V-am lăsat unul dintre cele mai bune articole despre Crăciun care au fost publicate vreodată pe acest blog. L-am republicat, că e mai vechi, a fost scris acum patru ani de un băiat cu suflet mic, dar peniță mare. Era păcat să zacă pe blog fără să-l mai citească nimeni.
…
Amintirile mele despre Crăciunul la țară la bunici sunt oleacă diferite. Rar am prins zăpadă în perioada asta pe acolo. Cred că doar o dată, când țin minte că n-a putut să ne ducă la gară băiatul cu Aro, care ne ducea de obicei, din cauza viscolului. În rest, noroi, mocirlă, umezeală. Și porci. În fiecare an se tăiau 6 porci în timp record. Adică în două zile. Pe 20, 21, 22 sau 23, depinde cum pica weekend-ul dinainte de Crăciun. Tăiați, tranșati, pregătit toba, caltaboșii, cârnații, toate făcute pachete pentru a fi luate la oraș, că bunicii nu aveau frigider.
Era un du-te vino de unchi, mătuși, părinți bunici, mirosea de trăznea a vin, țuică, mațe spălate și “pomana porcului”, fum de porc pârlit, se dubla cantitatea de mocirlă din curte, bețivăneală, chef, lumea nervoasă pe copiii (adică noi) care încurcau treaba . Unde te întorceai, cineva avea ceva de zis, în spiritul Crăciunului:
„Bă, vorbește cu Vasile, că nu ne ajung paiele!, Bre, unde-i oala aia mare? La unu’ nu v-a trecut prin cap să aduceți bidoane să tragem vinul. În buzunare să vi-l băgați!”
„‘Tu-ți cristoșii mă-tii de porc!!! Bre, io aci în coteț îl tai că m-a nenorocit!, Tu ce paștele mă-tii te-ai cocoțat pe gard? Dă-te jos că se dărâmă cu tine și du-te și ajut-o pe mă-ta cu mațele alea, că voi mâncați cârnații, nu io!”
„Mă, nebunilor, stați potoliți cu focul ăla că dați foc la casă! Ia te uită, făi fetică, ăștia vor să pârlească toți porcii de pă uliță!”
„Hai, Ioane (ăsta era măcelarul, că mie îmi ziceau ”Ionică”), hai, tată, că vine ploaia, ne prinde noaptea, dă-l în soare pe mă-sa, nu-l mai gâdila atât! Lasă-l, bre nea, că n-a băut destul și-i tremură mâna pe bisturiu! Hai, băi, dă-i, uăi!”
Printre picături, reușea bunica să trântească vreo doi sau trei cozonaci. Dacă reușea. Pâinea? De la magazin. Cine avea timp de frământat? Mai arunca niște mere pe sobă și gata atmosfera de Crăciun. Povești la gura sobei? Da, d-alea interzise minorilor spuse de bunicul, unchii și prietenii trotilați și cu chef după un sfert de butoi de vin băut.
Nu făceam brad acolo. „Lasă că aveți acasă. Nouă nu ne trebuie”. Cadouri? Bani. Bunicii dădeau bani pentru noi să ne luăm ce ne trebuie “pentru școală” (muream când auzeam asta), ai mei le luau de banii ăia ulei, orez și ce le mai trebuia și nu puteau găsi sau produce singuri.
Moș Crăciun nu venea la țară, ne lăsa cadourile acasă sub brad. Nici nu ar fi avut pe unde să intre, că la horn se afumau slănina și cârnații și, citez din bunica: „Dacă-l prinde tac-tu mare că-i dărâmă alea p-acolo, îndoaie cazmaua pe spinarea lui!”. Asta era explicația „oficială”. Tradiții românești, deh!
Colindători? Dacă erau copii veniți de la oraș, mai era cum mai era, dar dacă erau din sat: „La poartă, nu le da drumul în curte, că ăștia se uită după furat. Așa a pățit a lu’ Moțoc Crăciunu’ trecut”. Tradiții românești, v-am zis!
Se mai înfunda câte o sobă care nu fusese de mult timp aprinsă și umplea casa de fum, mai începea să sufle vântul ăla uscat de Bărăgan care-ți îngheța și sufletul când mergeai la WC în fundul curții, mai o tăvăleală prin noroi când scoteai apă din puț, mai un câine, mai o oaie, d-astea.
