau? Se simte cineva superior ca face o reclamatie? Chiar priveste pe nimeni viata privata a vreunui coleg.
In plus, stiu sigur un caz in care colegii au reclamat un om pe motiv ca miroase a alcool si s-a dovedit ca era un miros „chimic” de la un tratament pe care il urma (dovedit cu acte medicale, prospecte de medicamente etc.) Deci zic sa ne potolim de la a ne da cu parerea despre orice, mai ales cand motivul nu e sa-l ajutam pe om, nici ca ar face rau cuiva, ci ca nu ne convine noua, de parca trebuie sa convina cuiva ce face fiecare cu viata lui.
Doar daca omul e „ciupit” sau mai rau avem dreptul sa intervenim.
@Ioana, mulțumesc pentru răspunsuri. În cazul colegei care mirosea a transpirație, abordarea i-a atras colegei respective avertisment oficial de la HR. Pe sistemul ”nu contează ce și cum ai spus, tot ce contează este cum s-a simțit persoana căreia te adresezi”.
Și dacă ea decide că s-a simțit nasol, te-ai tuns.
Eu cred că inclusiv acesta este rolul HR-ului: să se ocupe și de așa ceva când e cazul.
Altminteri, eu nu consider că mi-am dat ”cu părerea despre orice”, probabil este o neînțelegere pe undeva. Tocmai că nu am făcut și nu intenționez să fac asta.
@Greta – e posibil sa se fi simtit umilita, in functie de cum i-a spus. Nu stim. De aceea zic ca delicatetea ajuta – nu exista o reteta universala, ci doar abordari personalizate astfel incat oamenii sa nu se simta umiliti, caci nu asta este scopul.
Eu știu un tip care a fost refuzat de iubirea vieții lui, pe motiv de ”igienă”. El credea că are ceva aia cu el și s-a supărat rău. Bine, nici nu s-a găsit nimeni să-i explice cum stă treaba…
Eram șef într-o organizație internatională cu reguli stricte in ce privește gender balance, colour balance, continents balance, Cu mult inainte de BLM.
Aveam un etiopian nou un echipă care puțea, deși părea curățel. Au așteptat subordonații mei să fie plecat din birou și mi-au zis că eu trebuie să ii spun, că sunt șef. Gizăs, nu aveam niciun chef de vreun raport pentru rasial discrimination. Vreau să apun că inclusiv africani de-ai lui au refuzat să-i spună. Am inventat o situație de efort fizic și am dat liber tuturor pentru un duș. Mai apoi am apucat să-l cunosc și să îi pot spune direct că e cazul să meargă la duș, problema fiind un miros specific al lui, nu nespălarea.
Despre alcoolicilor am comentat mai sus, așa că vă povestesc tot despre subiectul 2, într-o situație pe care n-a precizat-o nimeni pana acum. Eram in Uganda cu un coleg pentru câteva zile de concediu și relaxare. E un bar renumit, Red Rooster, in Entebbe (sigur sunt cititori care știu despre ce vorbesc) După ce am consumat cate ceva în bar am decis să conducem niște june gazele acasă. A doua zi colegul mi-a povestit că a trimis-o de trei ori la duș pentru că avea un miros care funcționa pe post de centură de castitate. Bocancii roșii amintiți sâmbătă de @Iulia puteau fi considerați Paco Rabane, prin comparație. Până la moartea pasiunii nu a fost decât un singur pas. Treaba e că aia s-a simțit ofenstă că un alb o consideră nespălată. Și nici nu se putea duce acasă neplatită😜
Comentariu beton!12
@OldJohn: da, cunosc locul acela din Entebee! Mai era un loc de pierzanie pe acolo, Fire and Ice se numea! Ca să vezi, lumea chiar este mică!
Ca să revin puțin on-topic, dar să și păstrăm culoarea locală (ha, ha, ce glumă seacă!), de-a lungul timpului am interacționat cu mulți africani, dar m-au ferit zeii de a îndura mirosuri grele. De altfel, ca o părere strict personală, am observat că în anumite cazuri transpirația lor este vag suportabilă, având un miros ușor dulceag.
Repet, este doar o părere personală, bazată strict pe simțul meu olfactiv nu tocmai dezvoltat. De altfel, așa cum am spus, nu au fost dese ocaziile când am simțit mirosuri corporale neplăcute, și pot spune că am lucrat în încăperi cu aer condiționat, dar am intrat și în colibe de lut sau case făcute din te miri ce.
