În familie, banii se țin la comun sau fiecare cu banii lui?

Pentru mine, abordarea asta nu e potrivită. Avem fiecare salariu, cardul lui, cheltuim fiecare pe ce avem chef și ne permitem fără să stăm să cerem permisiuni.
Dar avem acces fiecare la contul fiecăruia. Locuim impreună, faptul că împărțim banii și conturile nu înseamnă că nu avem libertate și individualitate. Sunt situații în care sunt mari discrepanțe salariale de nici măcar nu ai de unde să pui bani în contul comun. Împărțirea echitabilă a banilor nu e pe lista mea de priorități într-o relație.
Cum a scris cineva mai sus, banii mei sunt banii tăi și invers.

Banii la comun de cand suntem casatoriti, avem conturi de economii pe care le tot frecam. Cand ia unul din noi salariul, pune grosul acolo si tragem apoi fiecare in functie de nevoi. E simplu pt ca avem salariile la aceeasi banca.

Banii separat, dar aproape ca nu realizăm asta. Dupa 30 ani. e ca un dans.
Chiar daca am economii nu le vad ca pe economiile mele ci ca pe economiile familiei. Dar da, ma simt bine stiind ca la o urgenta am ce sa accesez.

Se-pa-rat.
Facturile mari le plătesc eu, facem 50%-50% la gaz iarna, alea mici (apa, de exemplu), el. El face aprovizionarea mare, în principal alimente. Eu am ochi pentru consumabile non-alimentare (detergenți, etc) care se termină. De obicei, deodată.
Renovările, investițiile la casă, 50%-50%.
În rest, fiecare cu a mumă-si.

Lumea vede banii separat ca si cum ar fi terminarea casatoriei sau a relatiei in sine si amandoi au secrete de stat. Plus meteahna multor romani care daca unul face diferit de el, e prost sau whatever. Eu sunt pentru deviza whatever works for you. Chiar daca mie mi se pare ciudat, nu cred ca exista o alegere gresita musai de pus in cui.

Noi ne tinem banii la comun, de cand ne-am mutat impreuna si inca nu eram casatoriti. Nu ca avem un bol in care punem banii intrati pe luna in casa dar avem acces amandoi pe cardurile personale. Adica eu am contul lui de George si Revolut pe telefonul meu si invers. Vedem intrarile si iesirile. Avem in ele si conturi separate pentru economii unde dublam banii/scoatem etc. Totul e transparent. Si daca eram cu banii separat, banuiesc ca daca unul dintre ei se gandeste sa ia un tv de 6000 de lei se simte in buget, nu?

Si da, pot sa tin si bani deoparte fie fizic fie in conturi in asa fel incat sa ii fac un cadou sotului fara sa afle, deci pica si treaba cu vai dar cum ii iei ceva daca aveti totul la comun?

Bottomline, e important sa fiti importanti si asumati pentru ce faceti ca sa nu aveti frustrari dupa. Am o prietena draga unde jumatatea sa e un cheltuitor mare la pacanele/poker etc si ia practic din veniturile familiei si in loc sa se lecuiasca si sa propuna separare de bunuri (daca divort nu exista in vocabularul ei) continua tot asa ca la final de luna sa se planga de lipsa banilor.

De 10 ani împreună, și de la început fiecare cu banii lui, nici nu ne-a trecut vreodată prin cap să fie altfel. Avem, ca și voi, un cont comun, unde fiecare transferă bani lunar și de acolo se plătesc utilitățile, chestii pt. copil, vacanțele etc. În rest, fiecare face ce vrea cu banii lui și funcționează de minune.

La mine, dupa aproape 35 de ani de insuratoare este fix cum zice Vasilescu, in articol: economiile si cheltuielile comune sunt la comun, ce ramane este treaba fiecaruia ce face cu ei. Am ajuns la sistemul asta dupa primii cinci ani de casatorie, cand fiecaruia i se parea ca celalalt este un mare risipitor ori face cumparaturi fara rost. Si pentru ca este normal sa fim si sa ramanem diferiti, am ajuns la acest aranjament. In ce priveste cheltuielile comune, altele decat cele curente, sotia-i ministrul initiativelor, eu ministrul de finante. Ea abunda de idei, eu sunt seful franelor. Pana acum se pare ca am facut o treaba destul de buna, in echipa asta.

Noi suntem fiecare cu ai lui, dar totul se imparte: utilitati, cumparaturi (dar si aici, ce cumpar pt mine imi platesc eu si viceversa), concedii, reparatii. In rest, fiecare are ce-si tine, deoparte sau nu. El deoparte, eu nu prea.
De doua zile ne-am imputernit pe respectivele conturi, ca i-au venit lu’ al meu ideile ca, daca unul din noi crapa…
Maica-mea e cam contrariata de chestia asta, ei nu i se pare normal ca in familie sa se imparta cheltuieile si fiecare cu banii lui…

Separat.
Insa avem prestabilit cate un set de cheltuieli curente care ne revin fiecaruia in responsabilitate.
Iar cheltuielile medii si mari precum si investitiile le sustin integral eu, dupa bujet, coane fanica! 😉
Am inceput sa ii obisnuim si pe copii cu bugete individuale.