Cam așa era Crăciunul la țară. Chiar dacă nu erau bunicii de poveste și atmosfera de basm, regulamentare de pus pe Facebook, mi-e dor de vremurile alea. Anu’ ăsta se fac 10 ani de când mi-a murit ultimul bunic și de când n-am mai dat p-acolo. ☹️
sursa foto: gettyimages.com
am aceleași sentimente contradictorii ca atunci cînd ajung cu fie-mea la spitalul de copii și stau în sala de așteptare mobilată de o fundație a unuia roland, unu’ care vinde burgheri și cartofi prăjiți: să mulțumesc pentru scaune sau să-i înjur că bagă (și) copii în spital!?
altfel da, bun articolul! e al unui băiat care în tinerețe avea plete blonde și cînta la chitară, nu?
PS nu se aud bine urările, că am și gîlci și un fel de otită, da’ Fie ca…
Comentariu beton!61
Da, da, acel băiat.
Urările le-am făcut ieri. Sau nu la asta te refereai? 🙂
@CM, Ionuț?
Însănătoșire grabnică, musulmanilor!
Anul asta e prima data cand de Craciun, nici eu si nici ai mei nu am mancat deloc cozonac, ci doar christollen si panetone. Ca sa ii fac pe plac lui Mihai
N-am prea înțeles treaba cu câinele și cu oaia de la final, dar povestea e superbă. Frumos scris, te introduce în atmosfera “mirifică” a sărbătorilor.
Comentariu beton!19
Un fel de, este băiat bun dar are pwla mică.
Comentariu beton!27
Si momentul asta era unul semi-fericit cand taiai porcii. Dar ma gandesc in restul anului cata munca si bataie de cap era sa cresti acei 6 porci, sa le dai mancare si apa si sa le curati cacatul zi de zi.
Comentariu beton!19
Nu ti place, nu mananci!
Cam asa era taierea porcului si pe la noi cu tot cu injuraturile de rigoare. De primit cadouri de Craciun, nu primeam de la bunici. Din partea tatalui bunicul ne cumpara haine in timpul anului, de la bunicii din partea mamei, „Moşul” venea cu mancare, ca stateau la tara. In schimb primeam cadou de Mos Gerila de la mama si tata.
Dar la noi mai era o traditie: jucatul de poker intre Craciun si Anul Nou intre membrii masculini ai familiei. Si noi copiii alergam de colo colo si incercam sa suflam ce carti are unul sau altul spre supararea jucatorilor. Regula era ca cel care castiga, impartea banii la copii. Scoteam o suma frumoasa de bani din jucatul de poker. Bani mai primeam si de sorcova dar doar de la bunici si cate o matusa sau unchi.
Dar clar era o sarabatoare continua la fiecare sfarsit de decembrie.
Mi-e dor si mie de bunici si de vremurile alea🤗
Craciun fericit tuturor 🎅🎄🎁
Comentariu beton!21
cred c-am mai spus-o: sunt fiu de țărani! țărani, țărani, cu multe animale, cu mult pământ de lucrat, din zona necooperativizată a bucovinei. și țin să spun clar, ca unul care a trăit la țară nu doar în vacanțe:
nu era așa!
era chiar bucuria sărbătorilor, așa cum o vezi prin ochii de copil: cu zăpadă multă, cu frig, cu porci tăiați curat și fără alcool (iar eu eram fugărit de acasă când porcul era tăiat. se considera că mila mea la adresa lui îi chinuia degeaba moartea), cu curățenie generală până în cel mai mic colțișor, inclusiv dat cu var și spălat ultimul tacâm uitat din casă, cu cuptoare întregi cu colaci rumeniți și cozonac, cu prăjituri și cu toate bunătățile porcului. și da, cu colinde și, mai ales, cu brad împodobit.
și nu, nu e nimic bucolic sau nostalgic: era foarte multă muncă, maică-mea dormea, înainte de sărbători, 2-3 ore pe noapte vreme de 2-3 săptămâni, era o rigoare absurdă a pregătirilor pentru sărbători și, apoi, prin sărbători, de abia apucai să te odihnești puțin în urma unui efort gratuit în cea mai mare parte.