Ce m-a deranjat pe mine la început în Africa a fost mizeria cvasi-generală, dar ăsta e un alt subiect pentru o altă ocazie!
@AlexB, și peste toată putoarea din piețele de zarzavat aprindeau ceva care mirosea a tămâie, drept odorizant😬
Am avut si eu o colega de liceu, Maria. Mica, sfriijita, palida. Banuiam toti ca era bolnava. Avea un miros ciudat, se spala saraca, dar degeaba. Statea singura in banca. Eram rautaciosi cu ea. Nici profii nu au facut nimic…
La un moment dat, o colega, crezand ca face bine, i-a zis ca sa se spele si sa se dea cu parfum. De unde parfum, era saraca.
Pana la urma am aflat ca a murit…
Uneori dam cu parul direct. Ar fi frumos sa intelegem intai situatia si dupa aia sa incercam sa ajutam, daca putem.
E delicat totusi sa spui cuiva direct ca pute. Eu as incerca sa aflu mai multe si apoi sa bat apropouri sau sa arunc cate ceva de gen „eu fac asa si pe dincolo cand xxxx” si descriu situatia. De obicei iti dai seama repede cand e vorba de nesimtiti sau de oameni care au nevoie de ajutor.
Am tot timpul la mine in posteta tic-tac sau sprei pentru gura, un tampon. La birou am deo, pasta si periuta de dinti, tampoane, servetele umede si servetele intime.
Pe fiul meu de 4 ani l-am invatat de mic sa se spele pe dinti, ca sa nu aiba carii, pe putza, sa nu miroase a pisu. Si pe gat si sub brat, ca sa nu aiba dare de praf sau scame (deocamdata nu pot sa-i zic ca transpira, ca e prea mic, nu transpira). I-am cumparat si un parfum pentru copii, se da cu el dupa fiecare dus sau baitza.
Sper sa fie curatel, dar nici obsedat…
Imi cer scuze ca ma bag in seama dar la copii mirosurile neplacute de transpiratie apar de obicei la pubertate. Prin urmare, utilizarea parfumului si a deodorantului la copii este inutila. Substantele parfumate sunt alergene, de aceea este nepotrivit ca copiii sa fie expusi la parfumuri inutile.
Comentariu beton!18
@Tia, da da, nu e pentru transpiratie, ca nu transpira inca. E un parfum pentu copii anume, fara alcool, fara uleiuri de sinteza sau chestii din astea, e doar apa aromatizata, bio, tot tacamul. Anume pentru copii. E de chestie, ca noi avem multe parfumuri si ne vede ca ne dam cu ele, i-am luat deci si lui, pentru varsta lui. De altfel, din farmacie l-am luat.
Ah, inteleg. Intentia ta e sa-l inveti de mic sa fie curat si ingrijit.🙂
Fiica de fost alcoolic, care si la serviciu bea, dar isi facea treaba bine, se imbata dupa. Cei de la serviciu l-au mutat la biroul central, sa fie mai aproape de ei, sa fie in vizorul lor, si i-au spus asta. Se „rezolvase” partial problema, pt ca da, nu mai bea in timpul orelor de munca, dar tot beat ajungea acasa. Mama a mers la el la munca si a vorbit cu directorul (il apreciau toti pe taica-miu pt ca era harnic si chiar stia meserie) si l-a rugat sa vorbeasca cu taica-miu. Directorul a zis ca sigur, merge, a vorbit cu el si i-a zis ca are de ales: ori se interneaza la dezalcoolizare ori il da afara. (Mai fusese internat anterior, dar tot asa, temporar se lasase de bautura.) A ales sa se interneze iar, si sa incerce sa nu mai bea. Sunt 30 de ani de atunci, dar primii ani i-a fost cumplit, se lupta cu el si cu tentatia. E adevarat ca nici macar nu gusta alcool, ase fereste complet de el, altfel stie ca o ia de la capat.
Comentariu beton!32
Ma bucur că a reușit, nu e usor
Se pun atat de usor etichete 😦 Se trag concluzii atat de ferme…
Sunt o persoana care sufera de ani de zile din cauza transpiratiei, la pachet cu extrem de multa frustrare si mult stres.
