Scoateți o foaie de hârtie!

Știu că ai zis o expresie. Nu însoțea nici o expresie chestia următoarel. Dar, ce trăiam la școală atunci, acum mulți zeci de ani, când intrau asistentele cu halate albe și cutiile acelea de sterilizare în mănă depășește orice spaimă trăită în copilărie.
Noroc că se întâmpla rar treaba asta.

am văzut-o pe maică-ta!!! vorbește cu diriginta în față la cancelare

Avem si de-astea: ” Cati sunteti voi in clasa, 28? Ia sa iasa la tabla numerele x, y, z si 26!”. Al naibii ca 26 eram eu. Si avea o fixatie cu numarul asta, ca era nascut in zi de 26 si ii purta noroc, era un prof de mate in liceu. Apoi altul :” Vrei 2 de 3 sau 3 de 2?” , asta era de fizica. Sau invariabila :” Tu care dintre… esti?”, pentru ca am un frate geaman si ne incurcau. La ultima eram sigur ca s-a intamplat ceva nasol…Sau clasicul: „Scoateti cartile, caietele si tot ce vreti pe masa! Test de verificare!”. Iti dai seama ca erau atat de nasoale incat alea nu iti foloseau. Ne rugam sa ne dea test clasic, nu mizerie din aia cu totul pe masa. La franceza, pe langa „Qu’est-ce que vous avez preparer pour aujourd’hui?”, mai aveam clasicul Tatal Nostru in franceza, evident, la inceputul si sfarsitul orei, ca profa era si feminizda si credincioasa. (Atat de credincioasa ca am prins-o in podul liceului in timp ce statea mama iedului la unul dintre profii de educatie tehnologica, da asta e alta poveste..) Doamne, cat am urat Notre Pere ! Si ca sa ne distram, la inchinatul de sfarsit spuneam:”Da-mi Doamne minte aici , putere aici, un crac aici si un crac aici! Sunteti suficient de destepti ca sa stiti locurile unde ceream. Daca nu, faceti-va o cruce si va dati seama… Era interesanta si haioasa faza pentru ca spuneam toata clasa rugaciunea, nu ne scotea in fata pentru asta….Pana s-a prins ce ziceam si a iesit panarama…Eh, vremuri frumoase…

Chiar daca nu era placuta faza cu scoateti o foaie de hartie, pentru mine n-a fost cea mai traumatizanta. Probabil pentru ca, privind peste ani, cam totul era trauma la scoala. Si nici nu o realizam, ca pe orice trauma adevarata. Consideram normal.
Incepand cu temele care erau verificate la sange de parinti (plus ascultat de 3-5 ori fiecare lectie) si pretentia ca notele sa fie doar 10. Desigur, nu erau absurzi (/s), se accepta cate un 9, hai, maxim 2, dar cu morala de rigoare, iar la a treia abatere grava de acest fel (/s) se incepea cu urlatul si morala de o ora, plus „lasatul pe tanJJJJeala”. Uite, asta pentru mine era traumatizanta „te-ai lasat pe tanJJJJJJeala” si stiam ca urma recital de zbierete, morala.
(nota – „/s” = sarcasm)
Cand era lucrare neanuntata, era un pic de surpriza neplacuta, dar nu grav. Mai mare era emotia cand intra profesorul in clasa cu vraful de foi in mana. „V-AM ADUS LUCRARILE/TEZELE”. Sfertul ala de ora (cel mult) in care striga pe fiecare si dadea lucrarea si nota pentru mine era cu inima bubuind si gust metalic in gura. Nu prea aratam astea si nu multi s-au prins, dar imi tremurau picioarele cand ma duceam inspre catedra.
Am avut un stres major ieri. Ceva ce putea fi foarte grav dar s-a dovedit incompetenta autoritatilor romane. Ideea e ca mi-am amintit exact momentul aducerii lucrarilor. Puls crescut enorm, o durere ascutita in ceafa, gust metalic si picioare tremurand. Si culmea, dupa ce am scapat si am rasuflat usurat, acelasi sentiment de usurare de atunci, la aceeasi intensitate.