și nu, nu venea moș crăciun. nu aveam nevoie de el. aveam de toate din perspectiva copilului de la țară neumblat pe nicăieri. dar venea moș gerilă, la școală, pe 30 decembrie, de ziua naționalizării!
Comentariu beton!86
Asa e. Daca la tine eraasa, clar restu mint. Se stie. Doamne fer sa crezi ca exista date diferite.
La mine satele erau super diferite. La tata sat de munte. Putinnmai bogat, mai curat totu. Doar 3 unchi si 3 verisori. Momentu in care eram toti acolo era culesul prunelor
Craciunu incepea cu colind in sat, care aduna gramezi de covrigi imposibil de mancat. Dar. Pusi pe plita deveneau excelenti.
La mama, mai saracie. Si colindu era mai sec. Dar. Mai multa uncheiara si verisoreala. Tot asa, nebunie, tuica fiarta, forfota, nebunie.
10/10 recomand
Comentariu beton!27
așa mă gîndesc și io, @Animaloo, spre munte, fără colectivizare, oamenii mai așezați, umpic mai capitaliști; la cîmpie, socialism în stare pură: de la fiecare după posibilități (bunicii), fiecăruia după nevoi!
da’ stai să vezi la vaslui, că uneori nici nu mai apucam să mîncăm de-atîta… treabă!
Comentariu beton!20
Nu e numa de la colectivizare.
Nu prea ai lemne -> faci foc cu orice. Padurea, pe vremuri, era curata, ca luam noi orice vreasc.
La tata…lasau aia tot in padure de s-a speriat prima data mama
La tata erau langa fieni. 2 fabrici-> ceva mai multi bani. Nu numa munca in agricultura.
Vorbind de agricultura, la munte se facea doar fan si prune. Aia era. Vs porumb si alte mizerii la camp.
Nu mai vorbesc de apa. Ah. Si distanta era aprox 140km intre zone.
Nici acum nu scoti Ifnatul in calendarul celor de la tara. Povestea s-a mai nuantat, se pun brazi impodobiti in case, chiar daca nu fac fata mirosului de usturoi si pomana porcului. De baut – se incepe hotarit de la Ignat si se termina cred de Sf Ion. Noroiul e acolo, buda in fundul curtii tot acolo si ea. Nu am memoria vreunui Craciun la bunici, pentru noi partea frumoasa era de Sfinta Paraschiva, cind se termina de cules via (bunicul o culegea ultimul din sat), si se mobiliza toata familia acolo, ca era munca. Bunica era Paraschiva, asa ca ne adunam toti la ei. Unchii dormeau prin vecini (care erau fratele buniciu, fratele bunicului), noi, copiii inghesuiti intr-o camera, cu soba care ardea pina noaptea tirziu si imprastia caldura si o lumina de poveste. Unchii zis fie ca dormeau, pentru ca de fapt in camera alaturata se asezau cu bunicii la povesti si la baut vin, cintau romante… era chiar frumos. Era mai bun decit Craciunul pentru noi. Mutata la tara in 2017 am avut naivitatea sa ceed ca viata acolo va fi cum o percepusem eu de copil la bunici. Decit ca bunicii mei erau oameni decenti, gospodari, asta nu pusesem in ecuatie. Miscarea cu mutatul la tara a fost un factor care a grabit si hotarit mutarea in Belgia.
Comentariu beton!15
@Nella: tu ești ca un fost coleg de facultate: decât la Focșani (adică acasă, de unde era) mai bine-n Suedia. 🤭
Comentariu beton!14
Pentru conformitate
Sf. ParaschEva, de la grecescul paraschEvi=vineri
@JT:
– where do you live?
– outside London…
– be more specific!
– Țăndărei
Comentariu beton!44
Mda. Partea cu tăiatul porcului mă deranja și pe mine. Dar cârnații, friptura și șoriciul erau bune.