Nimic, absolut nimic din ce am incercat nu a dat rezultate, decat temporare. Zeci de deodorante, haine de schimb purtate dupa mine, fel de fel de tratamente, evenimente onorate doar prin timp limitat (cu frica ca „daca miros”) etc
Sunt o femeie extrem de curata, atat la imbracaminte cat si in casa, cumpar foarte des haine noi, tot din cauza asta, iar probleme de sanatate majore nu am, decat cu tiroida, insa nici tinerea sub control cu medicamentatie nu a ajutat.
Nu aveti idee cat stres cauzeaza problema asta unor persoane pentru care mirosul de transpiratie nu se traduce nici prin neglijenta, nici prin nesimtire.
Comentariu beton!49
@Daniela, poate nu ai încercat (dacă da, treci peste comentariul meu) piatra de alaun. E f ok.
Daniela incearca sa cauti tratament cu injectii cu toxina bolulinica parca (la dermatolog). Opreste transpiratia din cate am inteles, vezi daca ti se potriveste
Informati-va despre injectiile cu botox
Am avut aceeași problema. Odaban e cel mai bun, daca nu ești alergic
Pentru hipersudoratie se recomanda tratament cu botox la axila. poti incerca, efectul tine pana la 8-9 luni. E un efort financiar dar macar stii o treaba. Si eu am prieteni care au incercat si li s-a schimbat viata, asta unu la mana.
doi la mana: medic medic medic. Faceti-va toate analizele si vedeti cauza, pentru ca o cauza exista.
Eu recunosc ca desi in general sunt direct, la fazele astea mi-e rusine de rusinea lor si prefer sa evit. Am avut chiar si colegi de scoala sau de munca pe care i-am evitat pe motivele astea (in special 1 si 2)
1. In general sunt mai distant. Si prin definitie, daca vorbeste cineva cu mine, nu imi place sa imi sufle in ceafa sau in nas. Daca cineva devine „prea apropiat” ii zic clar ca-mi invadeaza spatiul. Unii se prind, altii nu, dar in general isi iau distanta regulamentara.
Tata, Dumnezeu sa-l ierte, avea problema asta. Si cand vorbea era si fanul stilului „corp la corp”, mai ales cand „ma ajuta” la teme, adica imi tinea prelegeri la 10 cm de mine. Deseori i-am spus problema direct, ceea ce s-a soldat cu urlete mai mari.
2. Cam la fel ca 1. Tin minte ca in liceu ramasesem fara coleg de banca (nu mai stiu in ce circumstante) si un coleg voia sa stea cu mine in banca. Numai ca era iarna si omul venea incotosmanit bine. Se simtea ca nu e prieten foarte apropiat cu apa si nici hainele nu prea erau prietene cu masina de spalat. Nu era putoare din aia pestilentiala, dar destul. Mai degraba statut, cu transpiratie de cateva zile, nu s-o simti de la 5 metri, dar destul cat sa te enerveze. I-am zis ca m-am obisnuit asa, prefer singur etc.
Daca ar fi cineva super apropiat, poate as spune mai direct. Am si facut-o. Eram student si a venit in vizita prietena de atunci, studenta in alt oras, departe. Nu mirosea a primavara si nu doar din cauza trenului, se simtea ca nu facuse dus nici cu o zi inainte. Am trimis-o la dus. Nu taraneste, dar nici delicat.
Faza la punctul 2 unde nu mi-a zis nimeni nimic, dar m-am prins acasa, dupa cateva ore.
Mersesem la birou (in general lucrez de acasa) si aveam laptopul si cele necesare intr-un rucsac. Problema e ca tocmai fusesem in weekend in orasul natal (parintii mei au murit) pentru ultima data, ca sa iau ultimele maruntisuri, amintiri. Printre ele era si un fel bibelou ce imi era drag cand eram copil, un pahar cu parafina in el si scoici (cine e curios – cautati pe google „pahar cu lumanare scoici”). Numai ca s-a spart in rucsac si s-a varsat parafina.
BA NENE. De felul meu urasc multe mirosuri, dar ala e in top 3. Chestia aia, gelatinoasa, miroase exact ca un boschetar care doarme in zapada si nu s-a spalat sau schimbat hainele de cativa ani. Am curatat eu cioburile si ce se scursese, am dat cu o carpa, dar mirosul ramasese. Nu stiu cum nu m-am prins sau poate ma obisnuisem, dar acasa, cand m-am intors si am scos lucrurile din rucsac, inclusiv laptopul duhnea. Si nu mai era parafina in rucsac.