Când eram tânără obișnuiam să spun: dacă nu poți să împarți banii, cum poți să împarți viața. Mi-a trecut!

La început aveam banii la comun. Da, in sertar, cum a mai spus cineva.
Și ne acuzam reciproc când se terminau cu o zi înainte de salariu. Sau două. Atunci am început să avem mici sume „puse bine” fiecare. El și-i ținea în buzunarul unui sacou care-i rămăsese mic, dar îl păstra că „poate slăbește”. Eu într-o carte de Asimov. Exclus s-o deschidă soțul. Când a apărut în viața noastră cardul am separat banii. Eu plăteam tot ce era online – gaz, electricitate, cablu, telefoane iar el tot ce trebuia plătit cash, fiindcă nu avea încredere în online. Bineînțeles, pentru copii (studenți atunci) contribuiam amândoi. Dar nu mai ascundeam bani prin cărți. Anul trecut am găsit în Fundația o bancnotă pe care scria 500 lei. Adică 50 de bani. Dar nu poate fi folosită pentru căruciorul de la Kaufland

Nu plătesc nimic, ea plătește tot. Ea-i cu banii, io-s cu cheltuiala. 🤭

Când eram căsătorit banii erau la comun, fiecare avea acces la cardul celuilalt. In ultimii ani de căsnicie când lucrurile mergeau tot mai prost eu ajunsesem să plătesc tot și eram și certat pentru orice aș fi luat. La divorț ea a păstrat aproape tot, eu am luat-o aproape de la zero.

Acum, în relația actuală, banii sunt separați. Nu locuim împreună, dar eu achit la restaurant, vacanțe, uneori cumpărături, mai ales dacă știu că vom sta mai mult timp la ea.
În rest fiecare cu banii lui și e ok așa. Investiții, fiecare pentru el.

Nu aș mai fi de acord cu bani la comun. Un cont comun pentru cheltuielile casei e ok, dar în rest fiecare cu aia mă-sii, la fel și investiții și chestii pentru viitor.

Banii se tin la saltea sau îngropați in pod.

Nu exista banii mei sau ai ei in cazul nostru, de cand ne stim. Niciodata nu i-am tinut socoteala ce bani cheltuie, niciodata nu mi-a tinut socoteala ce bani cheltui eu.
Cred ca de minimum 10 ani nu mai suntem o familie normala pentru ca un PlayStation sau o excursie intr-o tara straina nu se mai simte in buget.
Luam decizii de comun acord pe sume mari (construit/cumparat casa, cumparat masina, cumparat teren scl) si daca unul dintre noi vrea sa ofere o suma mai mare imprumut il anunta si pe celalalt (sub forma ca ,,ii dau lui cutarescu 2k euro”). Fiecare are afacerea lui, cand are ea nevoie de bani, ii transfer cat are nevoie (si invers) si nu am tinut niciunul socoteala sumelor economisite/cheltuite.
Sunt perioade cand castiga ea mai mult, sunt perioade cand castig eu mai mult, nu tinem cont de aspectul acesta si pentru noi functioneaza perfect aranjamentul.

Banii nostri sunt la comun, adica salariul meu si salariul ei sunt la mine. 😛

Sotia e din fabrica fara frane cand are bani asa ca am decis ca 15-20 lei de un suc sau o prajitura ii ajung. Daca merge cu lista de acasa sa cumpere de…100 lei sa zicem, avand 200 la ea, vine mai mereu cu vorba: ,,Am ramas datoare la casa cu 2 lei ca nu mi-a ajuns.”
Anul trecut o trimit cu cardul sa cumpere carne de vita pentru ciorba. Aveam 660 pe cardul acela. Dupa ceva timp incep mesajele din aplicatie:,,sold insuficient.” A tot comandat pana nu mai au fost bani pe card. A venit cu 4 plase cu carne, de a trebuit sa fac pe zidarul in congelator, sa le asez ca si caramizile ca sa incapa.