Poate de atunci am învățat eu sa nu dau prea multi bani pe „sărbătorile” astea (Paste, Crăciun, anul nou, etc). Pentru că veneau cu tot felul de corvezi care mă scoteau din sărite – între care și curățenia generală. Sa nu mai aud de spălatul geamurilor, mă ales că mai târziu astea au ajuns în seama mea – și n-am înțeles niciodată de ce trebuie făcut asta neapărat înaintea Paștelui sau Crăciunului. Ce, in ziua respectivă nu se poate? 😈
Treaz de la 5. Mi-am băut cafeaua (pardon, cafelele!), am văzut ce mai e prin Ucraina, apoi un film (slăbuț) cu o așa zisa crimă de Crăciun și acum mă pregătesc să îi dau drumul lui Ricky Gervais cu al sau Armageddon (tocmai a apărut azi pe Netflix).
A, da. Și să vedem dacă restul familiei face ochi sa mă „încurce” cu desfăcutul cadourilor (da, și eu sunt genul care ar prefera sa rezolve cu bani problema asta – ziceți-mi leneș, egoist și cum mai vreți că nu contează; , nu mă dau în vânt deloc nici măcar după ziua mea de naștere 😈).
Să-nceapă Armageddon-ul! ☕☕☕
Comentariu beton!26
să-nceapăăăă!!! să văd cum le fur televizoru’ la fete…
da’ merge și la căști, pe telefon, nu?
later edit, văzut Gervais; să fie starea mea, să fie engleza de baltă? după titlu mă așteptam la ceva mai strong; he still get it but he’s getting old?
văzut și altceva, Trevor Noah, nais-nais;
Armageddon tre’ să-l iau de la capăt
Uitat și io la jumate de Armageddon. M-a foarte dezamăgit.
Crăciun cu sănătate și liniște sufletească tuturor.Cred că depinde mult și câți ani are persoana și pe unde a trăit la țară.Imi spunea un văr, țăran ajuns la oraș la vremea liceului, că el nici cozonac nu mănâncă, că n-a pomenit așa ceva în copilărie,deși munca lui era cu vaca pe câmp,frații lui dădeau la păsări, adică aveau din ce.In schimb,mamaia mea,din fundul muntelui venită,din niște coclauri de județ, fiindcă fusese fată de boier,știa toate finețurile care azi se găsesc la niste prețurî de te leșină: șerbet de casă, dulceață de nuci întregi, lebăr migălit și tobă la fel .
Poftă mare tuturor.
Comentariu beton!23
Am participat la tăierea porcului de la 6 ani. Dacă de la 6 la 8 ani mă alungau să nu văd înjunghiatu’ porcului, la 8 ani am pus picioru’-n prag ș-am zis că io vreau să văd totul. Cu legat în coteț, scos afară, stat pe porc cât timp era-njunghiat de măcelar.
Deși hrănisem porcu’ ăla de când îl fătase mă-sa, nu am tresărit deloc când a guițat că nu vrea la cuțit. Știam prea bine că-i mai bun mort decât viu: ce-i lăudam șunca, clisa și cârnații, nu avea el habar. 🤤🤤🤤
Doar că la noi n-o fost cu bețivăneală, că bunicu’ bea doar 2 pahare de vin, iar bătrânu’ bea bere.
Ultimul porc tăiat la bunici a fost-n iarna lu’ 2012 sau 2013.
Comentariu beton!17
Eu am crescut la țarǎ si taiatul porcului se intampla numai daca nu-l lua tovarǎșu Dinu “ la contract” adica venea unu de la “mǎritul”partid si lua animalul crescut cu truda din curte ca tre dat statului.Asta e ultima amintire pe care o am, eu si sora-mea plangand ca nu o sa mancam din nou şorici ca il luau comunistii din curte,pe tata injurandu-i a 1000 oara printre dinti, ca un fiu de chiabur ce era. Pe bunica, Barbosu sa o odihneasca, blestemandu-i sa nu apuce Craciunul, ceea ce s-a intamplat pe 25 Decembrie 1989.In rest imi aduc aminte bradul si cadourile de sub brad in dimineata din 25 Decembrie cand mama ne amintea sa nu spunem la şcoala ca a venit Moş Craciun ci Moş Getila in noaptea de Revelion, salata beuf fara beuf, cozonacii cu rahat si rareori cu nuca si cacao, ca deh nu se gaseau. Cornuletele cu gem si friptura de gaina pentru ca porcul era luat la contact.Imi aduc aminte mirosul puturos de carbuni din soba, lemne din padurea bunicului nu aveam ca era a partidului si cumparau cota de carbuni bauxita care imputea tot satul iar zapada era toata cenusie de la ce iesea pe cosuri. Hai sarbatori cu bine, si multa mwie acelora care spun ca era mai bine pe vremea ailaltǎ!