Aveam rucsacul langa birou si mai veneau colegi sa vorbeasca cu mine. Dupa 2 replici fugeau inapoi. Si azi mi-e rusine ca unii sigur cred ca-s un nespalat legendar.
3. Nu as spune direct. Alcoolic nu am fost, dar betiv da. Nu am consumat niciodata alcool la munca dar deseori am ajuns mahmur si probabil (sau sigur) duhnind. Stiu o chestie – daca cineva imi spunea, pe departe, stiam unde bate dar imediat deveneam defensiv si negam.
As aplica tactica 1 si 2. De evitat si limitat contactul la minimum. Stiu ca exista alcoolici functionali, dar mai stiu si ca un om sub influenta bauturii nu e previzibil si ori nu mai scapi de el, ori devine agresiv, ori simplu prost. Nu am vazut alcoolic sa se comporte 100% normal si am trait destul printre betivi.
Nici nu l-as reclama superiorilor – consider ca un superior trebuie sa vada singur si sa ia masuri.
Comentariu beton!13
Scuza cu depresia ca sa nu te speli nu o cred.putoarea vine de la nespalare.
Aveam o colega in liceu care putea.ba nu ca mirosea..cand trecea se ofileau florile se opreau ceasurile etc.
Noi o tot evitam incercam sa Ii spunem in fel si chip frumos ca asa ne a invatat diriga.
In fine in clasa 12 am mers in excursie cu autocarul la Vienna.Colega ASTA x nu prea avea bani .era crescuta doar de mama asa ca a pus ea bani am pus si noi si a venit in excursie.
Ma de venit in excursie a venit cu UN geamantan dar ce avea in El nu stiu pentru ca 4 zile fata aia nu s a spalat ,nu s a schimbat nici de haine nici de lenjerie.
La hotel am tras la sort si eu cu inca o colega am ajuns sa stam cu ea in camera.
In prima zi a mai fost cum a mai fost
Dar deja in a doua zi treburile erau nasoale.dupa o zi intreaga de alergat si transpirat si cu aceleasi haine pe ea situatia era cat se poate de imputita.degeaba ne am spalat noi si am mentionat ce apa calda ,ce cada mare,ce sampon misto ASTA nimic
Ba am spalat si o bluza de a mea de mana am pus o pe calorifer …Pana mea nu mai stiam ce sa facem.in a 3 noapte eu nu am mai rezistat si am dormit la baieti in camera unde pe langa camera noastra mirosea a briza marii.
Dupa 3 -4 zile in care nici pe maini nu s a spalat nu mai puteai efectiv sa stai langa ea.(Acuma nu stiu cate zile au trecut de la Ultima baie).
Pe drum de la viena in mij iernii am venit cu geamurile deschise
In jurul ei s a facut UN halou statea doar ea cu picioarele cracite si in jur scaune libere .Dira saraca care era f finuta tot batea apropouri de igiena personala.
Asa sa va ganditi ca vamesii la Nadlac au inaintat sa verifice buletinele Pana la X cand I a izbit mirosul zici ca s au lovit de UN zid nu mai stiau cum sa coboare.
La UN moment dat UN coleg s a enervat si I a spus ca nu mai rezista ca pute mai rau ca sconcsii la care replica ei a fost ca nu are cum sa puta ca doar a facut dus de 2 ori pe zi.
Dar eu va spun ca nu am vazut o nici macar in jurul baii 4 zile
Comentariu beton!18
N-am fost în niciuna dintre situațiile astea, dar eu le-aș spune direct: 1/2: SPĂLAȚI-VĂ!!!!!!!! Pe dinți, cap, corp, haine!!!!!!!! La situația nr. 3: AFARĂ!!!!!!!!! Nu are rost să stai la discuții cu alcoolicii, pentru ăștia nu e leac!!!!!!!! Oricum, depresia nu e o scuză pentru lipsa de igienă personală. Eu i-aș da afară!!!!!!!!!