Banii si femeia nu fac casa buna. 😛

2 salarii, 2 carduri si un Revolut la mijloc.
Un salariu se economiseste pentru proiectele mari ale familiei, celalalt sustine cheltuielile uzuale si alimenteaza Revolutul care e conectat la ambele telefoane pentru diverse cumparaturi. Daca intr-o luna nu ajunge, bagam mana dincolo fara prea multe întrebări.

ah ce subiect !
Am trecut printr-o casnicie in care am intrat cu buna credinta si cu zeci de mii de euro si am plecat cu 200 euro primiti de la mama si 2 valize. Motto era banii la comun si el ii pierdea la poker…
Acum sunt intr-o relatie in care eu castig aprox de 4 ori mai mult decat el. Platim cheltuielile fixe ale casei proportional cu veniturile. Cumparaturi :cine apuca si are timp, fiecare isi face mofturile dar in general platesc cheltuielile mari ce l-ar impovara pt ca sunt obisnuita cu un stil de viata ce e un pic scump pt el.
Singurul aspect mai deosebit este ca am facut un cont pt el in care am depus eu contravaloarea a 3 salarii ale lui in caz ca vrea sa plece- banii sa nu fie un impediment- am invatat si eu ceva din ca(z)nicia mea.
Cred ca banii la comun in mod absolut functioneaza extrem de rar dar ii invidiez pe cei ce reusesc sa o faca fara frustrari.

E prima dată când mă gândesc serios cum gestionăm noi banii. Eu am bani in România, ea are un card de-ale mele. Nu o intreb pe ce a cheltuit.
In Norvegia ea are firmă, la care lucrez și eu și chiar produc mai mulți bani, dar nu mă interesează cât cheltuie pentru că știu că nu risipește.
Dacă vrea să plece cu mafia de gagici la Barcelona nu mă întreabă pe mine,dar nici eu nu îi reproșez.
Nu îmi imaginez cum ar fi cu banii separați 🤔

dupa ce am citit toate comentariile de aici si de pe alte site-uri si diverse conversatii cu oameni apropiati, iata o sinteza simplificata :

fiecare suntem diferiti si nu exista o solutie universala. unii dintre cei care tin banii la comun nu ii inteleg pe cei cu conturi separate si invers.
situatiile de viata ale fiecaruia vor dicta cea mai buna si echitabila solutie.
toate recomandarile si bunele practici se bazeaza pe incredere.
in principiu, in orice cuplu exista bani la comun ca sa acopere cheltuielile comune.

cei care folosesc expresia „banii in comun” se refera de fapt la faptul ca fiecare din cei doi parteneri au access la totalitatea veniturilor fiecaruia.

de asemenea exista detalii de „implementare” care produc confuzie legate de bani, conturi si carduri.
– conturi separate dar fiecare avand card asociat contului celuilalt nu inseamna bani separati ci bani la comun.

Exista si o componenta istorica – daca cei doi cand s-au cunoscut aveau deja cont personal sau nu. Asta explica de ce unele cupluri au un cont unic si altele au 3 conturi, din care unul comun.

Situatiile de viata dicteaza impartirea in felul urmator.
Banii la comun reprezinta o situatie ideala si fericita pt cei care nu au trecut prin divorturi , cei care nu au copii din primele casatorii, cei care nu au parinti de ajutat sau alte alocatii sau datorii de platit si care nu pot fi „decontate” pe cuplu.

Aceste situatii (destul de normale de altfel) implica separarea finantelor iar varianta „banii la comun” este incompatibila.

De asemenea exista si situatia celor care au deja niste venituri foarte mari dinaintea aparitiei cuplului – acum ganditi-va la contractele prenuptiale si de ce banii la comun nu sunt o solutie.

In principiu observam ca banii la comun funtioneaza atunci cand veniturile cumulate ale cuplului sunt aproximativ egale cu cheltuielile lunare.

Abia cand veniturile depasesc semnificativ cheltuielile, putem vorbi de gestiunea separata a banilor sau conturi separate. Pana atunci este prematur.

Impartirea echitabila poate fi 50-50 daca veniturile lunare sunt aproximativ egale sau proportional cu venitul fiecaruia.

Un cuplu poate avea planuri de viitor si acestea se concretizeaza prin economii la comun.
Ce ramane in plus, ii putem considera bani pentru nevoile personale ale fiecaruia.

un alt aspect interesant (diavolul sta in detalii) – este ca partenerii de cuplu sa fie aliniati privind nevoile si dorintele si sa aiba un profil asemanantor privind cheltuielile. Daca unul este „mana sparta” iar celalat privilegiaza economiile, vor aparea discutii mai devreme sau mai tarziu.

din pacate aceste comportamente de consum se pot dezvolta in ani de zile si pe masura ce evolueaza si cariera si se inmultesc si banii.

Se simte foarte bine daca partenerii au binele comun si al celuilalt in vedere, sau daca sunt egoisti si vor sa isi traga foloase financiare de pe urma relatiei (gen „banii mei sunt banii mei si banii tai sunt banii nostri”).

desi poate parea o discutie destul de materialistica si pe alocuri mercantila, aceste aspecte reflecta idei profunde privind existenta, increderea, iubirea, angajamentul, liberatea, conventiile, contractul social….