Comentariu beton!57
comentariu de urmasi de chiaburi clar
Fie ca..etc, etc după cum vrea fiecare 🙃
Mi-a plăcut povestirea și mi-am amintit cum am mers la pomana porcului la niște prieteni de-ai părinților. În fața mesei încărcate cu bunătăți nu am putut exclama decât că în sfârșit voi mânca pe săturate.
Deh, minte de copil.
Anul ăsta am reușit să mă pricopsesc cu o răceală, așa că stau la căldură, beau ceai de ceapă și mă uit la filme sau citesc.
Vouă vă doresc zile frumoase fără simptome supărătoare!
Comentariu beton!11
Sănătate!
@ametist: azi se bea ceai de ghimbir, turmeric și felii de lime la răceli. 🤭
P.S. Ceaiu’ de ceapă l-ai făcut din ceapa-ntreagă sau doar din coji? 🤔
@anukoi-mulțumesc!
@JT-din cepe întregi; făceam și de ghimbir, dar nu am 😁
De fiecare data devorez articolul, atat de mult îmi place, ma amuza, și atat de bine reda perioada de atunci, de care îmi este dor…
Sărbători fericite!
De la un tăiat de porc fiu-meu, care avea pe atunci 4 ani, nu mai mănâncă deloc carne. Nici la 10 ani după tragicul eveniment.
@Oldjohn, fiu-meu sa tot fi avut vreo 3 ani cand am fost la un gratar si porc la proțap. Cand a vazut porcul infipt in protap, imi spune plin de compasiune si aproape plangnd: Vai, dar cred ca il doare rau pe porc! Nu am stiut cum sa plec mai repede de acolo🙄.
Comentariu beton!11
Asa si la noi. Era veselie si in acelasu timp era paradoxal. Asa stiam. Era fain, dar ma bucur mult ca nu mai e asa. Prefer sa-mi amintesc doar părțile bune, nu vreau sa vad de fapt tristețea situațiilor de după ecranul ăsta cu taitul porcului.
Noi abia strângeam bani de un porc, de care trageam pana in martie, aprilie, ca nu aveam altceva ce manca. Pita cu unsoare si cu boia si de dulce pita cu unsoare si cu prai (gem de prune).
Pentru mine, după ce am mai crescut, taiatul porcului era sinonim cu iar se imbata tata si iar se cearta mama cu el si iar o sa planga bunica.
Si mai era sinonim de caltabos fript in tigaia aia albastră a mamaei, nu exista ceva pe lume mai bun….nu am mai mancat de ani de zile.
Pentru mine, atunci de Crăciun imi dadeam instinctiv seama cat de săraci eram.
Azi locuiesc la Paris, lucrez intr-un birou de fițe, habar nu au cei din jurul meu, nici macar soțul meu, ce înseamnă cu adevărat Crăciunul pentru mine.
Comentariu beton!53
Mhmmm…amestecste amintiirile, senzatiile…
Ma doare inima, la propriu si la figurat, am febra dar ma duc la munca, zac, am facut un brad jumulit, copilul l-a facut cu iubi, mi-a adus soacra-mea niste „porcarii” fara gust, asa e, sunt carcotasa, mi-e ciuda pe mine cati ani am muncit sa cresc, sa tai, sa gatesc sa impart cu ai mai amarati din familie, ca, nu-i asa, asa se cade, eu am cazut, nu la propriu, la figurat, amaratii s-au pricopsit, eu m-am procopsit, nu stiu cum sa fac sa gasesc un sens acestei perioade pe csre as sari-o din calendar, 1 decembrie-7 ianuarie, cosmar si absurd, absurd si cosmar…
Comentariu beton!17
Sănătate!
Atmosfera Crăciunului de la țară: absența Moșului Crăciun, dar apariția Moșului Gerilă, bradul împodobit cu vată și globuri de sticlă prețioase, interzicerea atingerii lor, precum și gustul bomboanelor și covrigilor ascunse în brad. Bucuria adusă de trăistuța cusută din ștergarul bunicilor, colindatul și zăpada din cizmele de cauciuc completează perfect aceste amintiri pline de farmec și autenticitate.