Dacă nu ai fost în niciuna dintre situațiile astea, poate ar fi mai bine să ai opinii mai puțin radicale, cu mai puține semne de exclamare isterice (unul singur ajunge, se pricepe ideea). Mă refer la alcool aici. Am cunoscut alcoolici. Unii au murit. Unii, poate, de o calitate umană superioară, Știu și câțiva oameni care s-a lăsat de băutură definitiv (se poate). Și alții care au ajuns dincolo de limita la care se mai poate face ceva. Unii violenți. Unii inteligenți. Unii artiști. Unii cu probleme iremediabile la mansardă. Dar să dai verdicte așa, în grup, fără măcar să te intereseze despre ce e vorba… Îți doresc să nu ai de-a face cu oameni care nu corspund standardelor tale înalte (iar mie îmi doresc să nu te cunosc niciodată).
Comentariu beton!34
@Alexandra, depresia e o boala foarte urâta. Dacă nu ai trecut prin valea plângerii poate ca n ar trebui sa ți dai cu părerea in felul asta.
Aia cu mirosul de transpiratie de te ustura ochii, da, am patit si eu. Au fost doua cazuri, ambele in spatii inchise. Intr-un caz i-am spus ca tre sa ies ca nu mai suport mirosul si ma ustura ochii. Si am plecat. In celalalt, am degajat fara sa zic nimic.
Lucrez cu piblic si oot spune ca 95% di tre umani au halena. Este o problema de sănătate, bacterii in gura, bacterii in stomac, dantura cu problema.
Detartrajul, este o chestiune de educatie si igiena, multi nici nu stiu despre ce este vorba.
Eu nu am problema sa spun unei persoane cu care lucrez, din fericire nu am acest tip de problema.
Maniera?! Il intreb *tu ce faci cind vn cu o persoana careia ii miroase gura* mizez pe faptul ca se prinde, daca nu ii spun fara problemă.
Despre mirosul de transpiratie, nici nu stiu cum sa reactionez mai cu seama ca ma lovesc de acest fenomen, rar dar se intimpla.
Întotdeauna oamenii o iau drept afront sau jignire, dar nu este problema mea.
Igiena personala începe cu educația.
Sincer nu ma întâlnesc des cu asa ceva.
Am avut un sef care putea a hoit desi la prima vedere parea destul de curat. Adica omu’ venea la costum, cravata, haine curate, dar el emana constant un miros neplacut. Nu am avut curaj sa-i spunem ca pute, desi intre colegi comentam constant pe chestia asta.
La un alt job aveam un coleg alcoolic, care consuma in timpul orelor de program pana se facea praf. Am incercat sa-l ajutam, inclusiv dus la dezalcolizare cand i s-a facut rau la munca. O perioada se linistise, apoi a luat-o de la capat. A fost concediat intr-un final.
1. Daca esti fata desteapta/baiat destept, te prinzi la un moment dat de apropo-uri si de limbajul gesturilor celorlalti. Si te inarmezi cu ce trebuie, in primul rand igienizare si dupa poti sa rontzai si guma sau sa folosesti ce se gaseste pe piata .Exista practic foarte multe mijloace de combatere/ameliorare a simptomelor.
2. Cea mai des intalnita problema. Am avut un coleg, avocat acum, din primul pana in ultimul an nu l-am simtit sa miroasa a vreun spray sau deodorant. Iar dupa culoarea dintilor ,cred ca nici contact cu pasta de dinti nu prea avea. Of.
Pana in prezent,cea mai horror experienta avuta ,cand am fost internata dupa o criza biliara (timp in care orice miros iti poate provoca greata) in Germania in spital. Eram trei persoane in camera, eu la geam(norocul meu!) o doamna aproape de usa si o fata tanara in patul din mijloc. Fata foarte frumoasa, ingrijita,curata. Toate bune, pana a venit ora de vizita si a venit familia la ea. Tigani musulmani din Bosnia-Herzegovina. Mai oameni buni, imi venea sa sar din pat de putoare. Dar ma tintuia durerea. A venit al meu in vizita, si s-a dus direct si a deschis geamul. Aia nimic. Nu s-au clintit. Nu va spun ca orele de vizita s-au terminat, iar tatal nu se clintea de langa patul fetei. Nu avea voie nici un doctor sa intre in salon! Nici un barbat! S-a uitat la al meu partener cand a intrat, dar dupa ce i-a aruncat portughezul o privire , s-a abtinut sa zica ceva.Hihi.
Saraca fata, se vedea pe ea ca ii e rusine cu „hoarda”, daca nu i-as fi vazut nu as fi banuit nici un moment ca aia sunt familia ei. La ora 20.00 s-a aranjat transferul fetei la alt spital,a avut nevoie de operatie, asa ca au iesit toti si am putut dormi, dupa ce am aerisit bine.
3. O situatie grea. Degeaba incerci sa ajuti, sa bati apropouri,sa dai exemple de persoane care au murit,au suferit. Alcoolicul trebuie sa inteleaga ca doar printr-un efort deosebit de vointa poate scapa. Pana acum am intalnit doar un singur om care s-a decis sa isi schimbe radical viata. Ceilalti sunt ,din pacate , fie morti,fie complet dependenti/dependente. Trist.
Parerea mea in general ,despre toata treaba asta, este sa incerci ca om sa faci tot posibilul sa te respecti. Sa folosesti apa si sapunul,samponul si abia apoi deodorant sau parfum. Daca simti ceva neplacut, sa iei masuri cat se poate de repede. Sa ai o trusA DE URGENTA la tine, pe care sa o poti recomanda si colegilor/colegelor. De exemplu am cumparat 3 spray-uri pe care le-am pus in baia fetelor,le-am spus ca sunt „ale noastre” ca sa evitam situatiile neplacut mirositoare.
Am avut o subalternă, trecută de 50 atunci. Eu nu aveam 40. Cînd am venit toată lumea se strîmba, comenta, îşi dădea coate, dar poza în prea mare doamnă ca să-i spună cineva. Leşinai cînd intrai în birou. Miros de transpiraţie extrem. După o perioadă în care m-am lămurit, într-o dimineaţă cînd nu mai venise nimeni, i-am făcut o teorie de a rămas mută deşi era foarte vocală de obicei. M-a făcut apoi cu ou şi cu oţet şi l-a pus şi pe bărbată-su să mă sune acasă şi să mă ia la rost. M-a duşmănit o perioadă dar s-a rezolvat problema.
Tot aici am avut colegi, prin alte birouri, majoritatea în vîrstă, care îşi făceau un titlu de glorie din a mînca zilnic usturoi, cică pentru sănătate. Lăsau în urmă nişte damfuri de nedescris. Pînă nu au ieşi la pensie, nu s-a rezolvat. Aşa am descoperit deodorantele de cameră. Încă de la începuturile lor.
Am avut o colegă care a divorţat pentru că el mînca zilnic usturoi, nu-şi spăla niciodată farfuria pe motiv că mănîncă şi a doua zi tot el din ea şi tot aşa….şi la urmă s-a mai apucat şi de băut. Am compătimit-o tare.
Păţăşti.
1 si 2 spus direct, dar intr-un mod care nu include jigniri sau alte atitudini negative din start.
La 3 e ceva mai complicat, singur nu m-as apuca sa discut cu acea persoana, dar as cauta vreo cale pentru a fi ajutat, asta daca si vrea ajutor.
@baxter
Un mod, direct, care nu include jigniri, ar fi „bă colegule, puți!”
La 1 si 2 e ceva destul de jenant, depinde de fiecare daca se „indura” sa spuna ceva. Cred ca daca se prezinta situatia din punct de vedere obiectiv, e ok, fara jigniri, fara misto, fara nimic. Pur si simplu. La 3 e tricky, cred ca depinde ce functie ai. Ca coleg (scuzati cacofonia), daca persoana e, sau cel putin pare, lucida, nu e violenta, isi face treaba.. Hmm.. Cam complicat. Se poate doar apela la sef. In schimb, daca esti sef, cred ca ai obligatia sa iei masuri. Esti totusi responsabil de un colectiv, inclusiv de persoana respectiva. E bauta, poftim acasa, dar pe jos/taxi/vina cineva sa te ia. Daca ala face accident in drum spre casa, tot pe tine pica magareata. Partea proasta e ca in afara de a-l trimite acasa si de a-i propune ajutor… nu ai ce sa faci. O stiti pe aia cu facerea de bine? Daca persoana respectiva nu vrea sa fie ajutata sau refuza sa constientizeze care are o problema cu alcoolul, poti sa ii propui tu verzi si crude, ca nu se va schimba nimic. Poate doar va reusi sa se ascunda mai bine. Dar atat.