Nu am nicio întâmplare extraordinară, toți porcii mei au fost „porci ordinari” (scuzați!)…Dar tăiatul porcului era în sine un eveniment. Nu vă vorbesc azi de cel de la țară, despre care toți știm cât de pitoresc era. Sau, din câte văd în comentarii, nu era peste tot așa. Dar vă povestesc despre tăiatul porcului citadin 😄, în orașul liniștit de sub poalele Capelei, într-un cartier frumos de case, apărut în anii 60. Pe strada noastră – o lume destul de pestriță și amestecată; erau reprezentate toate categoriile de oameni, de la intelectuali, funcționari și muncitori, până la țigani cu pălării mari și țigănci cu fuste înflorate. Toți trăiam într-un fel de devălmășie armonioasă.
Ca să vedeți ce comunitate frumoasă s-a putut crea, vă spun că una dintre străzile cartierului a inițiat un fel de sărbătoare, când toți vecinii ieșeau în fața porților cu mese și bucate, cu muzică, cu cățel și purcel și petreceau de minune…Stati că m-am îndepărtat! Să revenim la purceii noștri! Ei, și lumea asta pestriță s-a mutat în cartier aducând cu ea și obiceiuri „ancestrale”, cei mai mulți trântind în fundul curții un coteț pentru godac și pentru oarece orătănii. Și socrii mei (inginer și profesoară), cu care locuiam la vremea aceea, au făcut la fel – aveam așadar în fiecare an porc.
Pe o stradă alăturată îl aveam pe domnul Morărescu. Nu era măcelar de profesie, ci ceva gestionar parcă, dar era recunoscut pentru priceperea lui in ale „porcăriilor”. Din luna noiembrie deschidea înscrierile pentru tăierea porcilor. Trebuia să te miști repede, să prinzi un loc convenabil, în jur de 20 decembrie. În seara dinaintea evenimentului, domnul Morărescu se înființa la locul faptei, aducând cu un carucior instrumentarul: două cazane mari, pirostriile și un fel de masă metalică. Dimineața apărea doar cu trusa de „bisturie”. Bărbații casei gazdă aveau sarcina să se trezească din viul nopții, să aprindă un foc zdravăn în curte, să fie apă fierbinte în cele două cazane. Apoi lucrurile se desfășurau foarte coerent, fiecare își cunoștea sarcinile. Domnul Morarescu opera rapid, precis și eficient, ceilalți erau mâna a doua, a treia, a n-șpea. Vreau să vă spun că de fapt omul ăsta făcea aproape toată treaba! Cât curățam eu un maț, el le curăța pe toate celelalte! Sorta rapid bucățile de carne, aruncându-le pe fiecare în câte-un vas distinct, aici pentru cârnați, aici pentru caltaboș, mușchiuleții aici, aici slaninile, puneți sare, mai puneți sare…ce mai, ne mișcam toți cu „repezitorul”, așa încât pe la prânz eram cu toate preparatele pe masă și cu „pomana porcului” în burtă! Auzisem și eu cât de obositoare e o zi ca asta pentru gospodine și câte zile se pot înșira cu toate pregătirile, dar la noi lucrurile se desfășurau altfel, noi îl aveam pe „domnul Morărescu”, fie-i țărâna ușoară! Eu eram tânără, copiii mei – mici („Domnu’ Dinu, toarnă apă aici!”, îl implica domnul Morărescu și pe fi-miu, care atunci avea 4-5 ani, dar eram toți „domni”😂, ne respectam).