Ce subiect delicat…
Am lucrat niște ani intr o mare instituție, lume buna și mai puțin, varietatea umană in toată splendoarea. Încă mai visez urat 🙂
Un coleg (căsătorit cu o dna doctorița) ne dădea dureri de cap. Era cevaaaaa… Nu cred ca a îndrăznit cineva sa i sugereze măcar. Imi amintesc cum, de ziua lui, colegele din departamentul lui au fost “inspirate” și i au oferit produse de îngrijire, frumos, elegant. El a mulțumit și a explicat: “păcat ca nu folosesc, prea multe chimicale” 🙂
Pt alcoolici am o infinita compasiune, căci da, alcoolismul e boala. Și nu toate bolile sunt vindecabile, din păcate 😦
Nu întotdeauna reușim sa fim buni si înțelegători, dar măcar dacă nu am mai judeca…
@Leia: spune și tu că a fi bețiv e mai grav ca bolnav de cancer și te-nțelegem. 🤣🤣🤣
Un duș cu furtunu’ de pompieri de 3 ori pe zi timp de-o lună și-ți garantez că ș-ăl mai al dracului bețiv va fugi de orice băutură alcoolică precum dracu’ de tămâie. 😉
Eu ofer gumă și mestec și eu una, ca să nu se simtă rău persoana respectivă. Accept gumă de câte ori mi se oferă deşi nu vreau, just in case :)))
Nu i-aş zice în față, sub nici o formă când mai e și altcineva de față, unei persoane urât mirositoare. Aș evita-o, dacă e coleg/ă, aș spune managerului direct, să se ocupe el. Dacă eu aș fi în papucii managerului, aș lua persoana deoparte și i-aș spune că s-au plâns colegii că uneori simt miros, poate nu e adevărat, dar să fie ceva mai atentă. Nu știi niciodată ce duc oamenii, cel puțin în mediul meu un miros urât sigur nu e nesimțire sau lipsă de educație, poate fi o problemă medicală sau depresie, fix de șuturi în plus au ei nevoie.
Cu al treilea exemplu chiar am avut de a face. I-am spus în privat că eu simt mirosul de alcool și că așa cum simt eu, simt și alții și că apoi mai e doar un pas până ți se rostogolește universul. Și că dacă are nevoie de ajutor, pot să i-l ofer, nu trebuie să știe nimeni și nu spun nimănui, există terapie, tratament, nu trebuie să justifici un concediu, cât să începi. Mi-a mulțumit că i-am spus și a continuat să bea, dar a evitat să mai simt sau să văd eu. Era o persoană apropiată.
Cu un coleg aș tăcea și mi-aș vedea de viața mea. E o boală și eu nu mai salvez pe nimeni…
Direct i-am zis unui coleg de muncă: Băi, mai spală-ți și tu salopetele alea pentru că miroși ca un sconcs. Ne usturau ochii când intram în vestiar. La alcool nu ne-am permis să dăm sfaturi pentru că toți eram bețivani.
Comentariu beton!13
Daca firma e suficient de mare soluția potrivita este plangere oficiala la HR. Trebuie sa faca si femeile alea ceva decat sa barfeasca la cafea toata ziua. N am chef sa am discutii aiurea eu, sa aiba ele.
La noi in firma de 2 ori am patit.
Unu care venea puțind si de multe ori fumat. A durat ceva timp pana si a facut lumea curaj, dar s-au facut plangeri la sefi si cred ca i s-a pus in vedere sa si caute altceva de facut in alt loc de munca. A ajutat ca nici performanta lui nu era buna.
La al doilea e ceva care s-a intamplat destul de brusc, dupa multi ani de cand era un firma. Eu am banuit un fel de depresie ceva sau o problema de sanatate (e si gras) pentru care mirosea. Nu era zilnic, dar era frecvent. Nu prea interactionam cu el, deci nu m-am plans eu nimanui, dar situatia s-a rezolvat in mare parte. Ori a zis cineva ceva ori s-a prins singur, nu stiu.
Nu le spun nimic dar o sa prefer niste spatiu personal, indiferent daca pute sau nu. Cu mirosurile ma mai obisnuiesc, dar cu gesturile astea mai directe sau apropouri „glumete”, cadouri obiecte de igiena, abia astea ma scarbesc, pentru ca de multe ori vin de la niste indivizi care se cred perfecti, superiori doar pt ca au pus un jet de apa pe ei. Nimeni nu e perfect si inainte sa deschid gura, ma analizez daca nu cumva si pe omul ala il deranjeaza ceva la mine (dar nu spune). Nimeni nu are nici o datorie de nici un fel sa se spele.