… Da’ de la ce ne-am luat?! A, amintiri de la tăiatul porcului…Scuze că v-am ținut atât cu povești („sunt greu bătrânii de pornit, da’ de-i pornești, sunt greu de-oprit” 🙈)
Ah, și mi-am mai amintit acum o variantă a porcului orășenesc, de data asta tăiat în…curtea blocului 😂, cu toți copiii locatarilor în jurul lui. Nu știu ce i-a mai rămas proprietarului din el, șorici cu siguranță deloc! Și cum i-am povestit eu lui tata, întors de la serviciu: – aoleo, tăticule, a tăiat domnu’ Petrescu un porc maree, da’ știi ce mare, mă?! Mai mare ca tine 😂😂! – i-am spus eu, încercând să fiu cât mai elocventă! Aveam și eu vreo 5 ani, așa că tata cred că s-a amuzat…
Comentariu beton!25
eu trec azi doar să vă colind de Crăciun cu gânduri bune: sănătate, bucurie și speranța-n suflet vie! Sărbătorile Crăciunului să vă fie fericite! 🌲🎅
Da, dar tu povestești despre Bucovina….
Sibienii si banatenii nostri (ca aveam 2 locuri de porcit) erau oameni foarte harnici si buni la gatit. Porcul se taia dimineata devreme, cand noi copiii inca dormeam, apoi ne delectam cu munca de pregatit porcariile: rontaiam urechi, ajutam la facut carnati etc. Asa carnati din aia rosii banatenesti si sonc cum facea Tetea Toma de la Deta si carne la garnita ca la Sibiu nu am mai mancat nici la cele mai selecte macelarii/magazine. Era mare bucurie sa fim acolo, femeile se speteau cu munca, dar toata lumea facea asta.
Stiu ca Mama Ana muncea 2 saptamani aproape non-stop, dar fara sa se victimizeze sau sa se planga. Ajutam si noi, copiii, cum puteam. Faceam prajituri impreuna si bateam ouale si untul cu telul, de-mi sareau capacele, dar ce bune erau. Venea si Mos Craciun, ca a batrana avea un set extra de cojones si o cam durea in dos de ce zice Partidu’. Si pentru ca era deja de 50 de ani, iesita din campul muncii, pe Partid il durea la bascheti.
Am inceput sa refac din retetele ei de prajituri cu fiica mea si este bucuria aia a copilariei, doar ca eu acum sunt „chef”. Si nu mai batem la tel, ca avem tot felul de unelte destepte.
Curatenie fac cat am chef, mancare fac mai putina decat se facea pe vremuri, porc nu tai aici ca ma aresteaza PETA, din cei de odinioara au ramas doar amintirile.
Sa aveti sarbatori tihnite.
Comentariu beton!13
Sunt născută in ’90. Deci nu știu prea multe după vremea lu’ ceașcă. Decât ce povestesc părinții și bunicii. Primul Crăciun care îl țin minte, nu are nici o legătură cu cel de acum. Țin minte portocale și banane, ținute la loc de sfânt pe masa sau sub pom (fructele astea încă nu se găseau asa ușor).
Dar țin minte cu drag taiarea porcului. Bucuria copiilor de a fi pe acolo (drept, mai mult încurcam decât ajutam). Cozonacii făcuți de bunica. Oamenii veseli, bucuria și în același timp stresul tuturor de a termina bucatele la timp. Întotdeauna se taia porcul pe 23.
Tin minte cu drag, ca deși nu aveam multe, în același timp aveam de toate. Prăjiturile (angelica, eclere, Carpați și bineînțeles cozonaci) făcute de femeile familiei. Le simt dorul acum. Oricât as încerca să le fac eu, nu au același gust. Pâinea la țăst.
Ca o idee, eu am plecat din România prin 2005. Am deja 33 de ani și va spun sincer îmi este dor de acele tradiții. De zăpada pana la genunchi, frigul ala de înghețai decât gândindu-te sa ieși afară. De șorici, cartabosi (asa se spune la mine, cel puțin în familia mea). Îmi este dor de bunicul care ne aștepta cu drag la poarta. De bunica, și mâncărurile ei gustoase.
Ce vreau sa spun, îmi este foarte dor de timpurile alea. Poate de mocirla, de bărbații (și femeile, poate) care pana se tăia porcul și se făceau bunătățile, erau deja cu multe băuturi la bord.
Crăciunul acum este, chestii cumpărate, sau făcute acasă, dar fără gust. Totul pe rapid înainte. Pentru mine, Crăciunul nu mai are gustul ala de portocale mult așteptate. Are gust de totul rapid și cumpărat. Crăciunul are gust de bani și nu de familie. Asa ca da, mie îmi este dor de Crăciun!