Ca fapt divers, cand s-a reinceput munca la birou, aveam o mare tentatie sa ma duc nespalata si sleampata, in semn de protest. Inca mai visez la treaba asta 😀
Aș fi vrut comentariul tău mai de dimineață!
@DD,dacă trăiești in peșteră nu ai datoria să te speli, dar in comunitate ai datoria să ii respecți pe ceilalți, indiferent de nivelul de pregătire.
Acuma eu vad un talmeș-balmeș de opinii. Sigur, când este vorba de auto-neglijență (a igienei si inclusiv a propriei sănătăți), vinovat este in primul rând cel in cauza. Dar sunt multe cazuri când este vorba de disfuncțiuni de metabolism si de funcționare a organismului. Am avut coleg care locuia la sub un kilometru de birou si care făcea pe jos maxim 10 minute, dar când intra in clădire deja era transpirat leoarcă și puțea ca naiba. In condițiile in care nu avea mai mult de 30-40 de minute de când ieșise de sub duș, ca bărbații nu prea se îmbracă in 2,75 ore. Ca sa atenueze problema si-a luat mașină, cu care in vreo șase ani a făcut sub 40.000 km, incluzand aici toate concediile din tara si iesirile de week-end. In oras cu tot cu mersul la cumparaturi facea cam 40-50 km pe saptamana. Altul avea probleme stomatologice care il făceau sa aibă o respirație nasoala rau, de pe la 10-11 încolo tot înainte. In condițiile in care omul ne-a zis cand strambam din nas ca ultimul lucru pe care îl făcea înainte de a ieși din casă era sa se spele pe dinti a doua oara, in fiecare dimineata. Dupa masa de pranz folosea o apa de gura, care il facea sa duhneasca a alcool macar o ora, dupa care reincepea sa puta. Omul a investit in tratamente stomatologice si chirurgicala multe mii de euro si peste doi ani de vizite bisaptamanale la medic. Din cate am inteles era infestat osul mandibulei cu o XYZ bacter nu stiu ce, rezistenta pe termen mediu si lung la orice tratament cu antibiotice, inclusiv aplicate direct pe os, prin chiuretarea zonei. Un lucru de care vad ca nu aminteste nimeni tine de sensibilitatea nasului. Eu, care am probleme cronice cu bila si cate ceva cu ficatul, stiu de la un amic cu specializare in chirurgie gastro ca un efect secundar este ca eu (si toti astia ca mine) am un miros mult mai fin decat restul lumii. Plus ca noi, ăștia, cu nasurile subtiri, suntem si mai grețoși. Adica, in intelesul lui de medic, ne ingretosam mai rapid (verificat DEX; omul are dreptate). Ceea ce este just. Un gust mai puternic ori mai deosebit al unei mancari, chiar o întoarcere mai brusca a periuței in timp ce ma spal pe dinti si sunt gata-gata sa dau la rațe. Reactiile astea nu au de-a face atat de mult cu caracterul placut ori neplacut al mirosurilor, cat cu intensitatea lor. Aromele prea puternice ale unei prajituri ori ale unui parfum imi produc stari de greata vecine cu voma. Inclusiv propriile mirosuri pot da aceste efecte. Am fost la un moment dat la o masa de dupa-amiaza, unde, la recomandarea unuia dintre participanti, s-a servit ceva fel cu carne care avea in compozitie si usturoi, dar gatit termic. Usturoiul fiind fiert, prajit, nu mai stiu, mancarea nu emana nici un strop de miros de usturoi, nici macar pentru nasul meu cel fin. De la masa am plecat la un bar de vinuri prin Centrul Vechi. Pe masura ce trecea timpul si se metaboliza mancarea mi se parea ca toti de la masa puțim ca niste sconcsi. Am mers la baie si am mirosit aerul din jurul meu. Ma simteam de parca as fi cazut intr-o buda. Bine, mie asa imi pareau ca miros toți cei de la masa noastra. Am ușchit-o in maxim o ora, sub un pretext oarecare. Si de asta eu unul, indiferent ca fac ori nu dus seara, nu plec de-acasa dimineata fara sa fac mai intai un dus, dupa ce imi beau cafeaua. De mirosurile altora ma pot feri, da’ de-un eventual miros al meu…
Asta nu e tot,avem un coleg care își ascundea consumul de alcool,din seara precedentă,nu cu ingerarea unei tufe de pătrunjel,ci cu mujdei de usturoi.Efectul era distrugător,îți era groază să intri în biroul în care lucra.